Carolina in oras

Domn' doctor, mor

2012-01-16T00:15:00.000-08:00

...de dragul dumneavoastră!

Dacă la slăbiciunea mea pentru doctori mai adaugi şi ceva talent oratoric sau scriitoricesc, pe cuvânt că mi se înmoaie genunchii şi îmi pierd capul complet.

Tocmai de aceea mă întreb cine este serie_noire?
CINE ESTE serie_noire????

Pe forumul Softpedia a început sa posteze cu câţiva ani în urmă, sub pseudonimul serie_noire un doctor al carui condei intrece de departe multi bloggeri si asa-zisi jurnalisti, de al carui stil m-am indragostit profund si irevocabil:

,,Prin primele garzi mi s-a intaplat o chestie foarte haioasa.
Facusem rondul de seara – contravizita - si ii anuntasem pe enoriasi ca daca au vreo problema sa nu ezite sa ma caute. E drept ca nu am specificat ca ma referisem la probleme medicale.
Pe la ora 22 cioc-cioc in usa.
Hopa –mi-am zis- cineva are probleme. Inhat stetoscopul, tensiometrul si ma reped sa deschid usa. Rezemata de toc statea o babuta slaaaba-slaaba.
-Dom’ doctor am o problema.
-Spuneti, doamna, va simtiti rau...ce va doare?
-Ma junghie salele...da nu de asta am venii!
-Da’ de ce?
-N-ai puiu’ mamii un lighean?
-Un lighean????Pentru ce? Vreti sa spalati ceva?
-Nu, manca-l-ar mama, tii ce semeni cu nepota’meu ala care e plecat in Spania! Nu pentru rufe, pentru soareci! Am trei si ai am nevoie de unu. Daca nu ai, macar o oala mai mare gasesc pe la talica?
Unul din motivele pentru care nu am urmat ca specializare psihiatria e ca am rezistenta mica la nebuni. Ii identific usor dar le fac fata cu greu. Si in cazul de fata, orice alt om ar fi trantit usa in nas babei si cu asta basta, pe cand eu am inceput sa socializez.
-Doamna aveti 3 ce? si la ce va trebuie oala sau ligheanul? si de unde si pana unde soareci in spital?
-Aaaa, pai prin ’68 m-a dus barbatu’ meu de-al doilea la statiune la Soveja. Si la sanatoriu era o fojgaiala de soareci, maica, nu puteam dormi de frica..... si puneam picioarele la pat in ligheane cu apa sa se inece soarecii. Asa ca de cate ori a duc in vreun sanatoriu d’asta ca al vostru ....
-Spital!
-... zi-i cum vrei, nu pot sa dorm daca nu am picioarele patului bagate in ligheane cu apa. Am facut rost de 3 galeti de la o infirmiera si mai am nevoie de un lighean, oala ceva .
-Am inteles......imi pare rau, dar nu am.
-La Soveja aveau....
-Mamaie, ei aveau pentru ca aveau nevoie. Noi nu avem soareci, intelege o data.
A plecat clatinand din cap foarte nemultumita si cand dadeam sa inchid usa cu mana stanga cu dreapta facandu-mi frenetic cruci o aud vorbind cu un alt pacient:
-Maica, sti p’acilea vreo piata sa iau maine niste grausor sa pun prin colturi.....''

Alta:

,,Poveste misto, partial mediatizata pe la TV in urma cu ceva timp.
Eu cunosc persoana implicata asa ca pot presta o descriere a situatiei.
A fost odata ca niciodata o psihiatra foarte capabila care lucra cu spor intr-un spital bucurestean.
La un moment dat se implica hotarat intr-un accident auto, e facuta muci, adusa cu patura si reasamblata sumar, creierasul scuturat corespunzator, vreo 7-8 zile avand linie directa cu Doamne-Doamne dar,spulberand sperantele celor care ii vanau postul,in scurt timp se intoarce la servici aparent intreaga.
Cat timp a fost plecata dintre noi se pare ca si-a reorganizat valorile pentru ca s-a intors de pe ceea lume hotarata intr-o privinta: sex la greu.
Fiind medic bun si avand clientele bogata si fidela(in general stomatologul si psihiatrul care iti ingrijesc cariile dentare si cerebrale e bine sa ii tii aproape) si-a continuat aparent normal meseria. Dar la o privire atenta distingeai mici tuse ale dezinhibarii: ba un dildo pe biroul de consultatii, ba un mic filmulet porno ruland pe calculatorul de pe birou.... in fine chestii de genul asta plus un limbaj extrem de colorat.
La un moment dat o pacienta(e cazul prezentat la TV )se prezinta la farmacie cu o reteta de la d-na dr.
Se uita farmacita luung la reteta si mai lung la pacienta si ii spune:
-Imi pare rau, nu avem!
Pleaca femeia la o alta farmacie, iar privere luunga,iar:
-Nu avem(de data asta fara a exprima pareri de rau!)
In sfarsit la a 3-a farmacie farmacista ii spune:
-Dar dvs stiti ce scrie pe reteta?
-Nu, fata mamii, ca nu am ochelarii la mine!Citeste-mi mataluta daca esti draguta!
-Pai scrie asa:
"Poola, cat mai multa poola si administrata pe toate caile!"
Stupoare pe babeta, chemat protv, scandal moderat spre mare.
Multe persoane care ne trec pragul la spital necesita asa ceva, dar cucoana in cauza a fost prima care a primit si reteta.
Pentru devotament fata de binele aproapelui o declar pe d-na dr. OAMA ZILEI''

Pentru mai multe lecturi delicioase: Viata in spital pe forumul Softpedia. Serie_noire promitea să scoată o carte intitulată ''Doctorul'' cu toate păţaniile lui şi ale altora, însă nu am mai auzit nimic de el...

Cel mai scurt articol

2012-01-15T07:47:00.000-08:00

...after all these years...

Vorbitorul hard-core vs. Dansatorul hard-core

2012-01-08T09:34:00.000-08:00

Spatiile alea obscure, intunecate, galagioase si pline de oameni cu pahare de alcool in mana, cluburile, pot deveni o adevarata provocare. Uneori ma simt ca intr-o cursa cu obstacole unde pe traseul meu apar tot felul de personaje de care trebuie sa trec ca sa ajung la urmatorul nivel... cam ca in jocurile pe calculator.

Cel mai des intalnite personaje (si cele mai agasante) sunt Vorbitorul hard-core si Dansatorul hard-core. Ceea ce au ei in comun este placerea de a exagera la toate nivelurile posibile interactiunea cu tine, cum ar zice americanii: to over do it. Si nu e misto. Si nu ma da pe spate. Deloc.

1. Vorbitorul hard-core.

E tipul care a auzit el undeva ca fetelor le place atentia si barbatii care au ce vorbi cu ele. Vh-c sta cu ochii pe tine pana prinde un moment cand nu dansezi sau nu vorbesti cu o prietena sau te odihnesti pe canapea si va incepe sa vorbeasca intreband ceva despre tine: ori cum te cheama (si de aici discutia va continua despre botez si despre inspiratia parintilor), ori unde ai invatat sa dansezi asa (si de aici discutia va aluneca spre sporturile pe care le facea el in copilarie), ori despre Guess Who (pe care toti indivizii sub 26 de ani il cunosc personal si au fost colegi de scoala/liceu/gradinita/ cresha cu el...) ori va nascoci niste intrebari ''interesante'' care ar trebui, pare-se, sa suscite interesul si sa demonstreze ca el, Vh-c este un tip care gandeste. Dragule, sunt imbracata cu un top din paiete stralucitoare si port pantofi cu toc inalt ciclam, am in mana un pahar de vodka si o tigara, nu cred ca e momentul sa analizam (de exemplu) de ce femeile se inteleg mai bine cu femeile iar barbatii cu barbatii (discutia asta o incerca un Vh-c cu mine azi-noapte....).

Vh-c este uneori un tip care lucreaza in vanzari. Si ceea ce vinde este chiar persoana lui. Asa ca in mai putin de 15 minute iti va fi spus deja ce masina conduce, cat de intelectuali sunt parintii lui, ce aspiratii si asteptari are el de la viata, cate locuri interesante, nemaipomenite, nemaiauzite stie in Bucuresti si iti va promite ca te va duce acolo chit ca tu vrei, chit ca nu. Si uite asa trec toate piesele tale preferate pe care de-abia asteptai sa te zbantzui, ascultand polologhia individului care iti zbiara in ureche...

2. Dansatorul hard-core

Dh-c este un fel de ''Mohombi in mizerie''. El a auzit undeva ca fetelor le plac tipii care danseaza cu ele.

Adevarat. Insa de acolo pana la a te freca de mine ca un catel care iti cotzaie piciorul... informatia a patit ceva pe drum. Te rog frumos, intelege-ma, te implor, NU ITI INCOLACI mainile pe talia mea si nu te lipi de mine!!! Nu vreau, nu ma excita, n-o sa ma bagi in pat asa. Nici in seara asta... nici in viata asta.

Dansatorul asta e genul care daca prinde o tipa careia ii place sa danseze, va fi cu ochii pe ea pana cand ea va face un pas (intentionat sau nu) spre el. Atunci e mancata! Dh-c isi va etala skill-u' de ''dirty, dirty dancer'', isi va flexa genunchi, isi va cracana picioarele (invariabil!)...si va pregati miscarea decisiva: isi va intinde bratele si... hatz!!!! te-a prins de talie. De acum va face tot posibilul sa se lipeasca de tine, sa-si frece bazinul lasciv de tine, te va invarti, te va lasa pe spate, va face figuri rupte din clipurile lui Justin sau Usher, numa' numa' pune fata botu'.

Asculta... tu chiar nu iti dai seama ca daca imi tin coatele pe langa corp fac o bariera ca sa nu-ti pui labele pe mine? Tu nu simti cum imi incordez bratele cand ma tragi de mana, ca sa ma lasi in pace? Tu nu observi ca fug de tine pe partea cealalta a mesei ca sa avem un obiect de mobilier intre noi???

Mai exista un alt personaj, un mix intre cei doi. Asta e combinatia fatala. E genul care se baga in sufletul tau si fizic si mental, te sufoca pana iti vine sa-ti stingi tigara intre ochii lui. Te prinde, te danseaza intr-un stil libidinos crezand ca te cucereste cu miscari a la ''shakirel'', apoi cand vrei sa scapi de el si te asezi sa iei o gura din pahar si sa fumezi o tigara se aseaza langa tine si se agata de urechea ta, vorbind fara incetare.

Dear darling, cam ce anume crezi ca vei obtine vreodata cu stilul asta invaziv?

Un alt gen e disperatul dupa nr de telefon sau contul de facebook. Nu conteaza ca esti in fata lui si poate interactiona intr-un mod cat se poate de REAL cu tine, el vrea neaparat numarul tau de telefon si profilul virtual. Se va agita, se va ruga de tine, va insista, va tropai pana va obtine ce vrea. Apoi se linisteste si pleaca. Ce se intampla dupa?

Iti da add si descoperi ca are in lista 3.554 de prieteni sau te suna a doua zi. Adica duminica la 12.00. Tu dormi. Nu i-ai bagat numarul in memorie si raspunzi cu o voce care ar putea lega blesteme... El balmajeste ceva, se prezinta. Te intreaba ce faci. Tu ii raspunzi cu o voce groasa, ciufuta si adormita ca dormi. El intreaba: vrei sa te las sa dormi? (NU. Asa ceva NU se face!!! Daca auzi ca fata doarme iti ceri scuze, ii spui ca veti vorbi mai tarziu si inchizi cat mai repede). Tu, draguta, ii spui ca nu si il intrebi ce s-a intamplat de te suna la ora aia (duminica dupa club, pana la ora 16:00 este interzis sunatul. Sau incerci sa suni, dar...pe propria raspundere).

Si atunci iti spune pierdut ca vrea sa iesiti diseara. Tu, inca mahmura, incerci sa-ti aduci aminte cine este individul, cum il cheama, cum arata si sa inventezi o scuza si un program extrem de strict si incarcat pentru duminica seara. Abia atunci individul o lasa moarta si poti sa te culci la loc, injurand clipa in care ai cedat insistentelor si i-ai dat numarul tau real, in loc de unu' aiurea, eventual cu 11 cifre ;)

Domnule, e atat de simplu in club. Nu-i nevoie sa te agiti si sa faci pe interesantul. Nu-i nevoie nici sa ragusesti povestindu-mi toata viata ta, incercand sa acoperi cu glasul muzica din boxa de deasupra, nu-i nevoie sa te dai in stamba ca nu esti nici Usher nici Mohombi, si nici nu castigi nimic daca te lipesti de mine cu un minut inainte sau dupa ce afli cum ma numesc.

Tot ce ai nevoie e o camasa monocroma care sa iti vina bine, o pereche de blugi, curea si o pereche de pantofi care sa ti se potriveasca. Fii sigur pe tine, nu te agita, priveste-ma in ochi si pastreaza distanta.

Priveste-ma in ochi... Si voi veni eu spre tine.

Restul... e istorie.

Adorm pe hol

2011-12-05T14:41:00.000-08:00

Dupa mai bine de un an de la absolvire, ma mobilizez intr-un final sa-mi iau diploma de licenta de la facultate. Cat de complicat poate fi?

Te duci la scoala, intri la secretariat, ceri diploma si pleci.

Teoretic...

Pe la 11 ma duc la secretariat. Bilet pe usa, scris cu pixu': PROGRAM CU PUBLICUL 12:00 - 14:00

Dinauntru aud voci de femei si rasete.

Cioc-cioc la usa si apas pe clanta. Usa inchisa cu cheia.

Inauntru se face brusc liniste si se aude: ''Shh!! Shh..Shh! Ssst!''

Un-fucking-believable...

Ma duc la decanat, unde era usa deschisa si o cucoana la birou.

Cu cel mai dulce zambet si ochi de Puss-in-Boots ii zic ca am nevoie de diploma de licenta. Femeia imi zice sa intreb la secretariat.

Ii zic ca e cineva inauntru dar e usa inchisa cu cheia.

Ridica din umeri si imi zice: ''Inseamna ca nu e in timpul programului cu publicul''.

Ok. Ma duc acasa.

La 12 ma intorc la facultate.

Intru la secretariat, unde cele 3 individe ma privesc iscoditor, ca niste lei in cusca.

Cu adeverinta aia in mana, valabila 12 luni, le zic ca am nevoie de hartia originala.

Secretara sefa, aia cea mai dezlanata si ciufulita imi zice, taios: ''Pai si aia din mana, ce e?!?''

''Asta e valabila 12 luni...'' ii raspund.

''A!!! Deci ai nevoie de diploma!!!''

''Pai da, asta am zis. De original.''

''MAI SUS!!! La diplome, la 3'' zbiara toate 3 in cor.

(fix ca in faza din B.D. in Alerta cand Capsuna suna la usa la o gagica ciufuta si aste le zice, adormita:

''Mai sus...!''

''Ce e mai sus?''

''Tipul care vine mereu beat... Ce dracu' de nimeriti toti la mine???'')

(minutul: 1:13)

Urc la 3... Rectorat, Decanat, Mastere, Casierie si vreo 20 de studenti la coada la casierie

Diplome nema!

Bag capul intr-un birou si intreb o tanti: Nu va suparati, biroul diplome unde e?

Ea: Pai ce cautati aici???? Coborati un etaj, intrati prin usile maro si urcati pe scara circulara pana la 3.

Doamne, impusca-ma!

Ies din birou, gesticualnd cu mainile traseul geografic descris de individa si repetand directiile: Cobor un etaj...usi maro, scara circulara..3. Cobor un etaj....usi maro...scara circulara 3...

Probabil aratam ca o nebuna, vorbind de una singura cand treceam pe langa coada de studenti care ma priveau cu multa neincredere.

Urc la diplome.

In fata usii, un individ astepta plictisit pe un scaun.

Ma uit la el...ma uit la usa: PROGRAM CU PUBLICUL 13:00-15:00.

Mor.

Cobor in curte, fumez o tigara si ma duc in holul facultatii, acolo unde sunt fotoliile si canapelele alea maaaaari si pufoase din piele.

Ma prabusesc pe unul din ele si astept pana la 1.

Dupa ce am blocat si deblocat tastatura de a luat-o naiba, dupa ce m-am uitat de 3 ori la toate pozele din Gallery (cu zoom, fara zoom, mai din stanga, mai din drepata) m-am uitat la ceas 12:20...

In gandul meu:'' Doamne, daca ti-am gresit cu ceva in viata asta, te rog razbuna-te altfel pe mine DAR NU MA LASA SA ADORM AICI!!!'' Eram franta de oboseala, adormisem cu chiu cu vai noaptea trecuta, cu tot cu extraverale si ceaiuri de iasomie, cu tot cu bagat in pat la ora 00:00...am adormit la 6 dimineata si m-am trezit la 8... Eram praf!

Ma si imaginam dormind acolo in holul facultatii, cu capul cazut intr-o parte, cu mainile atarnand pe langa mine, cu gura deschisa (eventual si o dara de saliva), sforaind de zor in sacou alb si pantofi cu toc in fotoliu... Imi ajunge ca am o poza de genu in aeroportul din Italia...

Ca sa nu mai zic ca in poza de pe dilpoma arat ca John Travolta cu peruca...

Letter to the mistress

2011-11-20T14:46:00.000-08:00

Listen sweety, some stone fortresses are just too strong to be taken down.

Imagine a plain, fertile field spreading towards the horizon waiting to hold and guard in its womb the perfect castle that was about to be built towards the infinite blue above us.

Now imagine a deep foundation built in years, filled with unbreakable stones rising to the sky in the most harmonious structure. The plans of that structure? They've been swept away long ago and they were secretly hidden anyway... So you'll never know the secret of this mighty's fortress strength.

Yes, this great fortress is now deserted and empty. The guardians have long ago left their positions, the ivy's leafs have made their way up on its walls, the wind and the rain have gnawed its heavy bricks and its empty rooms are now just haunted by the queen's and king's memories...

Yet, it's still there. And you, little thing, are covered by its dark shadow.

You'll never take it down.

All you can do is run as far as possible in time, let the years build some distance between you and the fortress and try to escape from under its thick shadow so that maybe you'll see the light. But no matter how far you'd try to run, the powerful towers will always rise in front of your eyes when you'll look towards the sky.

Iubi, ne împăcăm după Rev!

2011-11-14T15:21:00.000-08:00

Voi aţi observat câte cupluri se despart (sau, mă rog, se ceartă) în preajma sărbătorilor? Chit că e vorba de Crăciun şi Rev., chit că e vorba de Paşti... ?

Eu una prefer să mă cert cu cineva înainte de Valentine's pentru că mi se pare o chestie forţată şi pentru că dacă eu am chef să te iubesc mai tare pe 19 iunie, să zicem aşa aleatoriu, nu ai de ce să mă forţezi să îţi zâmbesc mai drăgăstos fix pe 14 Februarie! Aşa că am grijă să fiu mârâită cu o zi-două înainte ca să nu mă forţez să te pup mai des pe 14 dacă nu am chef. Plus că urăsc inimioarele din pluş.

Bun, revenind la certurile de sărbători.

De ce? De ce îi apucă strechea pe atâţia fix de sărbători?

Am discutat treaba asta la o cafea cu un om extraordinar la Cluj, un psiholog cald şi răbdător care mi-a explicat ce se întâmplă.

E foarte simplu. De sărbători lumea are liber şi se adună pe acasă şi de aici cresc aşteptările celor din jur.

Este vorba şi de o presiune socială şi de o percepţie colectivă conform căreia de sărbători trebuie să fii mai bun, mai tandru, mai iubitor, mai atent, mai nu-ştiu-cum....şi uite aşa aşteptările faţă de cel de lângă tine cresc. Şi deodată omu' se trezeşte că nu atinge nivelul ridicat al aşteptărilor celui de lângă el, de aici frustrările şi de aici certurile, etc.

Este vorba de o presiune pe care o resimţi mai acut de la celălalt exact în perioada asta a anului, însă tu chiar dacă te porţi exemplar tot timpul, acum trebuie să fii şi mai şi! Şi n-ai de unde pentru că oamenii au limitele lor în a oferi (afecţiune, timp, atenţie, etc.). Însă caracterul lor rămâne acelaşi, au aceleaşi resurse, aceeaşi mentalitate, aceleaşi sentimente, nu se schimbă brusc odată cu apariţia decoraţiunilor de Crăciun în magazine.

Ceea ce vreau să spun este foarte simplu: hai să lăsăm mai jos nivelul aşteptărilor faţă de ceilalţi, faţă de noi, faţă de ''iubi'', faţă de viaţă în general în perioada asta, pentru că ne agităm un pic cam mult pentru nişte zile care vor trece oricum şi în care n-are sens să stresăm pe toată lumea cu aşteptările noastre.

De asemenea, voi face trimitere la articolul precedent în care vorbeam de ''fantezia Revelionului de basm'' adăugând că nu înţeleg de ce se face atâta tam-tam pentru o anumită noapte din an, fie ea şi ultima din anul trecut şi prima din cel nou, pentru că, hai să fim sinceri: câţi dintre voi s-au trezit pe 1 ianuarie exclamând ''Wow... dar ce schimbat e anul ăsta! Wow, dar ce diferit mă simt! Wow, anul ăsta chiar e NOU, nu se compară cu cel vechi!''???

Cel mai probabil, a doua zi te-ai trezit mahmur şi ai jurat că nu te mai atingi de alcool în viaţa ta.

Sincer, acum...

Single at New Year's party

2011-11-13T12:32:00.000-08:00

Dă ''PLAY'' şi uită-te la clip înainte să citeşti.

Mă, dă-te dracu'...

Hai să fim serioşi!

Pe bune...nu, pe bune acum, câţi dintre voi aveţi ca prietenă o starletă porno???

Sau câte dintre voi aveţi ca prieten un gagiu înalt care se dă cântăreţ şi căruia părul întins cu placa îi stă mai ceva ca lui Prince Charming din Shrek 2???

Pe ce planetă o gagică doarme singură cuc într-o cabană din vârful muntelui, în chiloţi??? Iar el...pfff, EL, adică Prince Charming priveşte prin zăpada care cade des spre geamu' ei şi îi dă mesaj la mişto că o lasă singură de sărbători? (mesaj în care îi spune ''Babe'' dar în care e neapărat nevoie să se semneze cu prenumele la sfârşit...să se ştie de la cine e, da? Că poate ''vaca autistă'' n-are numărul lui în telefon, deh...)

Dar vai! Ce se aude-n geam? Un bulgăre de zăpadă! Cine o fi oare??? Şi deodată zăpada se opreşte şi apare...EL (el care n-are nici măcar un fulg de nea în pleată) şi cu mâinile reci (ţineţi minte bulgărele de mai devreme, nu? şi nu, să nu v-aud că avea mănuşi şi le-a dat jos că nu avea!) o ia în braţe pe donşoara în chiloţi.

Şi pentru ca utopia să fie maximă, evident că şemineul mergea de unu' singur în sufragerie. Eeee?

Şi colac peste pupăză, normal, ca dimineaţa mamzelei (care între noi fie vorba, îşi câştigă pâinea făcând vânătăi în genunchi în timp ce îşi vâră diverse chestii în ea) să fie total fantezistă, deodată dau buluc în cabană nişte snowboarderi şi începe pupăceala generală!!!

Vai tu, ce mă bucur că te văăăăd, tu, fată!

Na poftim că începe zăpada să pice din nou (aşa din senin) şi începe săpuneala în curte.

Şi băieţii se săpunesc la cel mai gay mod posibil iar fetele ţopăie ca nişte capre în cerdac.

Apoi toată trupa se bagă sub brad şi cu nişte expresii isterico-extaziate pe feţe încep să arunce cu hârtii de împachetat în toate direcţiile, evident în slow-motion!

Şi ce primeşte ea? Ei bine... ei bine... un costum de baie roşu!!! Că asta îi lipsea fetei la cabana de la Pocreaca din deal în toiu' iernii!

Prietenii lui îşi muşcă degetele când ea coboară în chiloţii roşii pe scări, fac un fel de hi5 cu pumnii, îşi arată pătrăţelele în jacuzzi-ul din curte şi fac ''pase'' cu o căciulă de Moş Crăciun prin apă! Eu una nu am auzit de genul ăsta de faze niciodată.

Apoi cabana din lemn se umple de fotomodele şi ''fotomodeli'' care dansează cu lumina aprinsă a giorno mai ceva ca-n club şi pentru că se presupune că e party-ul de Rev', el şi ea se pupă (unde altundeva???) sub vâsc!!!

Ooooo, ce frumos!

Bun. Aşa ceva nu există. Calmaţi-vă.

Punct.

Şi pentru că m-am săturat de presiunea şi isteria care se crează cu două luni înainte de Revelion, cu asta voi începe campania: ''SINGLE at New Year's party!''

Pe scurt: eşti SINGLE şi te-ai săturat de oferte care costa cât 3 salarii medii pe economie pentru 3 nopţi de Anu' Nou? Te-ai săturat să-ţi priveşti prietenii combinaţi cum stau doi-câte-doi la petreceri? Ţi-a ajuns să te stresezi singur cu fraza ''iar sunt singur/ă de Rev...''?

1. Nu te stresa.

2. Basme din astea ca în clipul lu' Gigel ăsta de mai sus nu există deci... nu te stresa!

3. Ce-i cu presiunea asta cu Revelionu'??? Sunt doar câteva ore într-o noapte în care te faci praf ca în oricare weekend în club. Iar faza cu artificiile nu mă convinge că se mai dă cu bubuieli de-astea şi de zilele naţionale ale diverselor ţări şi la nunţi şi la ce vrei tu. De fiecare dată de Anu' Nou îmi stresează câinele cu gălăgia de afară

Aşadar, dacă eşti de acord cu mine:

Join me şi hai să facem ceva mişto, realist si rezonabil!

Dă şi mie picu'

2011-11-10T16:46:00.000-08:00

Da, picu' ăla de şters cerneala... numai că în cazul ăsta nici un bax de picuri nu ajungeau să şteargă capodopera mea făcută pe la 7 ani.

Mai ţineţi minte guma de şters, penarul, stiloul Pelikan, rezervele? Şi pixurile?
Pe vremea aia, să scrii cu pixul era cea mai tare chestie, că învăţătoarele nu te lăsau să scrii cu pixu' că îţi strici scrisul (cel puţin învăţătoarea mea aşa zicea). Deh, aşa că scriam cu stiloul.

Şi iată-mă cândva prin clasa I, vin acasă cu ghiozdanul care era cît mine şi mă pun pe teme, la birou. Şi scriu, şi scriu, şi fac S S S S-uri frumoase şi - - - - - ţe (adică liniuţe) şi . . . . . . punctuleţe cu stiloul până mi se blochează stiloul.
Mă uit la el: mai avea cerneală!
Îl scutur un pic şi dau să scriu din nou. Merge!
Aha! Deci dacă agiţi un pic stiloul, scrie! Bun. De reţinut.

Scriu, scriu şi scriu. Iar se blochează!
Ridic stiloul, îl scutur puternic şi deodată: fleaşc! Numai stropi albaştri pe perete. Exact ca în faza aia din 101 Dalmaţieni când Cruella îl împroaşcă pe Roger cu cerneală pe faţă. Doar că la mine era pe peretele alb!

Oooops!
Am tăcut mâlc şi am lăsat o zi, două, trei să văd dacă ai mei văd ce am făcut pe perete, dar nimic.
Eu veneam acasă, făceam temele cuminte iar când stiloul se bloca...FLEAŞC pe perete!
După câteva săptămâni de ''pictură murală impresionistă'', peretele îmbibat cu Pelikan cam bătea la ochi pe o suprafaţă de 1m pătrat.....

Ai mei nu ziceau nimic.

Până într-o zi când vin acasă de la şcoală şi intru în cameră. În faţa capodoperei mele, aşezat pe scaunul de la birou, tata cu o lamă în mână: ce făcea? Râcâia centimetru cu centimetru toată capodopera mea albastră.

Încremenesc. Nici nu vroiam să-mi imaginez ce scandal monstru mă aşteaptă.
Tata în schimb nu zicea nimic. Nici nu se uita la mine.
Îmi las ghiozdanul pe jos, îmi scot caietele şi îi zic: Bună tati..... Em... Mă duc în bucătărie să-mi fac lecţiile....

Tata, scenograf de meserie, care înţelege arta în toată esenţa sa, se întoarce la mine, super amuzat, şi-mi zice: Spune-mi şi mie, cum ai reuşit???
Eu mă prind că tata probabil îmi aprecia ''pornirile artistice'' aşa că îi răspund, ca o maestră în pictură: Păi, să vezi, când mi se blochează stiloul îl scutur!
Tata: Pe perete?!?
Eu: Păi.... da!
Tata: Aha. Am înţeles.
Şi continuă să cureţe peretele.

(Probabil aşa se explică şi caii verzi pe pereţi desenaţi de sor-mea la ea în cameră. Bine, caii nu mai sunt pentru că am zugrăvit, însă se înţelege de unde ni se trage spiritul artistic, da?)

Ce se intampla in masina?

2011-11-07T13:39:00.000-08:00

Am 2 prietene care de fiecare data cand urca la mine in buburuza au cate o reactie misto legata de parfumul din masina.

Prima imi spune: ‘’Mmmm… mama cum miroase la tine in masina. E exact parfumul din vara in care ti-ai luat-o. Miroase a barbat sexy… Deja imi vin imagini in minte de atunci cand ne dadeam pe Magheru cu geamurile deschise si eram incinse de caldura… Si…
Eu o intreb: Si mai ce?
Ea: Si de iarna trecuta cand dadeam ceruclete cu muzica tare si vantul iti batea prin par si fumul de la tigara iesea pe geam si iti luceau ochii de la farurile masinilor…

A doua imi spune: Maaaaama cum miroase la tine in masina!
Eu: Cum miroase?
Ea: Este…cum sa zic, the epiphany of clubbing!!!
Eu (cu zambetul pana la urechi): Ce??? Cum adica? A ce miroase, ma?
Ea: Mai, miroase a club!
Eu: A club?
Ea: Da! Miroase a parfum barbatesc, a nebunie amestecata cu hormoni, un pic de fum de tigara… Auzi, de-aia esti tu asa! Ia baga un parfum de vanilie, o iasomie ceva, sa vezi cum te linistesti.

Mda, cred ca astia au bagat feromoni in Paloma Anti Tabac de mi-au innebunit fetele.

(Nu, nu conduc Golf GTI)

La capat de drum

2011-11-03T16:40:00.000-07:00

Era atat de devreme si iar nu dormisem…

Imi sprijineam capul de geam trenului si priveam cum firele de pe stalpi se unduiau ca niste valuri monotone, ducandu-se in spate… priveam sinele din fier si garile cu pancarte albastre, vechi si taceam.

Aveam de gand sa nu scot o vorba timp de 10 ore. Si asa am si facut. 10 ore am fost eu cu mine. Nici macar nu am deschis laptopul.

Priveam pe geam cum cerul devenea din negru – violet si apoi rosu. Aveam castile in urechi si ma chinuiam sa adorm dar eram prea obosita ca sa pot dormi in tren asa ca m-am resemnat si priveam rasaritul de octombrie. Ultima data cand am vazut rasaritul din tren a fost… Nu, nu pot sa cred ca a fost atunci, in 2005! Sau asa vroiam sa-mi amintesc atunci. Vroiam sa-mi aduc aminte de 2005...

Si de tren.

Si de gara de la mare.

Si… stim doar tu si eu cum a fost atunci cand eu am coborat si tu ma asteptai pe peron.

Dar acum nu ma duceam la mare. Si de data asta aveam sa cobor pe peron fara ca tu sa ma astepti la sfarsit de drum.

Am inchis ochii si am adormit.
Cateva ore mai tarziu m-am trezit cu soarele care se reflecta in zapada, printre pomii vestejiti de pe valea Prahovei. M-am uitat in jur fara sa vad vreo figura cunoscuta si mi-am adus aminte unde ma duc. Mai aveam cel putin 6 ore, asa ca m-am culcat la loc, inchizand incet ochii, lasand muntii sa se piarda undeva in ceatza.

Am visat ca ma astepti in gara.

Dar la capat de drum am coborat pe peron si nu erai acolo…

Am omorat-o pe ma-ta!

2011-10-20T11:11:00.000-07:00

Mi s-ar parea nedrept sa pagubesc pe cineva de placerea lecturii unei intamplari de coma, de care a avut parte prietena mea si care si-a dat acordul pentru a-i publica patzaniile pe Carolina in Oras, asa ca iata mai jos mailul pe care mi l-a trimis gagica, inainte de a ajunge la turci.

Stau in acelasi loc de unde am plecat spre Vietnam.
- In barul asta nenorocit din Otopeni de unde acum un an incepeam cea mai grozava aventura din viata mea de pana acum, stau cu un barbat care era sa mi dea cea mai mare tzeapa din viata mea de pana acum.
- Da ok, au mai intarziat tipi la intalniri, au mai uitat sa-i ia flori maica-mii sau mie de cine stie ce sarbatori...dar asta le intrece pe toate!
- ( Doamne cat imi doresc sa fie niste turbulente maaaari sa se scape domnul meu pe el!!! Domn care e acum zambitor si vorbeste ca o floricica despre follow me car )
- Domnul acesta acum doua ore nu era in peisaj.

- Trebuia sa ma trezeasca la 5 :30 ( pentru ca incompetenta de mine nu se poate trezi singurica :)
- Nu am dormit deloc, am motzait vreo juma de ora cu gatul sucit, cu bigudiurile in cap
- La 5:25 am zis sa-l sun
- Nu a raspuns.

- NU A RASPUNS!!!! trebuia sa fie treaz deja si gata sa plece spre mine dar el dormea.

- Panica
- S-a trezit si mama si am luat-o, isterica, cu: MIHAI NU RASPUNDE!!!
- Mama avea masca cu hello kitty stramba pe un ochi, parul zburlit, pijamaluta sifonata si nu intelegea ce-i comunicam.
-Pana la urma a zis: tu ia ti banii si adu-ti bagajul jos si sun eu la Mihai.

-Mihai nimic!
- Deja incepusem sa tremur ( cacaaaaat singura in Istanbul!!! I didn' t sign up for this shit!!!!! )

-Trebuia sa fiu calma pt k mama la randul ei incepuse sa tremure ( tremuratu' ala pe sistem nervos care vine cu palpitatii si stari de voma)

- Bun, mi-a chemat un taxi si am hotarat sa ma duc la Mihai sa bat la usa zece minute sau cat imi permitea timpul pana distrugeam usa...
- I-am luat cablul de la iPad :(
- Am plecat timp in care sunam pe telefonul Alinei ( sotia lui Alex, prietenii si vecinii lui) sa incerce si ei sa-l trezeasca, dar nu raspundeau nici ei!!!!

-Pana la urma a raspuns Alex, buimac si adormit. I-am strigat ca o nebuna in telefon: Alex, plec cu Mihai la Istanbul!!! La care el ce-mi zice: Ei, bravo voua...Felicitari...

Ma busea rasul... Nu, nu, nu! Nu te-am sunat la 5 dimineata pentru asta ci sa te rog sa-l trezesti tu ca pierdem avionul, el doarme inca!

-L-am implorat sa se duca pana la Mihai si a reusit sa sune la interfon sa-l trezeasca. Am ajuns cu taxiul si Mihai a aterizat in el somnoros, nu stia ce i se intamplase. Intre timp mama il suna disperata pana cand el i-a raspuns alintat, crezand ca-s io: ,,mmmmneatza mutza...''

''Trezeste-te ACUM!!!! Pierzi avionul! I-a zbierat mama pana cand adormitul meu a sarit din pat ca ars si a coborat la taxi.

-Taximetristul cu care ma coalizasem tot pufnea dar a trecut pe toate semafoarele cu rosu si a bagat blana o suta pana in aeroport astfel incat am ajuns la 7 fara un sfert cum promisese.
-I-am lasat un bacsis mai mult decat generos si un gand de sanatate si binetze si am intrat in aeroport.
-Jur ca in secunda in care am ajuns aproape de aeroport, am vazut avioanele pe dreapta si DEPARTURES/PLECARI in fata in timp ce soarele rasarea l-am vazut pe Dumnezeu.... A fost unul din acele momente ... Ceasul era exact cum promisese 6:45!
-S-a deschis poarta ... Am avut timp sa ne infoliem bagajele
-Am fost primii la ghiseul de check in
-Am trecut mai departe si am sunat-o pe mama sa-i zic ca suntem ok. Era 7:33. La 8 mama avea programare la doctor, pentru problemele la inima.

Nu raspunde.

-E 7:45 mama nu raspunde.

-E 8:05 mama tot nu raspunde.

-Ma intorc spre el, care stia de problemele maica-mii: Mihai, mama nu mai raspunde la telefon, ii zic, alba la fatza.

-Mihai face ochii cat cepele si zice panicat: ''Am omorat-o pe ma-ta! Aoleu... Am omorat-o pe ma-ta!!!! Vai de capul meu...am omorat-o pe ma-ta acum...''

-Termina ba, cu tampeniile astea. Incercam sa fiu calma.

O sun pe prietena lu maica-mea, ii zic sa se duca la mine acasa sa vada daca e masina acolo. In vreo juma de ora ma suna inapoi si imi zice ca era, dar nu raspundea la usa, nu raspundea la telefon. Am incercat sa ma calmez, din nou.

-Ne-am urcat in avion si am ajuns in Istanbul.

-Pe la 12 ma suna mama. Luase vreo doua somnifere si a adormit tun, n-a mai auzit nici usa, nici alarma, nici telefon, nici nimic, a dat-o dracu' si de programare la medic.

-In Instanbul am nimerit intr-o camera fara geamuri. L-am alergat pe Mihai ca pe hotzii de cai, am scos sufletu din el, am batut la picior tot orasul, era sa ramanem pierduti pe o insula cand nu mai aveam cu ce sa ne intoarcem...

Numai genul asta de discutii am cu ea la o cafea, cand barmanii si clientii casca ochii la noi cand pufnim in ras ca nebunele, ne ascundem hohotele in palme si radem pana ne dau lacrimile si ne curge rimelul.

Ii multumesc lui Dumnezeu ca am prieteni care aduc culoare in viata mea :)

Misandrie...sau pe acolo

2011-09-14T14:21:00.000-07:00

Mai intai sa definim termenul, da?
Pai e simplu, in dex scrie asa: repulsie patologica fata de barbati.

Bine, nu voi exagera, pentru ca INCA nu am ajuns la nivelul de draci la care a ajuns cucoana din clipul de mai jos, dar nici foarte departe nu sunt...

Cu siguranta ca intrebarea din mintea ta e: Ce i s-a intamplat asteia de au apucat-o dracii? Ce are, domne', cu barbatii?

Nu am nimic cu ei, n-au decat sa-si vada de treaba pe aceeasi planeta cu mine ca nu ma deranjeaza. Avem loc toti. N-au decat sa traiasca cum vor, sa se cupleze cu cine vrea p**a lor, sa faca ce-or vrea atata timp cat nu ma incomodeaza pe mine.

Insa in aglomeratia asta de aici nu prea am cum sa port pe frunte mesajul: ''Ti-ai luat nevasta? Stai in p**da ma-tii acasa!''
Nu ma intereseaza ca iti plac, nu e problema mea. E fix problema ta!

Nu sunt vreun super-star sa umblu flancata de bodyguarzi, asa ca te poti uita la mine.
Nu sunt nici nesimtita, asa ca daca imi vorbesti, iti raspund.
Insa nu sunt nici Mama Omida sa ghicesc in stele ca tu ai acasa o pisi care te iubeste si careia i-ai spus ca o iubesti.
Si nici cu asta n-as avea vreo problema pana in punctul in care mesageria din telefon mi se umple in fiecare zi cu mesaje de la tine.

Dar sunt fata buna si sa zicem ca nu ma supar nici pentru asta. Le sterg, oricum. Insa sunt in stare sa fac de doua ori mai urat ca Iulia Marcov (actrita din filmul de mai sus) dupa ce mesajele si telefoanele continua sa curga spre numarul meu dupa ce aflu de pisi aia a ta de acasa.

Nu e normal. E de cacat!

Mai ales daca ai cerut-o in casatorie cu un an in urma. Nu-mi indruga verzi-si-uscate ca nu va intelegeti si ca ''vai, ce insensibila e ea, pleaca din Bucuresti o perioada si ma lasa singurel...''
Ai decenta si nu ma alinta. Te cred ca ai nevoie de ''un bandaj'' pentru ''rana'' cauzata de despartire, dar pe mine ma cheama Carolina. Nu ''Urgo''.

Mai ales daca sunteti impreuna de 6 ani si urmeaza sa va casatoriti iar in momentul asta sunteti ''in pauza'', va ganditi, va regasiti...bullshit! Cu siguranta n-o sa-ti regasesti ce cauti la mine. La mine nu e!

Mai ales daca esti intr-un open relationship de 5 ani! Nu cred ca e atat de open daca dureaza de juma de deceniu. Fata aia s-a atasat de tine iar tie-ti umbla ochii aiurea dupa ''fuste''.

Mai ales daca esti intr-o relatie de aproape doi ani si faci tot posibilul sa o tii secreta. Iar aici adaug faptul ca ne cunosteam, eu cu tine, si cand eram solo si unul si altul. Nu-mi alimenta sperante si iluzii.

Mai ales daca sunteti impreuna de 7 ani si fac cunostinta cu tine si cu prietena ta, in club. Te rog, nu-mi cere numarul de telefon cat timp o tii de mana.

Si... MAI ALES daca esti cu ea de cateva luni insa eu cu tine am fost impreuna ani de zile!

E o vorba: Barbatii nu gandesc cu capul!
-Nu sunt de acord! De ce? Pentru ca barbatii gandesc cu capul...cu capul p**ii!

Si este, intr-adevar, flatant sa fii admirata, ca gagica, insa revin cu mesajul de mai sus: ''Ti-ai luat nevasta? Stai in p***a ma-tii acasa!'' De ce? Care-i problema cu un flirt, o aventurica, un inselat scurt, pe shest?
Problema e urmatoarea: cu siguranta sunt fete, acolo undeva, care sufera dupa tine. Sunt fete care nu par a fi de cursa lunga si nu le iei in serios, insa adevarul este ca sunt poate mai fidele si mai cuminti decat pisi a ta de acasa. Sunt fete care te pot face fericit, alaturi de care poti rade si poti simti ca traiesti si care VOR sa-ti ofere TIE, idiotule, toate astea. Insa tu ai preferat-o pe pisi.
Ai ales-o pe ea, gandindu-te ca ea e ceea ce iti trebuie.
Atunci gata!
Ramai cu pisi a ta si lasa-le pe fetele alea sa uite de tine.
Mesajele tale nu au ce cauta in telefonul lor, chiar daca sunt frumoase. Si stii, de ce? Pentru ca tu NU vei fi acolo pentru ele cand vor avea nevoie de un barbat sa le ia apararea si sa le sustina.

Se vor descurca singure cu masina in service, printre mecanici libidinosi si obraznici, se vor descurca singure cu tehnicienii care le repara cablul de net de pe acoperisul blocului, vor cara singure baxurile de apa si pungile grele de cumparaturi in weekend.

Nu ai niciun drept sa baleshti dupa fundul lor frumos, pentru ca...uita-te in dreapta ta! O vezi pe pisi ce dulce e! Tu ai vrut-o! Pe ea ai ales-o! Pe ea o suni zilnic, pe ea o ajuti si o tii in brate noaptea si o saruti dimineata.
Nu-ti ajunge? Papy, in lumea araba sa zicem ca sunt tolerate haremurile, dar aici e Romanica. E altceva!
Ramai cu pisi a ta si vedeti-va de fericirea voastra, ca pana la urma de-aia v-ati pricopsit unul cu altul. Ca sa fiti fericiti impreuna!

Ce spui? Nu mai esti atat de fericit cu ea? Si ce-mi spui mie? Nu cred ca iti trebuie o ecuatie matematica sa ajungi la concluzia ca daca nu mai esti fericit o dai dracu' pe pisi si abia atunci, poate mai vorbim...

- Acest material este fictiune si trebuie tratat ca atare. Orice asemanare cu situatii sau persoane reale este pur intamplatoare! -

Excerpt from Chapter No. 2

2011-09-03T07:34:00.000-07:00

ianuarie 2010. Macedonia.

''Mi-aduc aminte foarte bine clipele din taxi, in drum spre gară cu mama. Am strâns-o tare de mână şi i-am spus că de-abia aştept să plec de aici.
Priveam afară prin geamurile loganului galben şi simţeam cum mi se umezesc ochii de emoţie. Priveam zăpada murdară de pe Iancu de Hunedoara şi pentru prima dată nu mă mai întrista. Asta pentru că o lăsam în urmă pentru o vreme.
Măcar o vreme uitam de tot. Mă rupeam de România, de Bucureşti, care devenise ca scena unui război ce abia se încheiase. În loc de tunuri fumegînde şi cadavre pline de sînge lăsate sub vînt şi ninsoare, fiecare bloc gri mă întrista, fiecare petec de zăpadă îmi aducea aminte copilărie când aveam prieteni şi nu eram singură, fiecare maşină de pe şosea îmi aducea aminte de plimbările făcute cu el, fiecare pală de vânt parcă îmi trecea prin haine şi prin oase mai rece ca în orice altă iarnă şi îmi aduceam aminte cum el venea şi mă lua de la şcoală cu maşina în zilele ploioase. Orice, absolut orice mă întrista: locuri, imagini, sunete, culori, forme, mirosuri, cuvinte, expresii.
Intrasem într-o depresie adâncă, aşa că vedeam călătoria asta ca pe o scăpare din chinul psihic din care nu mă puteam scoate orice aş fi făcut, de 3 luni.
Ştiam că urma să fiu înconjurată de tineri permanent, că vom dormi împreună şi nu voi mai fi singură nicio clipă. Tânjeam după prezenţa altor oameni înafară de ai mei. Îi iubesc, evident, dar simţeam că mă izolez, că mi s-a dus de râpă viaţa socială (ceea ce, în parte, nu era departe de adevăr) şi aveam nevoie de prieteni noi şi de tineri ca mine.

Am mers pentru prima dată la cuşetă. În tren nu se mai fumează de câţiva ani, aşa că 10 ore fără nicio ţigară în compania lui Tea si a fetelor din proiect, ar fi fost de-a dreptul sadice.
Drumul prin Bulgaria, până la Sofia l-am făcut noaptea, în mijlocul iernii.
Atmosfera de tabără a început când Tea a scos din ghiozdan o sticlă fără etichetă, pe jumătate plină cu suc. Adică suc de portocale şi vodka.
Catalina a conectat laptopul la priză şi a pus episoade din Sex and The City. Tolănite unele peste altele în cuşetă, ne uitam la film, beam bere şi vodka cu suc, şi încercam să nu adunăm furnici cu firmiturile de la chipsuri pe care le făcusem pe aşternut.

Radu intră să vadă dacă e totul în regulă, şi dă cu ochii de sticla lui Tea. Un moment ne-am privit toate, complice, aşteptând reacţia lui Radu care luase sticla în mână şi o ducea spre gură, întrebând: tu ai suc aici?
După o duşcă zdravănă, zâmbind spre Tea, îi spune: Buuuuuun sucul tău!
Dintr-una în alta, de la suc cu vodka la o bere, de la o bere la mai multe beri, s-a împrăştiat zvonul în vagon că la noi în compartiment e party, aşa că ne-am pricopsit cu 2 canadieni care traversau Bulgaria cu trenul ca sa ajunga în Grecia.
Ce să facă în Grecia in luna ianuarie? Ei bine, să viziteze! a venit răspunsul lor promt. Am încercat să le explicăm că Grecia este frumoasă, într-adevăr, dar vara este mult mai atrăgătoare şi o înţelegi mai bine, îi poţi surprinde spiritul ăla vesel şi petrecăreţ scăldat în Metaxa pe malul mării.

Deja trecuseră cîteva ore, cîteva cutii de bere erau golite şi acum se auzeau deschizându-se capacele de la alte cutii şi... nicio ţigară. Iar canadienii noştrii erau şi ei fumători, aşa că am început să facem mişto.uri, în engleză, cum să-l mituim pe conductor să ne lase să fumăm în compartiment.

Conductorul, agasat de gălăgia noastră noaptea tîrziu, a tot încercat să-i expedieze pe băieţi în compartimentul lor, dar fără succes. Prinzând, probabil, frânturi din conversaţia noastră, a înţeles că vrem să fumăm şi s-a dovedit foarte maleabil şi înţelegător, şi ne-a promis că putem fuma în compartimentul lui dacă îi trimitem pe băieţi la culcare.
Auzind că e rost de fumat, in câteva secunde ni s-a făcut brusc somn la toate trei, ne-am luat la revedere politicos de la canadieni şi am pus mâna pe ţigări. Eu şi Tea adică... Catalina e nefumătoare.
Înainte să ieşim pe culoar, o opresc pe Tea şi îi spu: ''Băi, mor să fumez, însă uite cât e omul... Noi două singure în cămăruţa lui, în capătul culoarului... ia, te rog, briceagul tău cu tine. Putem să ţipăm noi cât om vrea, că zgomotul trenului acoperă tot...''
Tea îşi vâră briceagul în buzunar şi ieşim...''

Să continui?

Orgasm, Cocaine, Zeus...Desire

2011-07-26T11:13:00.000-07:00

This post really isn't about sex, drugs and rock'n'roll, it's just a good excerpt from the book I'm about to finish reading these days.

Did you ever feel lonely? Well here's one mythological explanation:

''The problem is that we're all full of desire.

In the most famous treatise on desire ever written, The Symposium, Plato describes a famous dinner party during which the playwright Aristophanes lays out the mythical story of why we humans have such deep longings for union with each other, and why our acts of union can sometimes be so unsatisfying and even destructive.

Once upon a time, there were gods in the heavens and humans down on earth. But we humans did not look the way we look today. Instead, we each had two heads and four legs and four arms - a perfect melding, in other words, of two people joined together, seamlessly united into one being. We came in three different possible gender or sexual variations: male/female meldings, male/male meldings, and female/female meldings, depending on what suited each creature the best. Since we each had the perfect partner sewn into the very fabric of our being, we were all happy. Thus, all of us double-headed, eight-limbed, perfectly contented creatures moved across the earth much the same way the planets travel through the heavens - dreamily, orderly, smoothly. We lacked for nothing: we had no unmet needs; we wanted nobody. There was no strife and no chaos. We were whole.

But in our wholeness, we became overly proud. In our pride, we neglected to worship the gods. The mighty Zeus punished us for our neglect by cutting all the double-headed, eight-limbed, perfectly contented humans in half, thereby creating a world of cruelly severed one-headed, two-armed, two-legged miserable creatures. In this moment of mass amputation, Zeus inflicted on mankind that most painful of human conditions: the dull and constant sense that we are not quite whole. For the rest of time, humans would be born sensing that there was some missing part - a lost half, which we love almost more than we love ourselves - and that this missing part was out there someplace, spinning through the universe in the form of another person. We would also be born believing that if only we searched relentlessly enough, we might someday find that vanished half, the other soul. Through union with the other, we would recomplete our original form, never to experience loneliness again.

This is the singular fantasy of human intimacy: that one plus one will somehow, someday, equal one.

Bur Aristophanes warned that this dream of completion-through-love is impossible. We are too broken as a species to ever entirely mend through simple union. The original cleaved halves of the severed eight-limbed humans were far too scattered for any of us to ever find our missing halves again. Sexual union can make a person feel completed and sated for a while (Aristophanes surmised that Zeus had given humans the gift of orgasm out of pity, specifically so that we could feel temporarily melded again, and would not die of depression and despair), but eventually, one way or another, we will all be left alone with ourselves in the end. So the loneliness continues, which causes us to mate with the wrong people over and over again, seeking perfected union. We may even believe at times that we have found our other half, but it's more likely that all we've found is somebody who is equally desperate to believe that he has found that completion in us.

This is how infatuation begins. And infatuation is the most perilous aspect of human desire. Infatuation leads to what psychologists call ''intrusive thinking'' - that famously distracted state in which you cannot concentrate on anything other than the object of your obsession. Once infatuation strikes, all else - jobs, relationships, responsibilities, food, sleep, work - falls by the wayside as you nurse fantasies about your dearest one that quickly repetitive, invasive, and all-consuming. Infatuation alters your brain chemistry, as though you were dousing yourself with opiates and stimulants. The brain scans and mood swings of an infatuated lover, scientists have recently discovered, look remarkably similar to the brain scans and mood swings of a cocaine addict - and not surprisingly, as it turns out, because infatuation is an addiction, with measurable chemical effects on the brain. As the anthropologist and infatuation expert Dr. Helen Fisher has explained, infatuated lovers, just like any junkie, ''will go to unhealthy, humiliating, and even physically dangerous lenghts to procure their narcotic''

If you want some more, buy: ,,Commited'' by Elizabeth Gilbert.

Incaltatorul de pantofi

2011-06-02T04:26:00.000-07:00

(Inainte sa incep, trebuie sa mentionez ca nu am facut neaparat un pleonasm scriind ,,Incaltator de pantofi'' in titlu. Dati search pe Google ,,incaltator'' si sa nu va mirati cand o sa va apara ,,incaltator de ciorap'' si chiar ,,incaltator scarpinator''. Asadar, ca sa fie clar: e vorba de un incaltator de pantofi!)

Intr-o dupa-amiaza de mai ies ies cu bicicleta pe strazi.
Si dai si dai si dai...si dai la pedale pana la Herastrau, pe pista de biciclete din jurul parcului, pe Kiseleff.

Cu excesul de energie pe care il aveam in ultima vreme, bagasem in viteza a sasea si dadeam la pedale ca nebuna, cu muzica la maxim in casti, cand, vad ca ma apropii de una din stradutele care ies dinspre Muzeul Satului, de unde mai ies masini, de obicei.

Frana brusca! Si simt cu roata din fata mi se blocheaza si ditai bicicleta vine toata peste mine, din spate. Sar de pe sha, iau tot cadrul de fier intre picioare, simt ca vad stele verzi, ma zgarii cu pedalele si trantesc bicicleta pe jos.

Cu picioarele stranse de durere, muscandu-mi buzele sa nu urlu langa bicicleta lesinata langa mine, aud ca ma intreaba o fata: ,,Te-ai lovit? Ai patit ceva?''
Eu: ,,Nu, nu stai linistita... Sunt ok. Mi s-a blocat roata din fata, nu stiu de ce''
Las privirea in jos si ma uit la bicicleta, cand vad langa ea un incaltator de pantofi din metal.

Am uitat si de durere si de tot.

Ma aplec, il ridic, ma uit la el cu o spranceana ridicata si ii zic fetei care oprise cu bicicleta langa mine: ,,Asta e un incaltator de pantofi? In mijlocul Kiseleffului?''
Ea rade si zice: ,,Aaaa, probabil de asta te-ai impiedicat. Arunca-l la gunoi sa nu se mai impiedice si altii''

Privind cu ura incaltatorul din cauza caruia era sa-mi rup gatul, il azvarlu la cos, boscorodindu-l in stilul M.O. cu ,,fir-ar mama lui a dracu' de fier nenorocit...natzia...grijania...cristelnita si dumnescrisu' masii, uite de ce era sa ma imprastii toata aici, pe asfalt!'' si jap! in primul cos de gunoi cu el.

Ma scutur, imi ridic bicicleta, pornesc muzica si continui in acelasi stil vreo 2 ore, pana ajung acasa.

Acasa, in bucatarie, stateam cu mama de vorba la masa, cu televizorul pornit.
Deodata, il aud pe tata ca aprinde lumina pe holul de la intrare, si aud labele lui Ron lipaind pe jos, dandu-i tarcoale lui tata ca sa-l scoata afara, la plimbare.
Tata se aseaza pe cuier, sa-si puna pantofii, ca de obicei, cand, deodata il aud de pe hol: ,,Unde-i incaltatorul?''
Pauza.

Eu si mama ne oprim din vorbit. Brusc imi aduc aminte faza cu bicicleta si ma buseste un ras incontrolabil...
Tata vine in bucatarie si, printre sughituri de ras ii zic... ,, Em... Pey... Incalatorul e intr-un cos de gunoi pe Kiseleff''
Tata se uita la mine perplex si zice: ,,...Unde???''

Eu: ,,Intr-un cos de gunoi pe Kiseleff''

El: ,,...De ce?''

Eu:,, Pey stii... ma dadeam cu bicla... si am pus frana... si mi s-a blocat roata... si era sa-mi rup gatul, si m-am uitat pe jos si am vazut un incaltator, si din cauza lui era sa cad... si l-am aruncat la gunoi''

El: ,,Dar era incaltatorul meu!''

Eu: ,,Pey cum dracu' a ajuns acolo, mai tata?''

El: ,,Pey l-am agatat sub sha! Ca il iau mai usor de acolo cand ma incalt... daca iti lasi bicicleta pe hol, e exact in fata mea.''

Nu cred ca mai e nevoie de explicatii...

Interfon. Ora 5 dimineata.

2011-05-25T09:29:00.000-07:00

Ok, asta NU mi se poate intampla mie! :)))

Trebuie neaparat sa scriu o faza care i s-a intamplat prietenei mele si care mi-a dat acordul s-o scriu pe blog, pentru ca este pur si simplu criminala!!!

Dupa ce am petrecut amandoua o noapte de sambata intr-un club latino, prietena mea urma sa se intalneasca cu baiatul cu care isi daduse sms-uri toata noaptea. El, ca si ea, era in alt club. Cand la noi petrecerea se apropia de sfarsit, prietena mea ii scrie un mesaj si-i spune ca isi cheama un taxi si deci, va ajunge la el curand.

Pana si-a luat la revedere de la toata lumea, pana a gasit taxiul intrarea in club, afara incepea sa se lumineze. Cum era rupta de foame dupa o noapte de salsa pe tocuri inalte iar el ii daduse mesaj ca si lui ii este foame, prietena mea se opreste la un Drive sa ia niste junk food.

Ajunge in fata casei lui, plateste taxiul, coboara si masina pleaca.

Gagica, usor excentrica, se imbracase cu o rochie galbena mulata care incepea undeva deasupra sanilor si se termina imediat sub fund, un sacou alb, un plic ciclam si o perche de sandale cu toc inalt cu barete din jeans bleu. Cu punga de fast food intr-o mana si poseta la subrat, suna la interfonul lui.

Deodata se aude o voce de femeie: Da... Ce doriti?
Prietena mea se blocheaza. Face ochii mari, ridica o spranceana si se da usor inapoi, privind cu neincredere interfonul (cu camera video, nu oricum!)
Vocea de la interfon, politicoasa si insistenta: Cine sunteti?
Prietena mea: ...em... ma scuzati de deranj... puteti, sa-mi deschideti, va rog?
Vocea: Dar cine sunteti?

Imbracata ASA, duminica la ora 5 dimineata, putea sa spuna linistita ca este Julia Roberts intr-unul din roluri...

In schimb, prietena mea raspunde: Imi cer scuze, cred ca este o greseala.
Si pune mana pe telefon, sa-l sune pe baiat. Cu toate astea, nu are inspiratia sa se indeparteze de interfon, asa ca incepe: ,,Buna dimineata, domnu'... ,,avocat''! Stiti ca aveati o audiere cu mine, nu? Spuneati ca va este foame...
El: Mmmm... nu, nu mi-e foame.
Ea: Pai si ce facem, ca am o punga de Mc in brate?!
El: Sunteti prin zona, domnisoara?
Ea: (deja o apucasera dracii!) Da, sunt FOARTE prin zona! Deschide.

Bzzzz, bzzzz.

Prietena mea intra in hol si se indreapta spre usa lui. Avea in minte un singur scenariu: el nu este singur! Inima ii batea din ce in ce mai tare. Usa lui era lasata deschisa.

Ea intra, lasa punga pe masa in bucatarie si iese pe hol sa il caute.
Undeva in semi-intunericul diminetii il vede. Singur, zambitor, calm.

Rasufla usurata, se sprijina de perete si isi desface sandalele.

Usor ametita, se indreapta spre camera lui, se aseaza pe marginea patului si incepe: Cred ca am facut o prostie...
El (calm, linistit, impasibil, aproape zen): ... ce ai facut?
Ea: Pai... cred ca am sunat la vecini...
El: (din nou, la fel de calm si impasibil): ...la care vecini?
Ea (isi rodea unghiile): Pai nu stiu, ca am apasat pe butonul de la interfon unde scrie numele tau de familie. Si mi-a raspuns o voce de femeie.
El ( LA FEL de calm si linistit): ...da, ai sunat la ai mei.
Ea face ochii mari, isi ascunde fata in palme si se ascunde sub patura de pe pat. Dupa cateva momente, sperand ca situatia nu e atat de penala pe cat pare, il intreaba: Spune-mi ca ai tai au o femeie care vine sa faca curat... la... (stia cat de aberant suna) 5 dimineata... duminica....
El (calm, linistit, impasibil): Nu, ca nu e vineri. E duminica... era mama.

CLASIC:

M-am indragostit

2011-05-25T02:05:00.000-07:00

M-am indragostit. Este o dragoste de-a dreptul organica, pasionala, nebuna!

Si, Doamne, este perfect! E cald, e pufos, nici prea dur, nici prea slab...

Avem o relatie bazata pe incredere si sentimentul de siguranta, nu ma dezamageste niciodata, e acolo pentru mine cand am nevoie, ma satisface in fiecare zi, ma face sa gem de placere...

Este feuilletage-ul perfect! Mai precis, feuilltage-ul unei Merdenele.

N-am fost niciodata fana produselor de patiserie, nu-mi plac covrigii si pateurile insa ea... EA! Merdeneaua de la patiseria de langa birou... Mi-a taiat rasuflarea.

Este perfecta: feuilltage-ul nu se sfaramiteaza in 1000 de firmituri, este permanent calda, branza delicioasa este dispusa egal, aluatul e proaspat si elastic...

De cand ne-am cunoscut, ne intalnim zilnic. Mai exact, zilnic la ora 12:00, cand mi se face dor de ea (aka: foame).

Si cum legile lui Murphy ma urmaresc si in dragoste, azi, in drum spre rendez-vous-ul meu cu Merdeneaua, ma gandeam cum imi voi declara pasiunea pentru ea pe blog, cand imi vine o idee de fraza pe care vroiam s-o scriu: ,,cea mai mare dezamagire ar fi sa-mi traga clapa si intr-o zi sa nu gasesc merdenele''.

Ajung la patiserie, urc pe trepte si: drama! Tava cu merdenele GOALA!

Fac ochii mari, ma apropii cu precautie de geam si cu o voce tremuranda intreb:... aveti merdenele, nu-i asa...?

Vanzatoarea, sec: Nu!

Eu: Dar in cat timp aveti?

Ea: in 7 minute.

Eu, toata un zambet: ok, astept 7 minute! :D

I've been struck by feuilletage love and I don't want to snap out of it.

Ma iubeste Murphy.

2011-05-10T13:45:00.000-07:00

Omenirea se ghideaza dupa anumite legi, sa zicem: legea gravitatiei, legea atractiei, legile fizicii, in fine...

La Carolina functioneaza zi de zi doar legile lui Murphy.

Renunta fata la vodafone, trece pe orange, iar in ziua in care se face portarea, motivul care a determinat-o sa schimbe reteaua devine TOTAL invalid.

Se duce gagica sa-si ia smartphone si singura oferta misto include un brand la care acum face alergie numai la auzul numelui.

Alta: cu saptamanile dau telefoane in stanga si in dreapta incercand sa aranjez ceva misto in weekend si nu iese absolut nimic. Asa s-a facut ca de la Pasti incoace, via 1 Mai pana in weekendul asta nu am reusit sa fac nimic din ce mi-am propus, asa ca fiecare vineri, sambata si duminica seara am petrecut-o solo in fata calculatorului, lucrand.
Perseverenta, incerc din nou. Asa ca sambata seara dau mesaj, poate iese ceva. Nu iese.
Duminica dimineata incerc din nou, pentru duminica seara.
Iese.
Merge!
Yes!
In sfarsit, some entertaining, some diversion...

Duminica dupa-amiaza, cu gandul la seara ce urma, ma machiez, imi pun bratarile pe mana, imi dau genele cu mascara, imi usuc parul cand... incepe sa sune telefonul.
ea... el... o alta ea... un alt el... si mai ales EL pe care trebuia sa-l vad de o saptamana.

Deodata tuturor li s-a facut dor de mine si au timp sa ne vedem. Duminica seara. Toti.
Nu am cum.

Asa, de incheiere, de pe www.murphys-laws.com:

''If a man has it he won't want it,
the guy who buys it won't use it,
the guy who uses it could give a shit about it,
so don't give a shit and you will have it all''

Sunt o superficiala!

2011-05-05T14:11:00.000-07:00

Ma intrebam in ultima perioada de ce naiba imi place atat de mult sa merg la solar...

Si mi-am dat singura raspunsul: e conceptul ideal! Pe cuvant. Intri, stai cam 10 minute si rezultatele se vad imediat- maxim 2 ore, si tin saptamani intregi. Zau, e conceptul ideal!
Si culmea, am rezultate imediate si... nu trebuie sa fac ABSOLUT NI-MIC!!!

Nu e ca atunci cand tragi de tine cu saptamanile, cu lunile cu anii pentru niste rezultate care vor veni cateva luni mai tarziu sau cativa ani mai tarziu... Si le tot astepti si le tot astepti, si te agati de promisiunea ca vei avea rezultate candva.

Candva...

Nu, frate! Doua ore maxim!

Stecker in blender = ELECTRO MUSIC

2011-05-04T13:09:00.000-07:00

Outwork feat. Mr. Gee - Elektro

Ooo da! Gagicile, volanul si tehnologia. Hai baieti, zambiti ironic in coltul gurii, e voie de data asta.

In cazul asta gagica sunt eu, volanul e de la mine din masina iar tehnologia e... ei bine, boxele lipite cu poxipol de pe portiere.

Intr-o zi am zis ca nu se mai poate si ca imi schimb boxele! Gata, m-am hotarat!
Ma duc in Domo in Baneasa si iau o pereche de boxe de masina care pareau sa se potriveasca pe portierele mele. Ca sa ma asigur, sun la service-ul unde urma sa le instalez si intreb daca e ok ce am luat.

La casa intreb, ca sa stau linistita: ,,Daca nu se potrivesc, le pot aduce inapoi si returna banii?''
Raspuns: ,,Da, sigur ca da, in 24 de ore cu bonul''

Buuuuooon. Ma duc cu ele la service in celalalt capat al Bucurestiului sa le montez.
Baietii se apuca sa demonteze interiorul portierei, scot boxele din cutie si dau sa le potriveasca pe usa. Deodata se intorc la mine cu niste fetze plouate, dand din cap: ,,...sunt prea mari...''

Eu: ,,Nu puteti gaurii lacasul acolo, sa-l largiti, ca doar e un plastic nenorocit, nu-i cine stie ce...''
Ei bine, nu se putea, ca difuzorul era prea adanc, nu latimea era problema.

Nice... Du-te, Carolino, in capatul Bucurestiului si du-le inapoi.

Inapoi la Domo, cu boxele in brate, gasesc un baiat in magazin si-i spun ca vreau sa dau boxele inapoi si sa mi se returneze banii. Lasandu-ma sa astept cu ele in brate, baiatul meu pleaca sa intrebe seful de tura.

Zambitor, pustiul se intoarce la mine si-mi spune: ,,Ne pare rau, dar nu va putem returna banii. Va putem oferi orice altceva de aceeasi suma.''
Eu: ,,Daca aveti boxe originale de Ford, le schimb pe astea bucuroasa!''
El, ca sa vezi pana unde merge speechul invatat de vanzatori la training, oferind clientului alternative tentante: ,,Boxe originale de Ford nu avem... Insa avem niste oferte excelente la noi modele de blendere si aspiratoare!''

You've got to be kiddin' me.

Pappy, sa asculti tu muzica la blender...

Va foarte multumim!

2011-04-10T08:43:00.000-07:00

Revenind in oras.

Am lasat febra H&M sa treaca si sambata am intrat, in sfarsit la Hannes & Mauritz Unirii.
''Fuck, it's huge'' mi-am zis cand am ajuns inauntru... iar la plecare, dupa vreo 2 ore si 20 de persoane la coada la cabina: ''Fuck, that was huge''.

Cu cardul cam ciuruit si glicemia scazuta, m-am oprit in Mc sa-mi incarc bateriile. Sambata pe la 4 dupa-amaiaza este full, iar cozile la case... cam ca la H&M la cabine.

Rabdatoare, ma postez la o coada si privesc in jur. Deodata, imi atrage atentia o gagica super misto, la casa de langa: inalta, blonda natural, ondulata, cu parul ravasit prins sus intr-o parte, cu ochelari de soare stil aviator pe ochi. Imi coboara privirea si ii observ spatele si ceafa tatuate prin bluza cu spatele gol, pantaloni bufanti, tenisi. Tatuaje la incheietura mainii si o geanta din piele cu maner lung.
Langa ea, un tip la fel de blond, ciufulit, nebarbierit, cu geaca de piele si niste pantaloni funky. Faceau un cuplu bestial! Aratau genial impreuna...

La mine mai dura la coada, ei ajung la casa si gagica comanda: 2 Mctoast, 2 cartofi, 2 beri si 2 maioneze... El, de colo, rastit: O MAIONEZA!! Ea: 2 MAIONEZE!! Casiera, rabdatoare le spune: Deci aveti asa: 2 Mctoast, 2 cartofi, 2 beri si 2 maioneze.

El: O MAIONEZA!! Ea: 2 MAIONEZE!!
Casiera, cu ochii mari: deci e o maioneza sau doua?
Ea: doua!
El: Femeie, UNA!!!
Ea, indiferenta: bine, una...
Casiera: aici sau la pachet?
Ea: la pachet, la pachet.

In timp ce casiera se agita incoace si-ncolo punandu-le comanda in punga, tipul se apropie de gagica si o mangaie lasciv pe fund, zero jena... zero stres...

Casiera le aduce comanda, punand pungile pe masa.
Gagica ia pungile si spune tare si hotarat: Nu! nu plecam pana nu verificam daca este tot!
Si se apuca sa scoata tot din pungi, insirandu-le pe masa, apoi se apuca sa le numere: una, doua, trei, patru... si o maioneza! Da, e bine!
Zambind amandoi la casiera, care, by the way, ramsese perplexa, incep sa le bage inapoi in punga.
Tipul spune, pe un ton ceremonios, apasand fiecare cuvant: va FOARTE multumim!
Iau pungile si pleaca.

Intre timp se elibereaza in fata mea si il aud pe baiatul de la casa: poftiti, va rog!
Ma uit la el, ma uit la casiera de langa, ei se uita la mine... si ne buseste pe toti 3 rasul.
Baiatul de la casa: Rupti erau astia... vezi, Mariana sa nu-i tragi in piept cumva, sa le pui o bere si 2 maioneze!

Taxi

2011-02-27T14:39:00.000-08:00

Mersul cu taxi-ul in Bucuresti poate fi o aventura in sine uneori. Sincer, de fiecare data cand deschid portiera galbena si dau adresa destinatiei astept cu un zambet in coltul gurii perlele soferului.

Asa se face ca ultimele dati am avut parte de niste scene demne de film.

Ajung la Carturesti dar trebuie sa fug la birou sa iau niste vouchere, asa ca ies din librarie si fac semn cu mana primului taxi care se apropia. Vad, insa, lumina rosie si o las balta. Soferul trage brusc pe dreapta, da geamul in jos si striga la mine: haideti domnisoara, ca il las pe domnu' (din dreapta lui) la colt aici si va iau pe dvs.

Bun. Ma urc in spate, ii multumesc ca m-a luat, ii zic adresa si pornim.

Afara era o vreme oribila, cu burnita, noroi, zloata...tot tacamul.

Taximetristul porneste stergatoarele si intinde pe tot parbrizul mazga sarita de pe sosea, spunand: ce mizerie, domnisoara! ce mizerie e afara!

Eu: da, e o vreme oribila, se face nasol de tot pe jos.
Trebuie sa mentionez ca nu ma pricep sa conversez cu taximetristii si nu stiu niciodata ce sa vorbesc cu ei. Cel mult ii intreb daca pot sa fumez. A, apropo de asta, urmeaza si scena cu fumatul in taxiul "credincios" plin de iconite si cruciulite agatate de parbriz, dar asta mai incolo.

Omul meu continua: Nu spala nimeni... toti fura... Dar nu ca la noi domnisoara. Furi 10 % si faci 90 %, dar la noi fura tot! Ia uite ce e pe jos!
Si am platit licenta la companie, doispe' milioane m-a costat si n-am bani de lichid acum. Ia uite cum e parbrizul! Toti fura...

Eu: da, domne' corect....

El: Pai nu?? si toti au jeepuri! Da' mananca pufuleti! Da' merg cu jeep-ul, domnisoara! Da' n-au o chiftea in stomac! Vara nu beau un Ciuc, nuuu... numa' "heinechen" (pronuntat heinechen!) si "stela artoi" la terase... da' iarna mananca tocanita de cartofi da' viseaza la carnati...

Eu: da domne' asa e...

Undeva la semafor la Victoriei, cand credeam ca omu' meu si-a varsat naduful si s-a linistit, opreste langa taxi un Escalade negru. Si eu si taximetristul intoarcem capul spre jeep in acelasi timp. In secunda doi mi se imprima un zambet pe fata si intorc privirea spre soferul de taxi pe care il vad cum se schimba la fata. Si deodata il aud: ia uite si la asta, cu sufrageria dupa el!

Eu: ce? ce sufragerie?

El: Ia uitati domnisoara, parca a plecat cu sufrageria dupa el! Da sta la bloc... si n-are o chiftea in burta. Pleaca dimineata pe intuneric, se duce seara pe intuneric, nimeni nu stie unde sta, da' are Jeep "escalade" (pronuntat escalade). Ce sa mai zici domnisoara, si uite ce e pe jos, ca nu spala!

Nu m-a iertat pana am ajuns la birou, a tinut-o asa pana am ajuns. L-am rugat sa ma astepte ca trebuia sa ma intorc la Carturesti.
Urc, iau voucherele, cobor si pornim spre Magheru.
Il intreb daca pot fuma, imi raspunde ca da, doar sa scrumez in tzipla de plastic de la pachetul de tigari ca sa nu intre scrumul de pe geam in masina. Liniste.

Gandurile deja mi-o luasera razna, eram cu mintea la conferintele care urmau, la mailuri, la birou, la orele de zumba, la ale mele cand...

Ia uitati si bradutii de pe strada, domnisoara! Uitati cum sunt!

Privesc la bradutii acoperiti cu zapada din ghivecele din rondul de la romana si nu raspund nimic.

Sunt plini de praf domnisoara! Si se usuca! Nimeni nu uda, nimeni nu spala, ia uite ce-i pe jos! Ca numa' se fura...

Asteptam sa inceapa sa-mi spuna de jeepuri dar n-a mai apucat pentru ca am ajuns.

Bun, referitor la fumatul in taxiul "credincios"... Asta-i alta poveste.
Chem un taxi la birou sa ajung la ambasada la conferinta pe care o pregateam de o luna incoace.
Aveam ceva emotii si nu avusesem timp sa fumez deloc in dimineata aia, asa ca de-abia asteptam cele 10 minute de liniste din masina cand sa fumez si sa-mi pun niste ordine in ganduri.

Inchid portiera, dau adresa si observ pe toate cele 4 geamuri semnul de "fumatul interzis", insa observ si o scrumiera intre scaunele din fata, asa ca ii spun soferului: in masina dvs se bat cap in cap niste lucruri: pe geam e "fumatul interzis" dar vad aici, in spate, o scrumiera. Cum e pana la urma?

Soferul intinde mana spre scrumiera si ridica capacul fara sa spuan nimic. Eu am luat-o ca pe o invitatie sa fumez, asa ca imi scot deja o tigara din pachet, dar ca sa ma asigur inca odata il intreb: deci, se poate fuma?

El, scurt: Nu! Nu vedeti, domnisoara ca imi tin baterii si becuri in scrumiera?

Ma aplec si ma uit mai bine si da, intr-adevar omu' folosea scrumiera pe post de depozit... Zic: bine, in regula.

El, de colo, ma intreaba privindu-ma smechereste in oglinda: Fumati?

- Da.

- De ce?

-De placere.

-De placere? Fumati de placere...? Si ce gust are tigara, domnisoara?

- Nu stiu. N-are niciun gust.

- Cum sa n-aiba gust, ca orice bagati in gura are un gust.

Probabil enervata de raspunsul negativ la intrebarea daca pot fuma, de emotiile de dinainte de conferinta dar cel mai probabil de formularea ultimului raspunsului ii raspund, iritata:

- Nu stiu domne' ce gust are tigara, nu am analizat gustul fumului pe care il trag in piept.

Asteptand o continuare penibila a converstiei, deja penibile, suna telefonul lui Emi care era cu mine in taxi, asa ca discutia se incheie.

Pe drum analizez interiorul taxiului si numar: una, doua, trei... si cu doua... plus una, doua, trei... 8! 8 iconite plastifiate infipte peste tot in fata plus 2 cruciulite din plastic fluorescent atarnand de parbriz ma priveau in liniste.

Mda, deci asta era problema cu fumatul... Bine ca a sunat telefonul Emiliei ca nu stiu daca eram in stare sa diger o predica privitoare la pacatul fumatului... nu... nu acum.

The IT girls

2011-02-10T15:35:00.000-08:00

Sean Kingston - Beautiful Girls

They were the talk of the class... Actually, B. was the center of attention while A. was always by her side, somehow in the shadow... But they were always together.
They never missed a party in school, they never missed any trip, they spent holidays together, they had access to the highest class places in town and school kids envied them...

They were the IT girls.

B's family provided her the best clothes, the best furniture in her room, the best computer games, the best pencils, the best trips to Europe, even the best grades at school. But she was creative and funny and smart. She had a halo that left teenage boys breathless and all of them wanted her.
At parties, they always insisted she played all the games that could give them the tiniest chance to steal her a kiss on the cheek... Still, she was cold and distant and knew how to play with them, always leaving them wanting more... though she was only 13...

A had a burning passion inside of her ever since she was 7. She observed her friend's success with boys and teachers and everyone else but didn't envy her at all. She just loved B for having fun together, playing stupid games, making pranks and day dream during summer days. Though she was missing her when B left for some weeks to travel to Disneyland in Paris or to visit London or Venice, she was always happy to watch the photos and hear all the fun stories her friend brought along with some souvenirs from Europe.

To A, money didn't seem to make a difference between them, she just loved her friend for who she was, unaware that at some point their paths would split... She could never foresee that.
Yes she got used to the idea that they would be away from each other in highschool, but BFF was supposed to last forever, and nothing would have to change...

Unfortunately it did. A went to a "cool" highscool with "cool" kids, while B went to a serious highschool, one of the best in the city. That was the difference between them: A wanted "coolness" and wanted to feel she is alive, B wanted (or should I say, B's parents wanted) only THE BEST.
It still didn't matter... To A, their friendship was above all this superficial stuff.

Until B stopped returning her friend's calls. It was obvious: she found new friends, perhaps more suited to her.

And their paths followed a predictable way: B went to London to study Management and A stayed in Bucharest studying PR and dealing with her passions. She had the chance to go abroad to university but she chose love over that.
B had a lot of friends but her coldness and distant air kept young men away, while A's emotional being made her life an endless series of soap-opera episodes.

B lost herself in study while A wanted to find herself in love.
And so they did. B graduated as a straight-A student, while A found love and enjoyed every aspect of it in every possible form. When it ended, she lost herself in traveling.

B is still in London and rumor has it she doesn't want to come back, and A is still looking for coolness and passion everywhere she can: at work, traveling, partying.

What would these two girls say to each other when they will meet for a coffee by the lake in the middle of the summer, when the sunglasses will come off?

Will B be wearing conservative pearls around her neck while she is waiting for A? Oh, here she comes: she is running in her high heels with the phone sticked to her ear, natural as ever, as her feet got used to those shoes from all those crazy parties over the years and all those endless proms.

Will they recognize each other?

Will they remember how they used to lay down on the grass in the park, watching the clouds and make plans together? Will they remember how they used to hand-make jewelry out of paper for their moms together? Will they remember how they got drunk on New Year's at B's fancy house and secretly watched porn laughing like crazy in the pillows when they were 14? Will they remember how they tried to light their cigarettes on a light bulb in the hotel in Greece when they were 15? Will they remember how they used to make Halloween costumes together and trick or treat their neighbors? Or how they stayed up all night long at B's grandma's house and chat about nothing and everything at the same time till dawn?

They are not girls anymore, they are grown women with years and years of experiences they never shared anymore... What would they say to each other?

THE day

2011-01-14T11:00:00.000-08:00

Cum iti dai seama ca in ziua care tocmai incepe vei dori sa te impusti de 3 ori?

Sa fie ceasul de la alarma care e pe snooze de o ora?
Sa fie ochii umflati de somnul de numai 3 ore de azi-noapte?
Mh... ar putea fi.

Si totusi te trezesti, mananci pe fuga, te urci pe tocuri, iei sacoul pe tine si pleci. Inainte sa te urci in masina observi cu exaltare janta indoita si roata semi-desumflata. Iti zici: asta e, si pornesti.
Ajungi la birou si intri intr-o sedinta in care habar n-ai ce se discuta si mai ales DE CE se discuta ce se discuta si mai ales, CINE sunt cei care discuta.

Eh, lasa, e inca devreme, poate nu te-ai trezit bine inca. Se termina prima sedinta si sari in taxi pentru a ajunge la deja a doua intalnire.
O doamna imbracata in uniforma te roaga frumusel sa te dezbraci, sa scoti obiectele din metal si sa le pui pe masa, iti intoarce toata geanta pe dos si totul se termina apoteotic cand trebuie sa treci prin dispozitivul de detectare de metale ca la aeroport ca sa poti intra in cladire.

Se termina si a doua intalnire de care incerci sa te bucuri pentru ca a mers neasteptat de bine insa te trezesti brusc sub un dus rece cand ti se spune, din senin, ca parca traiesti pe alta lume, urmat de alt dus rece cand ti se ofera perspectiva de a face productie de reclama cu zero buget.
Aliatii tai raman tigarile.
Te uiti la ceas este ora 13:30.
Programul se termina la 18:00.
Urmeaza o gura de aer: o cafea, cateva tigari si cea mai dulce companie din lume. Apoi te trezesti sub alt dus rece care iti reaminteste ca pozitia ta nu este in top-of-mind in urmatoarele 2 zile.
Inghiti in sec si te urci la volan pentru ca ziua nu s-a terminat.

Ah...dulcele trafic de ora 6...
Poate n-ar fi atat de odios daca te-ai putea pierde in muzica ta pe care o asculti in boxe. Doar ca stickul de muzica s-a ars. Merge si radio, nu-i nimic. Doar ca odata cu schimbarea bateriei s-a resetat codul audio de la casetofonul masinii. Nu-i nimic, se poate afla: se afiseaza pe display apasand concomitent tastele 1 si 6. Dar displayul este bulit.
Mmm...ce dulce se aude difuzorul de la telefon cand cade sub scaun in curba.

Ajungi la facultate. Pasesti pe holurile pustii si intri intr-o sala de clasa luminata de neoane acide care se reflecta in negrul geamurilor. Evident, este deja noapte.
Si te apuci sa lucrezi la un powerpoint pentru prezentarea de a doua zi dimineata, adica pentru sambata la ora 9.
Buuuun....avem toate informatiile pentru slide-uri?
Da! Ne lipseste doar bugetul, pe care o sa-l avem de la A.
Ok. Cand vine A.?
Dupa 11 jumate. Azi dupa 11 jumate. Adica 23:30.
Am mentionat ca e de-abia 20:25?
Iesi pe hol, fumezi o tigara si te indrepti spre baia semi-insalubra din facultate.
Oglinzi murdare, dotari "turcesti", ce mai... o nebunie!
Si constati cu extaz ca a inceput si acea perioada a lunii...

Who has a shotgun?

"Feelingless" or "Emotional masturbation"

2010-12-14T14:23:00.000-08:00

There were times when she was down on her knees, begging God and all the saints to take her heart away and stop feeling everything she did back then. She was too exhausted by emotions, like she got connected to an electric wire and everything she saw, touched, heard or tasted sent electric impulses to her heart. It was too much.
And all she wanted was to unwrap that god-damned wire off her and stop feeling anything.

And now she's blank.
Completely and frightening blank.

She's never been blank before. Ever.

"Well this is a new game" - she thought, smiling to herself.
She was so used to watching photos, listening to cheesy music and crying her heart out. So, as a normal person who gets stuck in some kind of routine, she tried to do her thing again one evening.

First, let's play "Missing" by "Everything but the girl" and then open the folders with old photos. Now let's reminiscence and cry. 3 ....... 2 ...... 1 ....... go! Blank.

Ok, let's try some other folder. And other song. I know: "The winner takes it all". This is the best for crying! It never fails me, I just love it!

Now let's go:,, I don't wanna talk about things we've gone through, though it's hurting me, now it's history"...and....
Blank!

Fuck!!!

Now what? Celine Dion, Leonard Cohen, Sinead O'Connor... Celine Dion (again!)

This reminds me of a certain "Sex and the city" episode when Samantha lost her orgasm. She kept (quote:) "fucking with no finale" and so she decided to try everything from small to pickhammer-like dildos and vibrators, even her electric toothbrush but still...nothing!

I know it's disrespectful to compare "Missing", "The power of love", "Nothing compares to you" or "Pour que tu m'aimes encore" to Samantha's battery operated devices, but they used to get me off, and now... blank!
And the photos! Man, they're just perfect for that!
It's like watching the best porn with your favorite stars in the industry. You just have to get turned on!
But it's like you're watching the weather forecast instead.

It's interesting actually as this state of "blankness" has been going on for quite some time and there are no signs of any kind of feelings in the zone. And I can't complain, really, as it's like a breath of clean, fresh air but... it's something very, very new that I haven't experienced before.

Ever.

My way: a year like a lifetime

2010-12-02T11:35:00.000-08:00

Frank Sinatra - My way

Cum as putea sa trag linie anului 2010 fara Sinatra - My way?
Cum? Fiecare vers este anul 2010, al meu 2010...

A inceput in frig, cu prieteni noi si a continuat cu si mai multi prieteni noi...si s-a incheiat cu foarte multi prieteni si nu numai: la 2 strazi de mine, la statii de tramvai, la cateva statii de tren, peste granite, in Serbia nebuna, in friguroasa Polonie, in frumoasa Croatie, in petrecareata Bosnie, in galagioasa Italie, in romantica Portugalie, in cantareata Macedonie, in innorata Lituanie, in Grecia fierbinte, in ploioasa Anglie...

Am alergat dupa trenuri in Portugalia, am schimbat autocare in Macedonia, am cantat in microbuze in Polonia, am visat cu ochii deschisi in avion, am facut dragoste sub stele, am ras pe acoperisuri in Italia, am dansat pe blues cu prietena mea cea mai buna pe plaja, m-am trantit in nisip dupa o baie in mare noaptea sub luna plina!

Mi-a fost dor, am iubit, am plans de fericire pe ascuns, am fost iubita, am privit Bucurestiul topit de ploaie, noaptea, tragand insetata din tigara... iar a doua zi dimineata mi-am cumparat masina. Am condus cu soarele in fata vara, la apus...

Mi-aduc aminte cand invatam pentru carnet iarna trecuta: ascultam Empire State of Mind si ma ambitionam sa-l iau din prima... Faceam orele de condus dimineata, in frig, ma intorceam acasa de la Obor pe jos, in decembrie si eram terminata.
Examenul a fost crunt: dupa o noapte nedormita, trezita la ora 6, pe ceata. And so what? I did it my way. Iar acum, la finalul lui 2010 pot, in mijlocul iernii, sa-mi pun tocurile in picioare, o rochie diafana, ma urc in masina si plec unde vreau, cand vreau, cu cine vreau.

Am fumat narghilea intr-o piscina gonflabila, mi-am pictat corpul cu namol ca amazoancele, am incheiat o convorbie telefonica oficiala cu "oky doky", am aruncat bereta in aer la absolvire, mi-am pus o dorinta aruncand o moneda in Atlantic, am intrat la master, Cosmina Pasarin mi-a invidiat fluturii de pe masina...

Am invatat, acum mai bine ca niciodata, ca Secretul functioneaza, si functioneaza mai repede decat m-as fi asteptat vreodata. Am invatat sa inchid ochii si sa vad foarte clar ceea ce imi doresc si tot ce am vrut mi-a picat in poala fara vreun efort... Nu pot decat sa rad cand ma gandesc la " be careful what you wish for 'cause you just might get it".

Trag linie si adun... Dumnezeule, a trecut un an? UN AN?!?
Parca a fost o viata.
Au fost momente interminabile si ore care pareau ca nu se vor sfarsi niciodata, si clipe cand scriam ca totul se consuma prea repede: benzina, tigari, batai de inima, adrenalina, minute, credit, nopti, ore... Se ducea totul mult prea repede si timpul imi scapa printre degete.
And so what? I did it my way.

Just a different state of mind

2010-11-13T09:54:00.000-08:00

Nu era pentru prima dată, dar acum îşi intrase în mână şi ştia ce avea de făcut aşa că putea să respire un pic inainte să se urce la volan.

Înainte se plece şi-a închis uşa de la cameră şi s-a privit în oglindă... nu se recunoştea. S-a apropiat de oglindă şi a căutat în spatele ochilor verzi machiaţi intens adolescenta ondulată şi naivă de odinioară. Era încă acolo, cu inima bătând acelaşi ritm dar acum era mascată cu machiaj, rochie neagră, ciorapi cu dungă a la Marilyn Monroe, pantofi cu toc, mănuşi de catifea şi banderolă de anii '20 pe frunte.

Buzele roşii parcă nu erau ale ei, dar pe vampa din oglindă arătau perfect.

S-a uitat la ceas şi şi-a dat seama că a întârziat din nou.

Îşi îndreptă dunga ciorapilor negri din mătase încă odată şi ieşi pe uşă.

Seara, Bucureştiul este alt oraş. Blocurile gri sunt mascate de întuneric, iar felinarele orange îi dau o strălucire suavă, ascunzându-i frământările şi cicatricile. Maşinile strălucitoare de pe Beller treceau încet pe lângă a ei, culorile semaforului se schimbau în linişte. În maşina ei era seară şi Empire State of Mind.

Îşi sprijinea piciorul pe tocul înalt în timp ce apăsa pedala de acceleraţie, privindu-şi mănuşile negre şi perlele de la mână în lumina slabă şi se simţea ca Velma Kelly în ''Chicago''.

În câteva minute intra deja în parcarea pietruită şi pustie din Fratelli. Lumina farurilor se proiecta pe pereţii goi iar pietrele scrâşneau sub roţi în timp ce o parca lângă intrare.

Covorul roşu, cordoanele roşii, lumina difuză de la intrare, spider-ul ambition!, spider-ul Marlboro şi staff-ul Fratelli o întâmpinau încă odată în clubul gol.
Era momentul ei preferat.
Verifica mesele rezervate, închidea cordoanele ce le despărţeau, îşi ducea geanta în backstage şi îşi aprindea o ţigară pe canapeaua goală. Încă era linişte şi nu începuse agitaţia. Prin fumul albastru ce se ridica graţios spre tavanul înalt, privea barul pe care băieţii îl burduşeau cu băuturi şi gheaţă. Pe scenă se făceau ultimele repetiţii, cu emoţii, iar boxele spărgeau liniştea din când în când cu acorduri şi piese cunoscute.

Just a different state of mind...

2

2010-09-22T14:15:00.000-07:00

She threw her Lady Gaga shirt on and took her keys in her bag.
They were speeding on the highway in the night, feeling the sea closer and closer... They stopped only at dawn in a gas station near the sea. The wind was blowing and the morning light was covered by clouds. She got out of the car with a blanket wrapped around her and bought some waffles for the road.

They weren't planning on anything, they just wanted to see the sunrise on the beach, so half an hour later they were stepping on the cold sand, watching the pink sky covered by clouds and seagulls. He sat down and hugged her, making her feel 17 again.
Soon the rain started coming down on them, but they didn't care: fooling around in the sand, wrestling and laughing under the raindrops felt perfectly normal.
Having the best seats at the cinema means reserving the seats on the last row but this time, there was another show going on, and they wanted the best seats on the house: they lay down on the closest sunbeds to the sea watching the furious waves raging against the shore in the bright light of early morning...

Hours later their bodies were resting peacefully under the sun, skin burning, heartbeats slowing down... It was only her who woke up several times enjoying the view in front of her sleepy, sunburned eyes: him, the sun and the sea. She let herself fall back asleep again with this image fading away slowly, knowing he was here.
She didn't feel like talking much that day and she was worrying he could get bored but feeling her hand into his on the beach left her speechless, it felt right and unreal at the same time.

She can't remember the taste of the ice cream, the smell of her drink at sunset or the feel of the sand as her senses were put to rest except her eyes... Just like the song, her hungry eyes were secretly hunting his flesh, his eyes, his shadow.

Cu căştile în urechi

2010-06-05T16:33:00.000-07:00

Singurele mele tangenţe cu muzica au fost in cls I-a si a II-a când, cu proteste, urlete şi plânsete mă ducea mama la lecţii de pian.
Timp de 2 ore o priveam pe profesoară cu o duşmănie cruntă ca până la urmă să renunţ şi să urăsc pianul din tot sufletul.
Literally... Ani de zile a tronat în sufragerie şi noaptea îl auzeam cum se dezacordează, scoţând nişte sunete prelungi demne de filme horror. Când treceam pe lângă el îi aruncam nişte priviri tăioase, însă noaptea tot el învingea, când mă ascundeam sub plapumă la auzul corzilor care cedau uşor, uşor.
Ani de zile s-a dat acest război psihologic între mine şi pian până când ''inamicul'' a fost înlăturat de pe front şi a fost adoptat de sor-mea.

Totuşi, sunetele clapelor de pian mi-au rămas undeva întipărite în memoria audio-afectivă (dacă există aşa ceva... dacă nu, există de acum că aşa zic io) şi mă topesc la fiecare audiţie de Rondo Alla Turca a lui Mozart (aia din reclama la Mărgăritar).

S-a întâmplat de zeci de ori să-mi zică oamenii din jur: bă, da' la tine toate piesele au încărcătură emoţională? după ce, în oraş fiind să exclam: o Doamne, ce piesă! Pe piesa asta am făcut nu ştiu ce... sau îmi aminteşte de nu ştiu ce pentru că o asculatm când... nu ştiu ce.

Şi ce dacă? E superb să încarci cu diverse conotaţii piese care vin şi trec. Cui nu-i vin în minte amintiri de la petrecerile din generală când aude N&D - Vino la mine, sau vacanţele la mare când vuiau discotecile cu Genius - Macho Man şi La Bouche - Be my lover?

Inevitabil, când aud U2 - Beautiful day îmi apare în minte centura de siguranţă, zgomot de motoare, senzaţia aia mişto când sunt împinsă în scaun şi decolez, pentru că mi-am făcut un ritual ca la fiecare zbor cu avionul să dau la maxim piesa asta în căşti.

Shania Twain - Forever and for always îmi pune mereu un nod în gât pentru că-mi aduce aminte de anii inocenţi ai adolescenţei, de doi copii care se priveau pe furiş întinşi pe un ponton la soare, de puritate, sinceritate şi curăţenie sufletească.
Cam în aceeaşi categorie de conotaţii intră Funky Dj's - Stai (da, piesa aia din Tineretului, Costineşti) care înseamnă primele vacanţe la mare fără părinţi, primele răsărituri pe plajă, prima dragoste, lumini de neoane albe în discoteci, chiştoace de ţigări în nisip pe plajă, miros de shaworma şi porumb fiert, gogoşi şi cafea dimineaţa şi arsuri pe spate şi umeri.

Uite, Chris Isaac - Wicked Games nu mă duce cu gândul la nopţi fierbinţi ci la... zile fierbinţi. La o plajă din Grecia unde priveam pe sub ochelarii de soare cum îmi luceşte pielea arsă, priveam în zare cum el se avânta prin valuri, costumul de baie alb, stânci, etc. Cam ca în videoclip.

Junior Jack - Stupidisco şi Danzel - Pump it up sunt clar de la balul dintr-a 9-a!

Seriously now, ce conotaţie ar putea să aibă Gloria Gaynor - I will survive? Hai, fetelor, recunoaşteţi! Câte dintre voi nu au cântat la unison, semi-bete în club pe piesa asta după ce aţi terminat-o cu fostu'?

Pe scurt, câteva piese mai mult sau mai puţin cunoscute dar care au valenţe puternic înrădăcinate în mintea mea:
Gotan Project - Whatever Lola wants... Singura dată când era să-mi dau foc la păr în încercarea unui show lasciv. Mă buşeşte râsul instantaneu când o aud.
Whitesnake - Here I go again. Nopţi albe în Macedonia dansând încălţată cu cizme de cauciuc colorate.
Somewhere over the rainbow - de acum înseamnă Polonia, baloane colorate şi cadoul meu pentru Secret Friend.
Bonnie Tyler - Total eclipse of the heart... o noapte în Portugalia, stele, frig, Caiprinha şi karaoke.
Rihanna & Jay Z - Run this town însemană toamnă, plimbări lungi singură, frământări, strâns din dinţi şi certuri nesfârşite.
Coldplay - Viva la vida va părea ciudat, dar înseamnă nopţi de vară în Gaia, cămaşa lui tata pe care o purtam atunci, brăţările bunicii, pălăria de pirat, sandalele albastre cu toc, o seară de stand up comedy pe Lipscani, după-amiezile la baschet urmate de serile la palatul Ghika.
Kid Cudi - Memories: drumul spre aeroport înainte de plecarea în Lisabona, la 5 dimineaţa, cu Raluca lângă mine, pe bancheta din spate.
Alexander Ryback - Fairytale: maşina lui Ştefan cu 4 fete în ea, viraje pe şosea la miezul nopţii şi începutul de noi prietenii
Depeche Mode - Enjoy the silence... primul ski. Serpentine acoperite cu zăpadă şi eu privind buclele castanii ale surorii mele care fredona versurile conducând spre munte. Brazi acoperiţi cu zăpadă şi frig.
Apocalyptica - Nothing else matters: Începutul primăverii 2010, întoarcerea din Polonia şi ore nesfârşite de frământări pe malul lacului.
Orbital- One perfect sunrise. Drumul spre mare cu trenul la 17 ani.
Juan Serrano - Gorrion: sfârşitul verii 2009, asfaltul încins de pe podul Grant, apus de soare în Bucureşti, filmul Vicky Cristina Barcelona, cotul sprijinit pe geamul maşinii, geamurile lăsate în jos, thrills and mixed feelings.
Paradisio - Bailando era deasupra norilor de la Lisabona la Frankfurt, lăsând ploaia în aeroportul din Portugalia, rezumatul săptămânii încheiate făcut rapid în minte şi zâmbetul cu gândul la vara nebună ce va urma.

Vreau exemple şi de la alţii, hai că doar n-oi fi singura nebună.

The Portuguese Fado

2010-05-11T15:09:00.000-07:00

For the first time, I have no idea how to start this...

It was a vague feeling that started 2 days before getting on the plane and fly away to Portugal.

I landed in a romantic city under a clear, blue sky where a Portuguese lawyer greeted us on the bus from the airport...

A weird feeling of "normality" crawled under my skin... the air was fresh, the whole city was alive and the atmosphere was soft, the day was warm and balmy. The ocean wind blew the fountain's water in my hair and the sun was burning my forehead while I was unwrapping my first ice cream in Lisbon.

Crossing the narrow streets to the white and sunny Praca do Comercio I didn't feel I was in a foreign country, but I wasn't in Romania either, it's like I belonged there. Nothing was unusual, nothing was foreign, I felt like home in a city that I had been in for only 2 hours...

Now, back in Bucharest, I feel like I'm away on an endless trip in a city that I hate and I don't know when I'm gonna come back home again...maybe I should start learning Portuguese now and go "home"...

Bairo Alto was no stranger to me, as Lipscani is very similar to this crowded and lively neighborhood on that hill in Lisbon... Small pubs filled with beer drinkers standing up and chatting the whole night is not my thing but then again, perfection is too boring.

I grabbed Raluca's arm and whispered in her ear: "I have a major deja-vu" while we were climbing the stone stairs to a magical place above Lisbon, in the night... We leaned against the stone wall and took in the fabulous view of Lisbon in the night, with orange lights sparkling all over, along the river, through the wind-shaken leafs of the palm trees... I had been longing to be in a place like that for months, I couldn't bring myself to believe it was true.

For two nights I fell asleep watching the stars through the window in the ceiling after I dried my nails in the evening wind on the balcony.

The Pastel de Nata/Pastel de Belem mania started softly... I just asked George about some good traditional sweet and he answered weakly about this Pastel de Nata but didn't make such a fuss about it. Then everybody went crazy about it. Me included.

I felt just like in "Vicky, Cristina, Barcelona" when I entered the castle's garden and heard the guitar playing romantic Fado wherever I was.

Yes, we cheated at the Treasure Hunt: we had Filupa from the tourism center fill in all the answers for us and then joined Cole's team to Belem where I never thought I could mix a pirate, discussions about faith and religion, Justin Bieber, shoe stealing and racism in two hours...

A train ride away and here I am, getting off and lighting a cigarette in Amadora.
We pass through neighborhoods that seem cut out from a different world and start to understand that Portugal is not just Fado, sweets and sunny, happy days.

Sintra.

Well, Sintra... I must admit that for a minute I stopped typing and my thoughts flew very far away: over to the green city, to the big house just for us, to the rice with curry, the Limoncello, the Funana dances, the Karaoke, the drinking games, the workshops, the Caipirinha, the graffiti, the stars and the dreamers under them, the bright landscape at night, the forgotten bottle of beer on the table...

Back in Amadora Cole asked me after the festival: "Do you have a sixth sense or something? You said right from the start that you could feel this tension in the air". I don't know, maybe I was just irritated from the wind, maybe that cultural shock got me down but I could feel something was just not right. Valter looked incredible that day, I wish I could have seen him onstage at his very best.

Friday.

I don't think there are right words to describe Friday morning...
The rain clouds followed us all the way to Cascais, a place where all my old wishes and dreams finally came true. I just threw my shoes away and let the cold clear water of the ocean sink my feet in the golden sand.

With my jeans all wet, I lit a cigarette on the beach watching the endless blue water thinking about... absolutely nothing.

As I reached the end of the dam I sat down, made a wish and threw a coin in the ocean feeling hopeful and optimistic in a very long time. Two days later I was 10.000 km up in the air, watching the clouds under me and recalling that moment with a smile on my face as I leaned my head against the jet window.

Friday afternoon I felt I had it all: the ocean, the earrings, the quick shopping, the fabulous sms my friend from Romania sent me while I was trying on high heels in Bershka, the feeling of power, a great force upon me, the water, release, freedom... I ruled the world once again.

"World hold on" is the tune I have in mind when I remember the ride in Frankfurt at night. Why Frankfurt? Because we missed the plane back home and got stuck in Germany for one night, so that at 2.20 AM Raluca, Laur and I were driving fast on the perfect, clean, empty streets of Germany...

Când ziua începe cu Black Eyed Peas

2010-04-15T03:58:00.000-07:00

Polonia. Zakopane.

Dimineaţa devreme.
În cameră se aude mişcare.

Mă întorc pe partea cealaltă şi încerc să mai dorm... măcar un minut în plus.
Porneşte televizorul. B.E.P. - I gotta feeling se aude tare, şi mai tare, din ce în ce mai tare... la maxim!
Iulia e la baie iar Ştefan trage pătura de pe mine!

Îl boscorodesc în gând şi mă ascund cu totul sub perna imensă şi caldă.

''Hai! Haide băi, trezireeeeaaaaa!''

Încă mahmură din cauza nopţii trecute mă târăsc la baie, dar ''I gotta feeling'' că ziua asta o să fie demenţială!
Pantalonii de ski - check!
Fular - check!
Mănuşi - check!

Deja suntem pe pârtie. Soarele străluceşte, afară e cald, suntem echipaţi, suntem bine-dispuşi... aşa că începe distracţia!
Manu e o curajoasă: şi-a luat snowboardul sub braţ şi se avântă pe pârtia cea mai abruptă! Robert n-a mai skiat în viaţa lui dar o acompaniază pe Manu... I-am zis: ''You're insane!''
După 10 urcări mă hidratez cu zăpadă împreună cu Mareck în vârful pârtiei; ''Just take the clean one... try to avoid the yellow spots''. Da, am ''băut'' zăpadă de sete... Ne era prea lene să ieşim de pe pârtie ca să cumpărăm ceva.

Giorgios, Panos, Myrto, Anna, Polixeny şi Antonios renunţă după un sfert de oră şi se pun pe băut la terasă. Giorgios şi-a rupt 3 coaste. Dar e vesel şi zâmbăreţ, ca de obicei.

După vreo 4 ore de căzut de pe teleski şi febră musculară pe pârtie pornim, îmbujoraţi, spre centru în Zakopane. Facem stocul de Zubrowka, suc de mere şi Red Bull. Întâlnire de grup în faţă la KFC :)

Se lasă seara.
''Băi, care aveţi nişte slipi în plus?''
Costume de baie - check!
Prosoape - check!
Papuci - .... !

Krzyss conduce minibusul cu noi 7 spre ''Terma - Bukowina Tatrzanska'' (am păstrat biletul de intrare, de-aia mai ştiu cum se numea).
E o senzaţie tare ciudată: simt nodul de la costumul de baie în ceafă dar în picioare am UGG-urile iar la gât fularul.
Pe geam se văd străduţele înguste acoperite de zăpadă, globuri de Crăciun, luminiţe, brazi împodobiţi şi căsuţe ca-n poveştile cu spiriduşi.
În boxe se aud nişte melodii vesele şi bizare.

Brăţara din plastic la mână -check!
Genţile în dulapuri - check!
Părul prins - check!

Intrăm. În aer se simte o umezeală caldă şi îmi dau seama cât de albă am pielea în contrast cu negrul costumului de baie...
''Hai afară! Hai în ăla pe care l-am văzut când intram!''

Coborâm câteva trepte ude, deschidem o uşă şi ne izbeşte un frig teribil! coborâm alte trepte care intră în apa caldă, dăm la o parte fâşiile de plastic alb şi... suntem în apă!

Aburi denşi acoperă tot bazinul, felinarele albe se văd difuze prin ceaţă, lumina e obscură, obrajii ne sunt reci iar corpul cald! Cascade, o peşteră misterioasă cu lumini şi bubbles, bubbles, bubbles!
Între 30 de octogenari cu cască de cauciuc ne facem şi noi loc pe margine şi ne întindem pe spate deasupra bulelor de aer.

Privesc în stânga mea: un bătrân albit de ani cu o cască de cauciuc pe cap stă întins la jacuzzi, are ochii închişi şi pe faţă i se citeşte seninătatea. Îl privesc cum se bucură în linişte de senzaţiile oferite de apă şi mă gândesc: cine ştie câţi ani o avea bătrânul... e tare în vârstă, la anii lui nu mai are cine ştie ce scopuri măreţe de îndeplinit. Şi-a trăit viaţa... Cine ştie cum o fi fost existenţa lui şi prin ce a trecut. Acum doar se bucură de plăcerile vieţii.
Eu am 21 de ani. Sunt la început. Habar nu am cum va fi viaţa mea şi prin ce voi trece.
Şi eu şi el suntem în acelaşi loc, bucurându-ne de aceleaşi senzaţii. Doar că el e liniştit iar în mine fierbe tinereţea. El priveşte la viaţă înapoi şi ştie cum s-a derulat filmul, eu privesc la viaţă înainte şi mă întreb cum va fi filmul...
(uite că am scris pe blog ideile :) îmi sugerase cineva să le scriu când i le-am povestit, în timp ce le gândeam cu voce tare în bazin)

Gata, se termină filosofia şi urcăm în vârful topoganului.
3, 2, 1... Start! Alunec cu viteză pe apă în topoganul închis. Se face din ce în ce mai întuneric, e bezna complet şi simt cum prind viteză din ce în ce mai mare! Deodată se aprind lumini roşii şi albastre de peste tot, alunec în stânga, alunec în dreapta, apa sare peste mine şi deodată nimeresc într-un bazin cu apă joasă.
Toţi mă privesc consternaţi, nu zic nimic şi se uită chiorâş la cronometrul de pe perete.
Am avut timp bun, doar că la aterizare ar fi trebuit să se oprească ceasul. Pe mine nu m-a simţit. Sunt prea uşoară, damn it!

În timp ce noi ne dadeam pe topogane şi ne bălăceam în apă, grecii au stat în bucătărie să facă salate şi să pregătească specialităţi tradiţionale absolut delicioase... cu atât mai delicioase cu cât noi eram lihniţi după băile termale. Ouzo şi metaxa din plin, lapte gros, Syrtaki, Dinata-dinata...

30.03. douăzeci zece.

2010-03-31T14:59:00.000-07:00

12.00. Ziua începe undeva pe pajişte în parc, întinsă pe iarbă alături de Anne, privindu-i picioarele lungi şi frumoase, la soare.
Cu aceeaşi pereche de căşti în urechi ascultând şi fredonând ca două nebune ''All for love'', îi fac rezumatul weekendului, povestindu-i în detaliu cum am ajuns, umblând din bar în bar, sâmbăta la 3 dimineaţa la metrou la Universitate, cu mixul de Cola + Scandic urcat la cap, făcând karaoke pe Bon Jovi şi Gloria Gaynor cu A. şi T. în timp ce V. îşi exersa talentul de fotograf cu Nikonul după el...

16.00 Sprijinită de un stâlp, îl ascult pe proful lui Teo explicându-ne, pe muzică de jazz, la toţi 5 cum se îmbracă o statuie în bronz. De ce şi cine suntem cei 5?
Corina si Sasa s-au cunoscut in Macedonia. A fost dragoste la prima vedere.
O lună mai târziu ea cobora pe peron în Belgrad, unde el o aştepta în ninsoare... A prins-o în braţe şi s-au strâns aşa, în ninsoare, oamenii trecând pe lângă ei, zăpada acoperind valiza Corinei.

Aseară l-am întâmpinat toate pe Sasa. Cred că i-am spus de 10 ori că nu-mi vine să cred că e în România! Azi, suntem din nou (în formulă aproape completă) Teo, Sasa şi Corina, Raluca şi cu mine împreună. De data asta în atelierul de sculptură, printre desene, fotografii, flexuri, sculpturi, busturi, metal şi gips.
La un moment dat, Corina scoate din geantă plicul pe care îl aşteptam de când s-a întors în România, plicul pe care Mladen i l-a dat în grabă înainte să se urce în tren, să se întoarcă acasă.
Îl deschid, le ating, le pun în jurul încheieturii şi închid ochii amintindu-mi de el... (de Struga, de râsetele din magazinul cu pălării, de vinul alb, de ultima noapte în Macedonia. O să îmi fac o poză cu ele şi i-o trimit... cine ştie când va apuca să îşi citească mesjele, e atât de departe în Egipt acum...)

18.00 Ţinând-o pe Raluca pe după gât pe bancheta din spate, printre telefoane cu Andrei, Ştefan, Agnes şi Ioana, reuşesc să-i mai strecor lui Sasa câte o descriere pe ici pe colo, în timp ce Teo înjură în româneşte traficul de ora 6 din zona Arcul de Triumf! Sasa o înţelege şi se amuză.

19.00 Parcăm. Andrei ne aştepta cu camera în mână, vis-a-vis de BNR, în lumina superbă de amurg.
Lipscani. Parcă nu sunt în Bucureşti, e superb! Cerul e violet, felinarele orange se aprind, cafenelele pline zumzăie de discuţii, clădirile sunt luminate superb. Teo se aşază şi ne aştepată în faţa bisericii din care se aud cântecele slujbei de seară. Noi mai dăm o tură pe lângă Teatrul de Comedie ca să ne terminăm ţigările înainte de a intra la Carul cu bere.
Ultima dată am fost aici cu belgienii, şi mă chinuiam să vorbesc franceză...acum suntem aici cu Sasa, vorbind relaxat engleză...şi nişte bosnică :)

21.30 Le îmbrţişez cu drag pe Ioana şi Agnes la fântâna de la Universitate în timp ce Ştefan şi Andrei se îndreaptă veseli către noi.
Avem multe de vorbit, a fost o săptămână intersantă pentru unul dintre noi.
Mă întorc pe Lipscani, nerăbdătoare acum să aflu ce efect au avut cadourile trimise de noi prin Ştefan către lituanieni.
Aventuri, întâlniri, telefoane... şi totuşi, ce e în punga cu care ai venit, Fane?
Reacţii de bucurie comparabile uşor cu cele ale ţâncilor de 3 ani la bomboane (oricum erau şi bomboane, alături de poze vesele şi bilete scrise cu drag venite tocmai din Lituania).
Discuţia alunecă uşor într-o zonă teribil de interesană, întrucât la ora 1 se opreşte muzica şi constatăm că eram ultimii în bar, prinşi între credinţă, univers, spirit, altruism egoist (da, altruism egoist, e scris bine) viaţă, moarte, filozofie... şi totuşi, hai s-o întindem că ne dau afară ăştia.

30.03. douăzeci zece.

Poland - long live Zubrowka!

2010-03-15T09:58:00.000-07:00

"Water? No, no, in Poland we drink tea... you know, like Ice Tea, just HOT!!!"

Love stories on the streets of Zakopane, hot wine, red faces, Anna falling down...

Fears: Fire, No toilet paper, Panos...

Expectations: Sexy girl next door :)

Zubrowka, power tea (bottoms up!), Ouzo, Ţuică and yet again... NO WATER every night.

Balloons, mirrors, dance battles, cheerings and muscle fever...

Skis, snowboards, outdoor jacuzzi, philosophical ideas through the steam, the cave and a crazy slide... Tzatziki salad, sausages and syrtaki mixed with Metaxa and the weird feeling of fainting from exhaustion that night.

The hot pink dress, polish alcohol, blurry images... me and her on that table, her hands all over my back, the feel of her weight, her laugh...her curly hair, her lips...

Electric wire, human pyramids, colored envelopes, crawlings on the floor, Xenia's unmistakable laugh

This means waaaaaaaar in the snow, horses and slays, the sun, the mountains and the view of Zakopane from high above...

Take a nap with me :)

Wojtek always brought the IMPORTANT news, în timp ce se crea principiul "dacă nu-i aici înseamnă că e în tine"....

Cum am fost cerută în căsătorie

2010-02-21T15:53:00.000-08:00

Amândoi eram tineri şi fără griiji.
Eu eram cârlionţată în ziua aia, el blond cu ochii verzi...

M-a luat de mână, a îngenuncheat în faţa mea şi m-a privit sincer în ochi, spunând: Alexandra, vrei să fii soţia mea?
L-am privit cu drag şi răspunsul meu a fost promt: Nu ştiu dacă mă lasă mama.

Am menţionat că aveam 4 ani jumate şi eram colegi de grădiniţă?

Patul lui Procust

2010-02-19T10:57:00.000-08:00

Ideea mi-a venit in timpul discuţiei cu Bianca, la o cafea, înainte de piesa ''Marchizul de Sade''.

Vorbeam, ca gagicile, despre bărbaţi şi compatibilităţi, despre eşecuri şi defecte (ale lor, bineînţeles), şi într-un avânt optimist îi spun: măi, sunt 6,8 miliarde de oameni pe Pământ! Undeva acolo trebuie să fie bărbatul ăla aşa cum trebuie!

Atunci ea mi-a zis: em, nu e chiar aşa, pentru că nu sunt 6,8 miliarde de bărbaţi. Scade din ei femeile, copiii şi bătrânii. Mai scade numărul de gay...

Atunci am adăugat: ''Şi negrii! Şi chinezii, japonezii şi indienii...''
Bianca: ''Ei bine? La ce număr crezi că ajungi?''

A doua zi, şocată de perspectiva reducerii drastice a cifrei de 6,8 miliarde am făcut nişte research pe net şi câteva calcule.

Aşadar avem 6,8 miliarde de oameni.
Procentul dintre femei şi bărbaţi este în jur de 50 %.

Rămân 3,4 miliarde de bărbaţi (stai aşa, cu vârste cuprinse între 0 şi peste 64 de ani).

Din ăştia am scăzut 100 de milioane de bărbaţi negri.
Am mai scăzut 500 milioane de bărbaţi chinezi.
Am mai scăzut 60 milioane de bărbaţi japonezi.
Am mai scăzut 380 milioane de bărbaţi indieni.
(nu sunt rasistă, dar gusturile nu se discută)

Mai scădem şi 150 milioane de gay.

Apoi scădem bărbaţii cu vârste între 0-20 ani şi cei peste 40 de ani. Rămân bărbaţii cu vârste între 21 şi 40 de ani (aka, my target audience right now).

Şi am ajuns la cifra finală: 430 de milioane!

Aş mai scădea din ei bărbaţii căsătoriţi, mediul rural sau cei care nu vorbesc nici română, nici engleză nici franceză (ca să ne înţelegem cumva!) sau sub 1,70 m... (nu de alta dar eu am 1,65 m si port tocuri de 10 cm)
Sunt tare curioasă la ce cifră aş ajunge!
Şi care sunt şansele să îi întâlneşti, din moment ce aceşti (să zicem) 430 de milioane sunt dispersaţi pe tot globul?

20 ani

2010-02-06T03:50:00.000-08:00

Douăj' de ani... ce vârstă netrebnică! Nici plod, nici om mare. Ceva între... La douăj' de ani ai vântul în pânze, îţi fierbe sângele-n vene, te iei în piept cu Dumnezeu, lumea e în palma ta!

În ziua aia, ea aşa simţea când şi-a dat seama că încă e tânără. La naiba, încă mai avea inima aia în piept, şi începea să-i bată. L-a privit şi i-a plăcut senzaţia simţindu-şi inima palpitând după multe, multe luni de plictis şi angoasă. Era nemulţumită cu viaţa pe care o ducea, dar a preferat să tacă. ''Ce, ţi s-a urât cu binele?'' i s-ar fi reproşat dacă ar fi îndrăznit să se plângă de ceva.

Ar fi vrut mult să se simtă ''fată'' din nou, ''o gagică mişto'', să flirteze nevinovat, să simtă vântul în pânze, să îşi lase sângele să-i fiarbă în vene, să se ia în piept cu Dumnezeu... ca la douăj' de ani.
Aşa că l-a mai privit puţin pe celălalt, şi a întins coarda încercându-i limitele. Doar cât să-şi simtă inima bătând. Şi şi-a permis să viseze. Oricum, de mică visa la cai verzi pe pereţi, prostioare realizabile în cea mai mare parte.

Ideea de vile, piscine, lux, maşini şi snobism, în general, n-o atrăgea prea tare, pentru că ea vroia să vadă lumea.
Aşa făcea des, de obicei în sesiune când trebuia să înveţe: îşi ridica ochii din curs şi privea pe geam. Mmm, ce mişto trebuie să fie în New York... mi-a povestit mama că a urcat în Empire State Building... Şi în Scoţia, cu kilturile lor... Şi îi bătea inima mai tare.

Era convinsă că şi-ar găsi pofta de viaţă undeva după graniţele României, pentru că Bucureştiul o plictisea. Ciudat, sunt atâtea locuri mişto în Bucureşti. Dar ea habar n-avea pentru că singură nu era lăsată să le descopere, iar dacă ar fi avut iniţiativă să-l ia de mână spunându-i: ''hai, hai să mergem la karaoke'', ştia răspunsul dinainte... aşa că tăcea.

I-ar fi plăcut să sară amândoi în maşină, cu ultimii bani pe care îi au împreună, să pună motorină, să cumpere ţigări şi să plece la mare. I-ar fi plăcut să mănânce sandvişuri de acasă şi pufuleţi, doar ca să facă o baie în mare, să se usuce la soare şi să piardă noaptea pe plajă împreună... ca la douăj' de ani!

I-ar fi plăcut să se suie amândoi în tren într-o după-amiază, fără bilete, să se înţeleagă cu ''naşu' '' apoi să coboare la Câmpina. Să se ameţească amândoi din vin fiert într-o bodegă oarecare, să alerge de nebuni pe străzi şi seara să vină acasă beţi turtă, cu inima zvâcnindu-le în piept.

Şi i-a spus lui: ''hai la mare, o zi doar...'' apoi i-a mai spus: ''mi-e dor să merg cu trenul!''
Iar el i-a răspuns: ''Nu avem bani de mers la mare, trebuie să-mi iau ţigări săptămâna asta şi să-mi pun motorină, iar eu în tren nu mă mai urc în viaţa mea!''

Aşa că ea a renunţat. Dar tot douăj' de ani avea, şi tot îi ferbea sângele. Vroia să îi bată inima cumva, oricum.

Tot pe el îl iubea, dar vroia să simtă vântul în pânze, să trăiască clipa, să-i bată dracului inima!
I-ar fi plăcut să se îmbete împreună într-un club studenţesc, înghesuit cu muzică underground, să nu le pese de aparenţe... însă el ţinea la aparenţe. Nu concepea distracţia fără masă rezervată şi whiskey de calitate.
Chiar şi aşa, ea îl iubea ca pe ochii din cap, încercând să-şi ignore sângele care îi fierbea în vene.
I-ar fi plăcut să plece împreună în proiecte pentru tineri puşi pe distracţie şi băută, să falseze cântece în jurul unui foc de tabără alături de puştani din alte ţări, să-şi facă împreună prieteni noi, să se joace, să se prostească o săptămână undeva înafara României.
însă lui nu-i plăcea ideea de program.
Aşa că nu a mai plecat nici ea pe urmă...
Ea avea douăj' de ani, îl iubea şi vroia să-i bată inima.

Iar pentru asta s-a trezit câteva luni mai târziu, bătând cu pumnii în masa din bucătărie, lacrimile şiroindu-i pe obraji, părul îi era lipit de faţă, spunând: ''cum e posibil, mama?! cum??? CUM??? mi-a spus că mă iubeşte! nu mă mai iubeşte... nu mă mai iubeşte!!! mă chinuie! asta face! mă chinuie... pentru că nu înţelege... mă lupt cu orgoliul lui! cu orgoliul lui şi cu prietenii lui...''
Picioarele i s-au înmuiat, a căzut pe podea şi şi-a ascuns faţa în palme şi a continuat să plângă cu sughiţuri... Cât timp a plâns aşa, numai ea ştie. Ea, şi biata maică-sa care suferea privindu-şi neputincioasă copilul cum se zvârcoleşte de durere...

Vroia să-i bată inima, ca la douăj' de ani... alături de el.

Most intimate feeling

2010-02-01T13:05:00.000-08:00

Apăs pe clanţă şi intru în cameră. Nu e nimeni înăuntru dar prezenţa a 3 fete se simte peste tot: o dezordine de nedescris, feohn-uri, cosmetice, lenjerie, cizme, geci şi suveniruri împrăştiate pe paturi, noptiere şi pe jos...

Trag cuvertura de pe patul meu şi îmi caut tricoul în care dorm, cu gândul să mă culc înainte să vină fetele, poate în noaptea asta reuşesc să prind măcar 5 ore de somn.

(Mirosul de demachiant şi apă tonică sunt şi acum ''reminder-ele'' finalurilor nopţilor din Macedonia)

Cu tenul curat, mirosind a parfum, mă strecor sub cele 4 pături şi închid ochii.

Nimic. Ştii, momentele alea când aştepţi să vină somnul, iar tu eşti mai lucid ca niciodată...

Ok, n-am de gând să mă chinui. Mă ridic din pat.

Peste pijama trag o jachetă groasă de lână, îmi pun botoşii în picioare, iau geaca pe mine şi pachetul de ţigări.

La recepţie cheile sunt aranjate în ordine pe masă (cel mai probabil recepţionista se plictiseşte îngrozitor). Las cheia undeva între 3 şi 7, cu grijă să nu stric aranjamentul, îi zâmbesc şi ies afară.

Îmi scot din buzunar mănuşile din piele în timp ce mă îndrept spre plajă şi îmi trag gluga pe cap.

În câteva secunde deja păşesc pe nisip... Mă aşez pe marginea gardului, îmi pun căştile în urechi şi îmi aprind o ţigară, privind valurile în noapte şi luminile Albaniei în depărtare. De fiecare dată ascult Dido - Life for rent, piesă pentru care am dezvoltat o fixaţie datorită versurilor...

'' Always thought I would love to live by the sea, to travel the world alone and live most simply, I have no idea what's happened to that dream as there's really nothing left here to stop me'' zice Dido în timp ce eu stau pe malul mării, departe de casă, departe de toată mizeria, şi privesc înainte.

Şi încet, încet ajung să realizez: asta mi-am dorit mereu, până la urmă... Să văd lumea, să las România în urmă şi să văd şi să fac atâtea... There's really nothing left here to stop me! Nothing.

Suflu fumul de la ţigară şi zâmbesc gândindu-mă la perspectiva asta...

Privesc miile de stele, valurile, nisipul, siluetele munţilor şi botoşii mei cu ciucuri.

''Aici erai, mă? Am fost în cameră, credeam că te-ai culcat şi nu erai...'' se aude vocea Teodorei în spatele meu. Mă ridic şi o iau de mână în timp ce ne îndreptăm amândouă spre hotel.

''Am intrat tiptil în cameră, cu grijă să nu te trezesc, iar tu... ce făceai pe plajă?'' continuă ea.

În loc de răspuns, întorc capul spre ea şi îi zâmbesc.

''Aoleu, IAR te-ai îndrăgostit?'' îmi răspunde ea, râzând.

''Nu... nu chiar...''

''Hai că dacă tot eşti trează vreau să vorbim! Am o mie de chestii să-ţi zic!'' mă anunţă ea veselă şi energică.

''O, Doamne, Teo... e 4! iar nu prind micul dejun!''

Makedonia

2010-01-21T12:33:00.000-08:00

Ma intind pe burta, imi lipesc perna de geamul rece si privesc afara in noapte: lacuri, poduri, felinare si copaci desfrunziti se succed cu viteza. Intind mana in jos si ii prind mana Teodorei.
E o senzatie superba, cadem de acord amandoua. In casti am Katie Melua - On the road again. In scurt timp adorm privind Bulgaria in noapte pe geam, lasand totul in urma.

Sakam Skopsko (I love Skopsko) este primul lucru pe care il invat de la Dario. Ma tratez de raceala cu rakia si Mastika.
Majka si Piotrekfac show, Jaga-Jaga artificii si o tigara fumata in fata clubului. Drumul inapoi, focul de tabara si vinul rosu pe strada, de Craciun. Sfarait de jar si liniste, picaturi de ploaie si liniste...

Blaz, Ljubliana si sucul de struguri...

Petreceri balcanice in fiecare seara, alcool in exces, imbratisari si atingeri.
Lebede, plaja, stuf si curcubee.
Ploaie si soare, nori si vant...
Durere de gat, perle de Ohrid si bratara de coral.
Un dans pe plaja cu o prietena draga in brate, acelasi ritm, acelasi sentiment.
Luminile Albaniei in noapte, icoane si arta.
Tigari croate, vin alb, zambete si rasete bete... "Your eyes are glowing".

Dragan si Igor fac comparatia cu "Survivor" dimineata la cafea pe stomacul gol pentru ca am ratat micul dejun. Un biscuit inmuiat in ceai, botosii cu ciucuri si "pajama porno".
A face in the crowd, bretelele lui, ochii patrunzatori, Elvis, palaria lui Teo si parul meu ravasit.

Podul din Ohrid, amfiteatrul si hamburger-ul prins cu scobitori... monezi din Bosnia.
"I'm leaving tomorrow...I want you to be sober" o plimbare pe plaja noaptea... don't fall in love.
Cozi impletite si borcanul de zakuska, Bailey's si oglinzi.

Cizmele de cauciuc sus pe boxa, Whitesnake - Here I go again, "I'll make myself skis out of your mother's cross", palaria lui Sinisa, materiale negre, hartie creponata, acuarele, foarfece, scotch, sfoara si 2 capsatoare.

Rakia fiert in varf de munte.
Cusca, Nikola pictat pe fata, nazistii, camere foto, alcool si sicrie. perne lovite de masina, aglomeratie, discutii pana la 4, Dario ciocane la usa.
Echilibristica in baie, celebra camera nr 9, Kamil escaladeaza balcoanele, Kevap cu ceai si vin alb.

Taxiuri, pescarusi, febra musculara, raguseala, palarie de MJ, lacrimi de adio si frigarui. Piele rosie si Dido...

...Makedonia...

Carolina's first event

2009-12-21T12:28:00.000-08:00

ora 9.00

Bigudiuri şi foehn, mic dejun pe fugă şi o geantă burduşită cu pantofi, farduri şi haine.

ora 12.00

La taxi: -"Bună ziua, la palatul Bragadiru, vă rog!"

Taximetristul se uită blocat la mine: "Şi io de un' să ştiu don'şoară unde e Palatu' Bragadiru?!"

De data asta eu mă uit blocată la taximetrist: ''Păi... pe calea Rahovei...''

Taximetrstul: ''-Bine, bine... pe Rahovei, da' unde?''

Io în gândul meu, ''la măta'n pi**ă pe Rahovei, dacă tu nu ştii, io de unde să ştiu...???''

Răspund: ''Pe lângă Casa Poporului...''

El: ''Bine, urcaţi şi vedem.''

După lungi discuţii, se prinde cam pe unde e, îşi aduce aminte că pe lângă nuş ce berărie nemţească (Beker Brau) parcă era şi un palat, şi reuşesc să ajung.

Tehnicieni, cabluri, fire, tunuri de căldură, haos!

Palatul - o bijuterie. O bijuterie cu marmură peste tot, deci foarte, foarte rece!

Îmi iau desfăşurătorul în primire, îmi pun mănuşile lungi (cum ziceam, e foarte rece) şi hai la treabă. Mă uit pe program, pregătim ecusoanele, pregătim brăduţii, agendele, anuarele, lingourile de ciocolată, călăreţii, trimitem sms-uri, probe de sunet, probe de lumină, repetiţii.

Au venit hostessele.

Fuga la baie să mă schimb până nu dau toate 8 buluc să se îmbrace.

Rochia, centura, pantofii, vesta de blană, şi rujul.

E deja 5!

Agitaţie şi mai mare, iar invitaţii încep să vină de acum, cu toate că mai e o oră până la sosirea stabilită pentru ei.

''Bună seara, bine aţi venit! Aţi ajuns mai devreme, noi încă facem repetiţii, vă conducem în sală''

Aşa că de acum, pe poziţii alături de hostesse, cu desfăşurătorul în braţe.

ora 19.00

Începe transmisiunea live.

Invitaţii sunt la mese.

Candelabre superbe, mese festive, semi-obscur în sală, sclipiri de pahare, reflectoare roz, muzică în surdină, lumină puternică pe scenă, rochii elegante, bărbaţi la costum...

Totul decurge conform programului, totul iese bine!

Carolina la Depozitul de Calculatoare

2009-10-19T14:52:00.000-07:00

Revenind la viaţa în Bucureşti văzută prin ochii unei studente.

Mi s-a bulit calculatorul.
M-am umplut de viruşi care mi s-au băgat în partiţia cu Windos-ul, deci trebuia reinstalat.
Când am ajuns la instalarea plăcii video, cd-ul a început să dea erori, aşa că am rămas fără sunet. Nu tu winamp, nu tu filme, nu tu muzică, nu tu nimic cu sunet...

Driverele de pe net nu funcţionau, aşa că am căutat pe net plăci de bază care să se pupe cu procesorul meu.

Am intrat pe dc-shop.ro unde am găsit câteva plăci de bază compatibile cu procesorul meu, la nişte preţuri acceptabile. Ştiam deja că preţurile de pe site sunt mai mici decât cele din magazin, aşa că m-am pregătit de acasă pentru câteva sute de mii în plus.

Buuuun. Pornesc, aşadar, spre Depozitul de Calculatoare să-mi iau placă de bază şi memorie RAM. Schimbi placa, tre' să iei şi memorie. Îmi făcusem un calcul cam aşa: un milion jumate' placa + un milion jumate memoria = trei milioane. După preţurile de pe site, plus adaos.

Intru în Depozitu' de Calculatoare şi mă îndrept spre un individ de la casă.

- Bună ziua! Aş avea nevoie de o placă de bază care să se potrivească cu un procesor mai vechi tip AMD 2200+, procesorul nu e dual core.

Individu' ridică privirea la mine într-un sictir graaaaaav, mă priveşte plicitisit şi zice:

- Pentru procesoru' ăla nuş dacă avem plăci de bază...

- Am intrat pe site-ul dumneavoastră şi am văzut mai multe plăci de bază disponibile în stoc, compatibile cu procesorul meu.

- Da, staţi să mă uit. Da, avem ceva. Dar vă trebuie şi memorie RAM.

-Da, cumpăr şi memorie. De 2 GB, vă rog.

Stă ăsta ce stă, caută pe calculatorul lui ceva, dă click peste click şi într-ul final îmi spune:

- Vă costă 4 milioane 6 sute, e bine?

Sincer, mă aşteptam la aşa ceva, mă aştept la orice de la jegoşii ăştia de la Depozit...
Îi răspund:

- Nu, nu e bine. Produsele pe care le-am văzut pe site costau în total mai puţin de 3 milioane, şi placa şi memoria. Faceţi-mi, vă rog, altă ofertă pentru că m-am pregătit de acasă pentru o anumită sumă în concordanţă cu produsele expuse pe site, iar dumneavoastră îmi propuneţi cu totul altceva. Aveţi un catalog, cu produsele de pe site, ca să vă arăt ce anume vreau?

La fel de în sictir vine şi răspunsul lui:

- Nu am catalog, iar produsele de pe site au alte preţuri şi vă sunt livrate acasă.

Ce îi spun eu şi ce-mi răspunde el...

-Am înţeles. Totuşi, puteţi să-mi oferiţi altceva?

-...mdeah... staţi să mă uit...
v-am găsit ceva, dar este cea mai proastă placă de bază posibilă... şi memorie, da?

- Da, bun. Cât este în total?
-3 milioane 6 sute.
- Ok, rămâne aşa. Dar sigur se potriveşte cu ce v-am spus, da?
- Da, sigur că da!

Achit cu cardul, iau garanţia şi plec.

Acasă, surprizăăăăă: placa nu se potriveşte cu procesorul!!!
Şi nici cu sursa. Pot să mă spăl pe cap cu placa, achitată cu cardul!
Montată şi plină de draci ţinuţi în tăcere în mine (e o tehnică de-a mea, să nu îmi descarc nervii, ca să se acumuleze si să răbufnesc exact atunci când este momentul pentru a avea efect maxim) îmi pregătesc textul pentru a mă duce a doua zi cu placa înapoi.

Ziua următoare.

Cu placa şi memoria în braţe, intru în magazin chitită să vorbesc direct cu managerul, însă dau direct de individul din ziua precedentă. Las cutia pe masă, îl salut şi îi spun:
-Mă ţineţi minte? Am venit aseară...
-Da, da, da, ştiu... Ce s-a întâmplat? (tot în sictir, evident)
-Ei bine, nu este compatibilă cu procesorul.

Ăsta ridică mâinile şi dă din umeri:
-Nu am ce să fac...

(Ţineţi minte nervii ăia acumulaţi, nu?)

Foarte fermă, ridic tonul, spunându-i clar şi răspicat:
-Vă cer de acum să cooperaţi cu mine. V-am cerut foarte clar o placă de bază compatibilă cu un procesor AMD 2200+ de generaţie mai veche. V-am întrebat, ca să mă asigur, dacă ceea ce îmi vindeţi este ceea ce am nevoie. Acum sunt blocată cu o placă de bază cumpărată pe card, din vina dumneavoastră.
-Mi-aţi cerut o placă pentru un procesor AM2, asta v-am dat.
-Nu. Am spus AMD.
-Ba nu, aţi spus AM2.
- Domnule, nu vreau să intru în polemică cu dumneavoastră, dar nu aveam de ce să vă spun altceva. Dacă aţi fi fost atent aşi fi auzit foarte clar ce v-am cerut. Vă rog să faceţi tot posibilul pentru a-mi returna banii.
-Nu am cum. Mi-aţi cerut pentru un AM2.
-În regulă, aş dori să vorbesc cu şeful de tură sau cu managerul magazinului.
- Poftiţi... (şi întinde mâna, în scârbă, spre o duduie) domnişoara este şefa magazinului. Vorbiţi cu ea dacă vreţi.

Tipa era ocupată cu nişte clienţi, şi mă roagă, politicos, să aştept puţin.
Între timp, încep să mă plimb prin magazin şi văd pe uşă un afiş pe care scria aşa: ''VREAU SĂ ŞTIU - Dacă nu sunteţi mulţumit de modul în care sunteţi tratat de angajaţii magazinului, sunaţi-mă la nr. 0744 *** ***, Directorul.''

După ce citesc, îmi scot telefonul şi notez numărul.
În secunda următoare, individul pune mâna pe telefonul de pe masă şi sună pe cineva. Din conversaţia lui am prins ceva de genul: ''...am o problemă... a venit... placă de bază...incompatibilă...cred că vrea banii înapoi...cu cardul...da... deci aşa...bine,mulţumesc, la revedere.''
Apoi se scoală şi vine spre mine, mult mai înmuiat, spunându-mi:
- Tranzacţiile bancare durează câteva zile la noi, astfel că nu vă putem da banii înapoi acum. Veniţi peste 3 zile cu placa pentru a o returna şi pentru a vă rambursa banii. Dar să ştiţi că acesta este un caz excepţional, pentru că nu facem aşa ceva în mod normal.

Hai nu mai spune...
La auzul acestora i-am trântit-o:
- A, deci se poate? Voi veni atunci marţi cu placa şi memoria înapoi, dar vă rog să nu mă trataţi de parcă mi-aţi face un favor, pentru că această stuaţie nu s-a întâmplat din vina mea. Vă mulţumesc, o zi bună.

Life in Bucharest, Romania: isn't it lovely?

Meteo

2009-10-02T09:49:00.000-07:00

Vremea frumoasă nu ţine la nesfârşit.

De-aia, am o strângere de inimă când totul merge perfect, pentru că ştiu că ceva se apropie...

Şi nu ţine neapărat de mine, nu gândesc negativist ca să îmi atrag singură dezastre, ci pur şi simplu, nu pot să fie pe deplin fericită când totul e bine.

Ştiţi care e diferenţa dintre un optimist şi un pesimist? Un pesimist este doar un optimist cu experienţă.

Şi nu mă poate contrazice nimeni: nu există fericire continuă, până în ultima clipă de viaţă.

Da, există. Dar trece. Şi iar vine şi iar trece. Şi atunci cum să te bucuri de ea dacă ştii că va trece la un moment dat? Există cheia fericirii fără dată de expirare?

Şi atunci când găseşti fericirea, cum faci să ţină cât mai mult?

O prietenă dragă mi-a spus aşa: ,,Tocmai, pentru că ai trecut prin ploaie şi frig, atunci când vine vremea frumoasă te bucuri de ea pentru că faci comparaţia cu ce ai suportat până atunci.''

...asta scrie Carolina, când printre norii de toamnă s-au ivit nişte raze de soare, timide. Despre vreme e vorba, nu?

Blondo-FOBIE

2009-08-17T09:00:00.000-07:00

Cu riscul de a-mi pune câteva persoane în cap, voi aduce nişte argumente solide care să susţină bancurile cu blonde proaste!

Abia m-am întors de la plimbare cu Ron, căţelul meu, unde, în drum spre casă era să ne lovească şi pe mine şi pe câine o maşină pe trecerea de pietoni.
Mai aveam 3 paşi până la trotuar când din dreapta, o maşină tot înainta pe trecerea de pietoni, încet, fără să se oprească.
Ron o luase inaintea mea şi se afla exact în faţa roţilor maşinii, când am văzut că tot nu se opreşte. L-am smucit înapoi, am sărit şi eu în spate şi m-am umplut de spume. M-am dus la geamul de la şofer şi am privit înăuntru: o blondă la vreo treij' de ani, cu ochelari de soare pe ochi, îmi gesticulează suav din buze: ''scuze...''.
Când am văzut-o m-au apucat dracii de-a binelea! I-am pleznit o palmă în geam de i-au tresărit mâinile de pe volan şi am început să zbier la individă.
Blonda se uita înmărmurită cum o fac idioată şi cretină şi o pizduiesc de mama focului că e chioară şi dă peste oameni pe trecerea de pietoni. Îmi închei discursul cu un ''blondă proastă la volan!'' şi traversez.

Nu ştiu ce maşină era, oricum, feriţi-vă de vehiculul argintiu cu numărul B 38 FSC.

Motivul pentru care am văzut negru în faţa ochilor când am văzut-o pe proastă este o amintire neplăcută pe care o am din primăvara asta.

Eram la colţ, la Distinto, când aud o frână bruscă la trecerea de pietoni.
Întorc capul şi văd o maşină albastră care intrase în depăşire pe contrasens, tăind banda dublă continuă, exact la trecerea de pietoni. Un bătrânel a avut nenorocul să traverseze chiar în clipa aceea, moment în care maşina l-a izbit din plin, cu viteză, aruncându-l câţiva metri în sus.
Din maşină coboară o blondă la vreo treij' de ani...

I love Romania

2009-08-10T15:53:00.000-07:00

Vama Veche - Nu ne mai trageti pe dreapta

5 tineri în Herăstrău în jur de 12 noaptea.

Matei stă liniştit pe bancă.
Eu mă sprijin pe umărul lui Alex.
Grecu i se plânge Mădălinei că e prea linişte şi se plictiseşte.
Gliga îşi ridică picioarele şi se întinde pe bancă, scrie un mesaj.

Din noapte, apare un paznic de parc, venind agale şi misterios spre noi.
În secunda nr. 2 îi bagă lanterna lui Gliga direct în ochi!

Paznicu': Ştiţi că nu aveţi voie să dormiţi în parc?!
Gliga, calm, cu două panseluţe înfipte la urechi: Nu dorm, scriu un mesaj.
Paznicu': Nu aveţi voi să staţi întins pe bancă cu picioarele, nu aveţi voie să dormiţi în parc.
Gliga: Da' v-am zis, domne', că nu dorm; scriu un mesaj.
Noi toţi în cor, sărim: Unde scrie că nu ai voie să stai întins pe bancă?
Paznicu': În lege!
Grecu, scoate telefonul şi deschide internetul: Da? Ia spuneţi-mi şi mie cum se numeşte legea aia, s-o căutăm şi noi!
Paznicu': Legea HCLN articolu' 10...

Matei începe să râdă isteric.
Paznicu' îi bagă lanterna lu' Matei în ochi: Tu de ce râzi?
Matei, privindu-l chiorâş, cu lumina în ochi: Degeaba.

Eu: În alte ţări europene nu există aşa ceva! Numai în rahatu' ăsta de ţară se iau paznicii de tineri că stau pe bancă în parc!
Paznicu', către mine: Ia, prezentaţi, domnişoară, actele la control!
Eu, deja ţip: Nu vă prezint absolut nimic! Nu aveţi altă activitate astă seară, v-aţi găsit să vă legaţi de noi complet aiurea! Care e, domne', legea aia?

Grecu caută legi pe internet.

Paznicu' se întoarce cu lanterna la Gliga: Daţi jos picioarele de pe bancă!
Gliga: Domne', uite, le sprijn aici, pe mâner, iar când mă ridic o să şterg.
Paznicu': Nu! Daţi picioarele jos de pe bancă!
Gliga: Le dau jos acum, iar când plecaţi dumneavoastră, o să ma întind din nou! Ce sens are?

Paznicu', iritat, mai cheamă doi paznici, întărire.

Paznicii de întărire: Ia prezentaţi toată lumea actele la control!

Şi începe distracţia!

Grecu se ridică în picioare şi le cere să ne arate scris că nu este voie să stai întins în parc; Matei face mişto de numele improvizat de legea curului, că sună parcă e gripa porcină, H5N1; Mădălina râde de paznici, de pe bancă; eu zbier la paznici să plimbe ursu', să-şi caute alte activităţi în parc, că nu şi-au găsit clenţii potriviţi de luat la miştouri de genu' ăsta, că toţi am fost pe afară şi am văzut cum merg lucrurile în alte ţări; Alex zbiară la ei că nu e cazu' să prezinte niciun act, că cei care vor avea probleme cu poliţia vor fi ei, nu noi; iar Gliga, cu tot cu panseluţele la urechi se ceartă cu primu' paznic, că nu există asemenea lege, care să interzică nu-ştiu-ce poziţie pe bancă.

Şi toată tărăşenia continuă în maniera asta până când, Gliga pune mâna pe telefon, şi Alex de asemenea, anunţându-i pe cocoşii cei duri că îşi sună toţi prietenii din poliţie.

Cei doi paznici de întărire se prind că e groasă cu noi şi o lasă moale.
Ne spun să încheiem discuţia şi ne roagă să îl chemăm pe Gliga, să nu sune pe nimeni, că îşi consumă bateria degeaba.

Până la urmă, văzând că şi-au găsit naşul cu noi, o lasă baltă şi pleacă, dându-ne seara bună.
Primu' paznic, ăsta cu lanterna, dă şi el să plece, dar se opreşte.
Se întoarce spre noi şi ne priveşte, în linişte, nemişcat!

Se uită... şi se uită... şi se uită...
Noi, de pe bancă, ne uităm la el... şi ne uităm la el... şi ne uităm!

Fază ca-n filme! Fix ca-n filmele cu Mr. Bean!

Şi se uită... şi se uită...
Până nu mai pot să mă abţin şi mă buşeşte râsul! După mine încep toţi!

Iritat la maxim şi rănit în orgoliu, vine ameninţător spre noi, îi cheamă şi pe ceilalţi doi şi ne cere, DIN NOU, actele! Moşu' ameninţă că ne duce la secţie, că ne dă amendă, dacă nu-i prezentăm actele.

Gliga îi spune, calm, că la secţie va spune că nu a stat cu picioarele pe bancă, pentru că are atâţia martori care vor spune acelaşi lucru.
Paznicu': Mincinosuleee!!!

Ceilalţi doi îl iau de braţ pe cocoşul iritat şi îi spun s-o lase baltă şi să ne lase în pace. Nervos la culme, paznicu' se dă bătut şi îşi vede de drum, înjurând, cu siguranţă, printre dinţi.

Na, poftim! Grecule, te plângeai că e linişte :))

Lady Gaga

2009-07-11T07:28:00.000-07:00

Lady Gaga pe care o ştiu eu.

Gagica blondă, sexy, uşor masculină, cu o voce puternică... puţin răguşită.
Chiar ea declară: ''Când îmi compun piesele mă gândesc la costume, la decor, la întreg spectacolul de pe scenă.''
Din moment ce a absolvit universitatea de arte din NYC, ştie ce înseamnă show, decor, costume, muzică, dans, coafură... un tot complet care arată excelent.
Lady Gaga poartă peruca blondă perfect întinsă cu funda din meşe de păr legată în creştetul capului, ochelarii Wayfarer şi pantofii cu talpă înaltă şi toc ameţitor.
Şi tot ea apare pe scenă îmbrăcată în balonaşe transparente, îşi ridică piciorul pe clapele pianului, îşi aduce ceşcuţa de ceai la interviuri, poartă pe cap spirale ca orbitele planetelor, ne arată fundul ei rotund în costumele sexy de pe scenă.
Pe piesele Lady Gaga de pe MTV poţi să dansezi.
Însă eu prefer s-o ascult.

LIVE.

La pian.

Este printre puţinii cântăreţi ale căror voci sună mai bine live decât înregistrate.
Şi nu doar live, ci interpretând la pian cover-uri după propriile piese sau ale altora ( de exemplu ''Viva la vida -Coldplay''). Şi asta într-un outfit nebunesc în care totul se potriveşte! Nu ştiu câte ar fi în stare să combine o geacă de piele albă cu un costum de baie întreg alb, ochelari de sudură transparenţi şi cizme înalte cu şireturi. Sau o pălărie elegantă cu machiaj de gheişă, sacou şi unghii negre... Sau o pălărie de pirat cu ochelari rotunzi de Ozzy Osbourne şi ruj roz.
Şi să cânte aşa, live, la pian Poker Face sau Paparazzi în stil clasic.

Lady Gaga e italiancă (ca şi Madonna, de altfel). O cheamă Stephania Gabriela. Nu e o frumuseţe, dar ştie ce înseamnă un show, are forţă, îndrăzneală şi un stil nemaipomenit.

Cel puţin Lady Gaga pe care o ştiu eu. Lady Gaga căreia îi dau lacrimile pe scenă, în faţa pianului, când fanii îi cântă ''Happy Birthday'' de ziua ei. Lady Gaga a cărei voce live, pe ''Just Dance'' mă face să tremur.

Faze noaptea in casa

2009-06-26T09:47:00.000-07:00

Dacă eu râd, să râdeţi şi voi.

Cu ceva timp în urmă, un an doi, nu mai ştiu, aveam obiceiul să vorbesc pe fix cu Alex noaptea.
Procedura era aceeaşi mereu: el îmi dă bip, eu iau telefonul fix (cu fir, trecut peste tocul uşii)în camera mea şi în maxim un minut mă suna.
Şi iată:
O noapte ca oricare alta.

Ora două-trei, cam aşa. Ai mei dorm de mult.

Alex îmi dă bip. E clar ce am de făcut, doar că planu' de-acasă nu se potriveşte cu ăl din târg.

Ies eu tiptil din cameră, apăs uşor pe clanţa care scârţâie, deschid uşa, mă duc pe vârfuri spre telefon şi dau să-l iau. Nici nu respiram ca să nu-i trezesc pe ai mei, care lasă uşa deschisă la dormitor.

Şi pun eu mâna binişor pe telefon, trag încet de firul agăţat pe după tocul uşii, şi încet, încetişor îl trag în jos ca să-l iau la mine în cameră. Da' nuş cum mă pune dracu' şi dau cu cotu'-n tabloul bunicii de pe perete. Zdrangggg!!! tabloul pe jos, geamul spart, rama scoasă, poza ieşită! Câinele, speriat, începe să latre ca la hoţ, din baie!

Am lăsat şi telefon, şi fir şi tot, şi am fugit direct în cameră, ba am mai şi trântit uşa după mine. Direct în pernă mi-am aruncat faţa, ca să-mi înăbuşesc râsu' isteric ce m-a apucat!

Ce-or fi gândit ai mei, săracii, când i-am trezit în noaptea aia, nu ştiu, cert este că, de atunci, mi-am activat numere favorite pe mobil!

Urmează: ,,Întâlnirea soră-mii cu uşa-n beznă''

Search Carolina

2008-11-04T16:33:00.000-08:00

Din cand in cand mai intru pe o particularitate super faina oferita de Google, si anume Google Analytics. Pentru necunoscatori, Google Analytics ma ajuta pe mine, administratorul blogului, sa vad cine a intrat pe blog, cand, de pe ce linie de net, cat a stat pe site, ce a citit, ce a dat la search, din ce oras este, de cate ori a intrat... e foarte misto. In felul asta primesc si eu un feedback concret, daca cititorii nu sunt indemnati sa comenteze asupra articolelor.

Inca descopar noi avantaje si posibilitati oferite de Analytics pentru a-mi forma o imagine cat mai clara asupra atentiei pe care o ofera cititorii blogului, iar de curand am gasit acolo o smecherie care m-a amuzat teribil: cuvinte date la search care au condus pe blogul "Carolina in oras".

De exemplu:

"automate de suc" - pe la Carolina in Kusadasi s-ar putea...

"expresii intraductibile" -din romana? Ce puii mei?! pe bune.

"haine de blana de capra" - io stiam de blana de oaie, dar capra...?!

"bebitza baby" -cauta pe hi5. gasesti acolo numai bebitze baby

"am fost asta pan codru" - ...ok...

"blonda mea cu par de aur sa te dau din nou la taur" -hai ca asta-mi place!

"canapele joase" -sunt cam incomode zic eu.

"carolina ooo, carolina cea cea cea" - incearca si cu un"lyrics" dupa, poate gasesti ceva :))

"cat costa o punga de zahar" -in jur de 5 RON, dar nu sunt sigura.

"cate semafoare atatea ore soare" -daca zici tu

"cate.planete.sunt" -in sistemul nostru solar? 10! (este si Charon, pe langa Pluto)

"ce trebuie sa iei cu tine cand pleci cu rulota" -habar n-am. da' unde pleci cu rulota?

"cum arata o baie terminata" -depinde

"comedi despre solar in care sa bronzeaza gagicile" -cauta 'sunbed horror'

-"jocuri de facut curat" -nu m-ai nimerit. la mine e cam dezordine permanent.

-"mi rau de la tigari" -si mie.

-"naftalina vs levantica" -o intreb pe mama.

-"preot oscar frunza focsani" - ?!?

-"renunt unghii false" -bine faci!

-"sunt cam trista" -nashpa. mai treci pe aici, poate te mai inveselesti.

-"sex porno cu stropeala" - hai ma, nene!

...mda.

Inca incerc sa ma prind cum au ajuns unii la "Carolina in oras", insa am o presimtire ca ma chinui degeaba sa aflu.

Despre oameni, melci şi limacşi

2008-09-24T14:22:00.000-07:00

Intotdeauna mi-a placut sa visez. Si in somn si cu ochii deschisi. Dar mai ales cu ochii deschisi.

Asta seara ma aflam in parculetul improvizat din fata blocului, pierzand vremea cu Alex pe o banca, astepand sa treaca timpul aiurea, discutand despre tampenii.
Am epuizat subiectul job... si subiectul masina...si subiectul parinti... si subiectul alte fete/ alti baieti... am avut si o tentativa de cearta din gelozie... a trecut si asta... am epuizat si subiectul silicoane si operatii estetice... si cam gata.
Si uite asa stateam unul langa celalalt in liniste, privind ferestrele blocului din fata noastra, fiecare cu gandurile lui. Eu ma gandeam la tristetea filmului "Boogie", el probabil se gandea la reparatiile masinii.

"Vezi sa nu calci pe limaxu' ala, e chiar langa picioru' tau" ii zic.

"Unde? A, da, l-am vazut. Frate, iar au iesit astia?!" imi raspunde.

"Ia ia-l in mana." ma provoaca Alex cu un zambet rautacios.

Stie ca mi-e o sila teribila de chestiile astea si face misto de mine. Ma intorc si ii zambesc scurt, ca de hai sictir.

Ma aplec in fata sa privesc mai atent chestia asta umeda care se misca atââââât de incet.

"Stii ca l-as lua in mana. Pentru foarte, foarte, foarte multi bani as face-o." imi zice Alex contempland si el melcul fara casa.

"Da, ma, daca stau sa ma gandesc, nu sunt chiar atat de scarbosi ca stau in pamant. Iar pamantul e curat. Doar ca sunt umezi asa, si alunecosi" ii raspund eu, analizand indeaproape faptura aia.

"A, da, bineinteles. Pai o musca din aia verde care bazaie la rahat, e mult mai jegoasa decat ăsta. Dar tot e...asa..." si se cutremura ca la un fior.

De cand ne uitam la el, limaxul a avansat doar cativa centimetri. Deodata Alex imi zice: "Tu-ţi dai seama, pana ajunge asta la coltul strazii? Pai imbatraneste dracu' sau moare pana atunci! Si iti dai seama ce repede trece viata pe langa astia?"

"Da chiar, daca da unul un tur de bloc poate spune ca a vazut lumea!" ma amuz si eu.

Si deodata incep sa mi se invarta un pic rotitele in cap si-mi vin idei.

"Auzi, stii ca noi oamenii suntem ca niste melci, asa..." ii spun lui Alex privind in sus, cu buzele tuguiate, balaganind un picior. Prietenul meu ma priveste (nu foarte mirat, pentru ca ma cunoaste prea bine si stie ca am idei dubioase foarte des) in timp ce sufla fumul de tigara in sus, sprijinindu-si un cot pe genunchi, cu cealalta mana in sold.

"Ma gandeam ca oamenii pot, intr-o viata, sa calatoreasca si sa vada tot Pamantul, toata Terra. Dar nu traiesc suficient de mult cat sa poata vedea tot Universul, alte planete...stii, ca melcii..."

Alex imi asculta gandurile fumand in continuare.

"Si e pacat, zau! Tu iti dai seama cate planete sunt acolo in spatiu?
Iti dai seama ca pot sa fie planete de 1000 de ori mai frumoase ca Terra!
Gandeste-te numai putin!
Ia imagineaza-ti o planeta unde in loc de piatra, ca la noi, sa fie aur! Un munte de aur... Munti de aur...si la poalele muntelui astuia de aur, sa fie plaja, ca in Grecia. Iar nisipul sa fie amestecat cu aur erodat din munte! Si sa sclipeasca superb, si sa fie apa turquoise ca in Egee... Si sa fie un sezlong...hm..."
Alex propune cu o spranceana ridicata: "Din aur???"

"Nu, nu!!! Sa fie...stiu! Acoperit cu puf alb! Si..." in timp ce ma gandesc la elemente fabuloase de adaugat in peisaj, ochii mi se opresc la fumul ce iese din tigara lui. "Si sa nu se fi descoperit tutunul acolo! Si nici masini! Si sa fie rauri multe iar oamenii sa calatoreasca cu gondola! Iar drumurile sa fie din aur, iar pe margine cu pietre pretioase. Iar in loc de spoturi din alea cum sunt pe trotuar in fata la Lido pe Magheru, sa fie diamante!"

Alex isi indeasa o mana in buzunarul de la blugi si ma priveste, din nou, cu o spranceana ridicata: "Auzi, da' nu e cam cocalaresc? Mie mi se pare asa, cam ca palatul lu' Becalli..."

"Hai da-te-n mata! Ideea e ca in loc de ciment, si piatra cum e la noi pe Pamant, sa fie aur. Pana mea, asa cum exista diverse metale la noi, pe o planeta poate sa fie mult aur." Ii raspund intepata.

"Da, corect, dar nu ar mai valora nimic acolo."

"Da, asa e" ii raspund. "Dar s-ar vedea frumos. Nu gri, ca peste tot pe Pamant"

"Da. Si io as avea cate un ghiul de aur pe fiecare deget." ma tachineaza el, zambind cu gura pana la urechi.

"Ba n-ai avea, ca ar fi ca si cum ai purta inele facute din ciment! Cine dracu' ar purta ciment?"

"E lasa, ca daca as trai eu acolo, m-as baga sub o betoniera si mi-as face un lant din ala, stii tu, ca in pozele cu cocalarii aia de pe plaja. Ba nu, m-as imbraca de sus pana jos in aur, sa stiu ca o ard cocalareste asa serios!" si se cracaneaza de ras.

"Da bine, razi, da' nu ai prins ideea mea. Ideea e ca soto, soto sunt acolo in Univers planete superbe (si atunci imi imaginam un peisaj din ala de pe Webshots cu plaje si palmieri, pe un glob intreg) pe care nu o sa apucam niciodata sa le vedem. Da' ti-am mai zis io ce cred: ca dupa moarte sufletul poate calatori oriunde in timp si spatiu. Io stiu de acum ce planuri am. O sa ma duc sa vad ce e prin Univers."

"Ok. Bine. Sa-mi trimiti o ilustrata!
Si fereasca Dumnezeu sa ajunga vreun roman pe planeta aia a ta, ca prafu' se alege."

Femeia, asa cum este ea

2008-09-10T04:44:00.000-07:00

Ce-ai zice de o chestie noua?

Uite, o facem impreuna.

Lasa un pic toate carmazurile pentru fatza in tub. Lasa si prafurile de dat pe ochii, fardul, creionul si rujul.

Lasa placa de intins parul. Lasa ondulatorul si bigudiurile.

Lasa si vopseaua de par si de sprancene, oja si lacul de unghii, genele si unghiile false.

Da-te jos de pe tocuri, renunta un pic la sutienul push-up si buretii din el.

Lasa solarul si autobronzantul.

Lasa puţin zambetele false si atitudinea pisicoasa.

Te sperie ideea?

Te sperie ideea de a fi vazuta exact asa cum esti tu de fapt?
Si tu, si eu, si ea, si ele vom fi puse la un loc.

Oare ce anume va face atunci diferenta intre noi? Ce anume va cantari mai greu, cand toate falsurile vor fi inlaturate? Ce anume va valora cand femeia va fi asa cum este ea?

Te las pe tine sa zici.

Glamorous in codru - part 3

2008-09-05T05:29:00.000-07:00

Ultima zi: Bruxelles.

Ajunsa dimineata la hotel Van Belle, mi-am trantit valiza langa pat si m-am culcat imbracata. Eram pur si simplu terminata de oboseala. Cu o noapte inainte fusese "The Good-Bye party" la care s-a stat pana la 4 dimineata.

Teo si Andreea n-aveau nici pe dracu': au facut un dush repede, s-au schimbat si au plecat in oras.

Totusi, nu aveam de gand sa bat Bruxelles-ul de una singura, sa ma perind pe stradute laturalnice pana gasesc Grande Place-ul asa ca am convenit cu fetele din cealalta camera ca dormim pana pe la 2, dupa care plecam impreuna in centru, prin magazine.

Zis si facut.

Cand ma trezesc, ma uit la ceas: 15:02

Vai, nu!

Ma uit langa pat: un bilet "Ca sa ajungi in Grande Place, iesi prin stanga din hotel si mergi drept. La al treilea semafor faci dreapta. Intalnire de grup la 15:15 daca vrei, in Grande Place."

Ma uit din nou la ceas: 15:05.

E clar, am dormit atat de adanc, fetele au batut la usa sa ma trezeasca, eu nu le-am auzit si au plecat fara mine.

Bip-bip, bip-bip! Mesaj pe mobil: "Bonjour! Nous venirons a Bruxelles pour te voir a 17 h. C'est bien? Bissous, Dominique."

Hai frateeee! Belgienii vin sa ma vada la 5, nu am apucat sa merg prin magazine, sunt singura, nu pot sa ajung in centru...e un dezastru!

Pe Carolina o buseste plansul.
(uite ce face oboseala...)

Ma uit din nou la ceas 15:07.

Stai asa! Eu nu mi-am setat ceasul pe ora Belgiei, ci a ramas pe ora Romaniei. In Belgia suntem cu o ora in urma. Deci e 2! E 2!!!!!! Yes!!! E bine!!!

Doamne ce bine!!!

Ma imbrac repede si fug la fete. Gabi si Alexandra tocmai ieseau pe usa sa vina la mine.

Huh! Totul e bine.

Le dau mesaj belgienilor si le zic sa vina sa vina la 6.

Gata! De acum incepe distractia!

Rue Neuve e tot ce cautam. O strada lunga, lunga, lunga pavata, cu magazine care mai de care dreapata-stanga. Mexx, Zara, H&M (3 mahazine H&M), Mango, Outlet-uri, Six, Bershka, Benetton, magazine misto si accesibile.

Dupa o sesiune fulger de cumparaturi m-am intalnit cu prietenii mei belgieni.

Ca intotdeauna, au fost extrem de draguti cu mine. M-au luat sa-mi arate Bruxelles-ul asa cum trebuie vazut.

Aici Maneken Pis, aici stradute inguste cu restaurante, aici galerii de magazine super scumpe, aici Grande Place si...hai in masina sa vad mai mult!

Philippe ne-a condus pe arterele principale facandu-mi prezentarea orasului in franceza.
Insa mult mai mult mi-au placut pauzele scurte in cafenelele belgiene, unde ma simteam in Belgia cu toate simturile, inclusiv olfactiv si gustativ: ciocolata astora este pur si simplu divina! Nu am avut inspiratia de a cumpara si pentru acasa ciocolata Godiva, insa Cote D'or si Leonidas am adus din plin. Gofre cu ciocolata si capsuni gasesti la tot pasul, bere cu cirese, ananas sau piersica la fel, trufe, ciocolata amara, biscuiti...o nebunie! Desertul belgian este excelent, insa la felurile principale de mancare m-am uitat un pic chiorash...

Inapoi la hotel, am luat-o pe Andreea sa cautam impreuna un magazin, un restaurant, ceva aproape de Van Belle, sa mancam inainte de culcare.

Eh, asta a fost culmea: in Bruxelles am mancat shaorma facuta de un nene ce arata a arab dar vorbea doar franceza.

Si ultima noapte in Bruxelles.

A doua zi, figura aia cu stomacul tras in podea si aterizarea urmata de aplauze s-a repetat.

Iar de atunci: somn de voie, cate 10-11 ore pe noapte.

Insa Carolina pleaca la anu' in Spania. Perrea, Perrea!

Glamorous in codru - part 2

2008-09-01T15:51:00.000-07:00

Ei, nici chiar asa, nu am ajuns sa fac trenuletul lalaind un cantec romanesc lesinat cum e "Fetele de la Capalna", insa nu stiam ce ma asteapta la International Evening.

Dupa ce spaniolii ne-au facut o demonstratie de lupte cu taurii (niste steaguri erau pe post de "panze rosii" pentru un "taur" cu coarne din hartie) si ne-au prezentat cum se danseaza Sevillana de la ei de acasa ma asteptam sa trebuiasca sa facem si noi acelasi lucru. Slava Domnului, nu a fost cazul...

Schimbul intercultural de valori a inceput imediat cu Sangria, Ouzo, Palinca, Metaxa, Tzuica si lichior de migdale.

(Chiar Teo, ai reusit sa sparlesti sticla aia goala cu floricica? Da, mah, aia frumoasa de ti-a placut tie. Cum care sticla? Aia din care am baut tot lichiorul ala dulce ca sa o luam cu noi ca n-avea dop. Sticla aia de care i-am zis liderei de grup de la greci ca vrem s-o luam ca e misto, si evident ca femeia nu a inteles nimic. Asa ca pana la urma am schimbat abordarea, mi-am luat un zambet larg pe fatza si i-am zis: You have very good drink in Grece! :D Atunci a inteles!)

In seara aia am invatat cum se danseaza "el chiki chiki" (e vorba de piesa Spaniei de la eurovision), cuvinte de baza ca "Perrea, Perrea!", cum face spaniolul indragostit "...por el amor de esa mujeeeer!!!...." si cum se joaca la ei capitanul puf-puf : el marcianito.

Zilele ce au urmat am ramas masca sa vad babutze pe bicicleta, m-am dat cu bicicleta prin Herentals, am fost in cafenele, am fumat Gauloises Blondes, mi-am etalat costumul de baie cu strasuri si Teo pe al ei cu pene in...codru, am facut dansuri tribale in padure, am facut foc de tabara, am cantat "Un elefant se legana" in romana si spaniola, m-a plouat, am mers noaptea cu bicicleta prin padure pana la McDonald's si inapoi, ne-am dat cate 20 deodata pe topoganul cu apa de la Netepark, am spionat pe sub apa burtosii din bazin, am mancat branza cu ciocolata si abia am dormit 5 ore pe noapte.

Organizatorii proiectului ne-au aranjat si o vizita in Gand, prilej in urma caruia am putut sa definesc un pic stilul belgienilor de a se imbraca, de a se purta, de a fi...si mi-a placut la nebunie. Sofisticat dar lejer si simplu in acelasi timp...trashy dar ingrijit.

De oras m-am indragostit din prima, catedrale gotice, stradute inguste pavate, ciocolaterii la tot pasul, magazine misto, case vechi si flori colorate.
A, in Belgia este ceva normal sa intri in magazine cu tot cu cainele dupa tine.

In Gand: tur de oras cu barca pe canal, vizita fulger la castel, o tura prin Grafitti Street si fuga-fuga in Zomergem.

Ne dam jos din autocar si asteptam sa fim luati in primire de catre primarul oraselului si condusi spre locul unde se va desfasura activitatea. In schimb, Silvia ne da fiecaruia cate un abtibild de lipit pe piept, cu numele echipelor din care vom face parte.

Deodata, o duba cu mascati vine in viteza spre noi. Mascatii coboara, arunca cu petarde spre noi, sar inapoi in duba si dispar pe stradutele din Zomergem.

Acum apare si primarul spunandu-ne ca oraselul a fost atacat de o banda de teroristi periculosi ce urmeaza sa detoneze o bomba. Misiunea noastra este sa-i prindem. Putem sa luam taxiul, sa ii cautam peste tot, ne vom ghida dupa harta, ne vom suna intre noi.

Intr-adevar am ajuns sa sar garduri, sa alerg dupa teroristi mascati, sa intreb oamenii pe strada daca au vazut vreo bomba, sa intreb politia (pe bune) daca a vazut mascati pe strada, sa sun celelalte echipe, sa urmaresc mascatii cu taxiul, sa umblu strazile din Zomergem si sa ajung inapoi la centru cand jocul deja se terminase si bomba fusese gasita :(
Seara, inapoi la De Brink in Herentals.

Glamorous in codru

2008-08-31T16:53:00.000-07:00

Ce dracu' vrea asta sa zica a fost si reactia ta cand ai vazut titlul, nu?

Pai stai sa vezi.

Bun, nu am dormit deloc noaptea dinainte, am ajuns pe aeroport cu cearcane pana la urechi si ochii in fundul capului. Am facut check in-ul, m-am crucit la preturile din aeroport, m-am urcat in avion si... totul incepe de aici.

Motoarele pornesc, pilotul iti ureaza drum bun si avionul porneste usor pe pista spre banda de pe care va decola. Mh, parca nu e asa de rau, te plimbi un pic pe pista si atat? Da' stai, de ce ne-am oprit? Ma uit pe geam: pista lata si luuuuuuuuuunga se intinde in fata avionului. Cand sa ma intorc s-o intreb pe Teo ce se intampla sunt impinsa in scaun si avionul porneste in fata cu o viteza nebuna. Deodata simt cum stomacul parca imi este atras in podea ca un magnet. Ne ridicam. Soarele bate in geam, casele sunt din ce in ce mai mici, autostrada e ca o ata sub mine, iar norii arata exact ca vata. Dumnezeule de cand imi doream sa vad imaginile astea cu ochii mei! Da, am prins si turbulente. Nu stii cum sunt? Urca-te intr-o masina si porneste prin gropile spre vila 23 de la Snagov. Cam asta e senzatia. Doar ca drumul prin gropile romanesti este mult mai palpitant.

Escala la Milano. Ploaie si frig in afara aeroportului. Mi-e foame de mor.

Check in spre Bruxelles.

Zbor de o ora si jumatate spre Bruxelles. Gata, am vazut despre ce e vorba cu avionul, acum pot sa ma culc pana ajungem.

Bruxelles.

Un monstru de aeroport. Incearca sa-ti imaginezi Mall-ul din Baneasa pus cap la cap de 10 ori. Imagineaza-ti ca trebuie sa-l traversezi sa-ti iei valiza din partea opusa. Noroc cu benzile rulante de pe jos ca am fi mers vreo ora dintr-o parte in cealalata.

Suntem toti? Bun, toata lumea spre autocar!

Fusesem anuntati ca grecii si spaniolii erau deja acolo, asa ca ma pregateam psihic pentru socializare internationala, sa zambesc, sa ma prezint, sa fiu draguta.

Cand ma urc...din toate partile pusti de vreo 17-18 ani cantau tare: "Yo soy espaniol, espaniol, espaniol"!!! ( pe linia melodica al rusescului Kalinka, go figure that) sau "Campeoooones, campeoooones, ole, Ole, ola!

Oh fuck... Ma uit spre Teo, ea se uita spre mine cu ochii mari si...nu mai e nevoie de cuvinte. Am nimerit intr-o baie de plozi! Tabara din clasa a 5-a reloaded! Deja imi imaginam glumele cu pasta de dinti pe clanta sau conuri de brad bagate sub cearsaf. Vai de capu' meu...

Imi tot repetam in minte: esti in Belgia, esti in Belgia, esti in Belgia. Asa ca m-am hotarat sa ma bucur macar de peisaj. Mhm, sigur. Afara este deja noapte, nu se vad decat benzi luminate de felinare orange si copaci pe marginea drumului. Deodata nu se mai vede nimic pe geam. Ori suntem in tunel ori suntem in....padure. Mergem, si mergem, si mergem si...yup, suntem in padure.

Si nu doar ca suntem in padure, dar si oprim. Am ajuns.

Unde am ajuns? La "De Brink" acolo unde vom sta o saptamana, langa Herentals. Adica, in codru.

Cobor din autocar si un frig ingrozitor imi patrunde pana in maduva oaselor. Abia acum imi dau seama ca blugi scurti cu tricou si adidasi nu a fost o idee prea buna.

Ok. Totul va fi ok. (chestia asta, cu reptatul frazelor de incurajare in minte sper ca nu va deveni o obisnuinta) Imi iau valiza si intram in cabana.

Ca la dvd, o sa dau fast-forward peste descrierea cabanei si peste shocul pe care l-am avut cand am aflat ca vom sta 8 fete in camera, si din nou fast-forward peste momentul cand ma imbat din prima seara cu palinca...si din nou fast-forward peste momentul cand m-am trezit inghetata a doua zi de dimineata la ora 8.

Normal ca m-am trezit ultima, adica pe la 9 fara ceva, abia am reusit sa prind ceva la micul dejun.

Day 1. First team-building game.

Toti cei 60 de pusti din Romania, Belgia, Spania si Grecia am mers afara pe terenul de fotbal din padure. Trebuie sa ne asezam in cerc.

Silvia, organizatoarea proiectului ne va invata un cantec international pe care trebuie sa-l cantam cu totii. Ok, Silvia sa te auzim :)

" Aloha Go, GO, GO. Aloha GO, GO. Aloha Aloha GO, GO. Alo-Aloha GO! :-

No way am I singing that! La fel de bine puteam sa cantam un alt cantec international care suna cam asa: Let's get RETARDED ha! Let's get RETARDED in here!!

Ca in ultima zi cantam toti Aloha GO-GO de buna voie si stiam si dansul, asta e altceva, insa atunci a fost dezastru. Am facut joculete diverse pe echipe, cu mingii si cu numere, genul de jocuri de clasa a 5-a pe care le joci in curtea scolii.

Am fost foarte dezamagita, dar asta e, primele jocuri de incalzire si de cunoastere cam asa sunt...
Dupa pranz a fost excelent. Era randul jocului propus de Romania: Treasure Hunt.
Ne-am impartit pe 5 echipe mixte (romani + belgieni + spanioli + greci). In doua ore trebuia sa facem rost de urmatoarele chestii: o floare, o poza cu trenul, o sticla de bere, o poza cu tot grupul formand o piramida, 10 chistoace de tigara, o poza cu tot grupul in dush, goat shit (da, da, ai citit bine: goat shit), un pantof rosu, o poza cu tot grupul la Toresten Tour (o moara undeva in padure, unde ajungeai urmand sagetile de pe copaci. Evident ca sagetile de pe copaci au fost inversate si am haladuit ca bezmeticii dupa Turnul p****i masii vreo ora), o poza cu unul din baieti machiat si purtand un sutien, un copil care sa aiba pana in 10 ani, o poza cu o placuta de inmatriculare olandeza, un belgiam sa ne spuna o gluma in engleza si de adus filmarea, si la sfarsit, tot grupul sa cante un cantec romanesc.

A iesit haosul de pe lume!

-Vlad a sarit gardul in tzarcul iezilor din apropiere unde a fost fugarit de o capra in timp ce aduna cu spor"goat shit"-ul,
-Dani spaniolul a fost travestit cu stil,
-am behait cu totii "Trandafir de la Moldova" si "Ma dusei sa trec la Olt",
-Dimitris proful de mate grec a facut poze excelente,
-am umblat pe coclauri in padure dupa Toriseten-Tour de ne-au luat dracii,
-am furat sticle de bere din frigiderul staff-ului de la cabana,
-am alergat dupa masini olandeze sa le pozam numarul,
-am ras cu pofta la glume internationale spuse de belgieni,
-am descaltat-o pe Maria spanioloaica de pantofii rosii din picioare,
-am imprumutat un copil,
-am facut curat de chistocae prin jurul cabanei

si echipa mea a castigat! :-P

La petrecerea de la "International Evening" Carolina se imbraca in port romanesc si se pregateste sufleteste pentru un dans de "Fetele de la Capalna".

TO BE CONTINUED.

Bucuresti 2008 vs. Bucuresti 1900

2008-06-29T14:07:00.000-07:00

Moon River

Am vazut filmul "Breakfast at Tiffany's" de vreo 3 ori, si nici pana acum nu mi-am dat seama care e ideea. In schimb ascult "Moon River" si visez la New York...Oh, da: Fifth Avenue, Bendel's, Barney's, Bungalow 8, statuia libertatii, mii de taxiuri galbene, Empire State Building, Central Park si...ma rog...Carrie :)
De fiecare data cand aud "moon river, wider than a mile, I'm crossing you in style" imi apare in minte Audrey Hepburn cu ochelarii, rochia Givenchy si perlele inconfundabile din film, apoi Carrie, Samantha, Miranda si Charlotte pe strazile din NYC; urmeaza Blair si Serena din Gossip Girl si, evident, un New York asa cum mi-l imaginez eu: fabulous, glamorous and sexy!
In filmul din capul meu, Manhattan-ul e ceva gen zona Unirii si Victoriei seara, pe la 7-8.
Poate tocmai d-aia si iubesc la nebunie zonele astea la apusul soarelui.
De multe ori, daca ma aflu pe acolo, inchid o secunda ochii si imi imaginez ca sunt peste ocean, in mijlocul orasului-personaj din "Sex and the city".
Si, da, recunosc, fac des chestia asta. Ador sa compar Bucurestiul cu New York-ul. Macar un pic.

Gica Petrescu - Fetitele din Bucuresti

Pe de alta parte, atunci cand nu ma cred in Manhattan, vad Bucurestiul ca in vederile de epoca, cele facute in tush de prin anii 1900.
Pentru mine, Bucurestiul inca este cel de pe vremea cand shinele de tramvai treceau peste piatra cubica, iar barbatii purtau pe strada joben iar femeile purtau manusi si palarie.
Atmosfera dominanta este cea din schitele lui Caragiale, o lume boema cand oamenii aveau timp sa citeasca un ziar intr-o cafenea, privind "fetitele din Bucuresti" de deasupra mustatii rasucite. Tangoul si romantele incadreaza pefect tabloul cu miros de levantica si naftalina, genul d miros pe care il simti din dulapul bunicii.

(Poate de aceea mi se strepezesc dintii cand ma plimb pe Lipscani, in zona Carului cu bere sau a Hanului lui Manuc si aud vreo manea vulgara zbierand din boxele unei masini conduse de vreun tigan burtos. Aceeasi reactie o am si la vederea vreunui "colorat" mancand seminte pe strada, tarsaindu-si papucii albi cu bot de rata. Pur si simplu, genul acesta de manifestari nu se incadreaza in perceptia mea despre Bucuresti!)

So you see, in felul asta, Carolina nu se plictiseste niciodata de Bucuresti: azi e stilul New York, maine e stilul Micul Paris de alta data... Azi ma simt Carrie Bradshaw in cautarea pantofilor perfecti, maine sunt ca "fetitele dulci din Bucuresti, cum nicaieri n-o sa gasesti".

Papucii albastrii

2008-06-26T14:42:00.000-07:00

Fergie - Labels or love

Gata! Este oficial vara!
Sesiunea s-a dus, vacanta a-nceput!
S-a dat liber la pantalonii scurti, sandalele sexy decupate cu toc, flip-flopsii colorati, bluzele vaporoase in culori vii, si machiajul exotic.

Ochelarii de soare imensi sunt perfecti pentru o plimbare pe strazile incinse, atunci cand ii lasi usor in jos, si ii tragi o privire jucausa frumuselului in camasa galbena de la cafeneaua de pe colt.
El isi lasa in jos ochelarii de aviator si iti zambeste.
Prietena care este cu tine, iti sopteste ceva in ureche, amandoua pufniti in ras si treceti mai departe, oferind o priveliste delicioasa in topul turqoise si fusta alba, picioarele bronzate in sandalele inalte vi se lovesc unele de altele.

E timpul pentru Mojito, Mai Tai si Coconut Kiss!
E timpul pentru piscine, topogane cu apa sau o stropeala cu apa minerala sub soarele din parc, pe malul lacului!
Rolele asteapta sa fie scoase din casa, bicicleta plange dupa tine iar geanta aia mare vrea sa o umpli cu cele mai misto hainute de vara din colectiile noi din magazine.
E timpul pentru costumul de baie perfect! Altfel cum sa-ti faci aparitia pe plaja din Mamaia, Kusadasi sau Corfu? Galben, alb, ciclam sau albastru marin...tu decizi! La Jolidon, Triumph sa Mango gasesti tot ce vrei, doar buzunarul sa te tina. ;)

E timpul pentru o cura "de sanatate": inca se mai gasesc capsuni, au aparut piersicile si caisele! Trage-ti o sapca sau o palarie misto pe cap si da o fuga spre tarabele cu fructe proaspete!

O plimare nocturna cu hidrobicicleta pe lac este exact ce ai nevoie daca esti intr-o stare romantica. Ia-ti iubitul sau iubita de mana si inchiriati o hidrobicicleta seara in Cismigiu. Fredonati impreuna "Moon River... sau nu :P. Oracaitul de broaste si vantul de seara n-or fi tocmai rupte din poeziile lui Eminescu, dar contribuie serios la atmosfera.

Carolina se da in vant, mai ales acum vara, dupa plimbarile luuuuungi ce incep cand se lasa seara si se termina undeva la 2 noaptea. Nimic nu se compara cu Bucurestiul noaptea vazut din spatele unei inghetate imense. Acum e momentul cand poti privi toate vitrinele cat vrei tu, ca vanzatoarele sunt acasa, dorm.

Aahhh... apusul de soare vazut de pe bloc. Deasupra etajului 10 e terasa pe care Carolina face plaja uneori, unde a invatat sa fluiere cu 2 degete sub limba si de unde priveste apusul. De aici, Piata Victoriei este roz, lila sau orange. Cerul e rosu, bleumarin si gri.
Felinarele aprinse in timp ce cerul isi schimba inca nuantele, iar stelele incep sa clipeasca ma duc cu gandul la vacantele cu ai mei la Costinesti cand eram mica.
Atunci stateam in gazda la Nushka in Costinesti sat. Bolta de vie acoperea toata curtea plina de flori. Noaptea mirosea a regina-noptii iar eu luam puii de pisica in camera, spre disperarea lui Nushka. Ai mei se culcau dupa-amiaza in timp ce eu stateam in curte si pictam, ascultand zgomotele salupelor de pe mare. Atunci imi ziceam ca atunci "cand o sa fiu mare" o sa vin la mare cu o gashca maaaaaare de prieteni si n-o sa dormim dupa-masa, ci o sa ne dam cu salupa toata ziua. Iar seara, cand ne plimbam pe faleza si auzeam basii puternici din Tineretului, imi ziceam, din nou, ca atunci "cand o sa fiu mare" o sa vin in fusta scurta in Tineretului si o sa dansez pana dimineata pe La Bouche. Deh, asta se asculta prin discoteci prin anii '90 cand mergeam cu ai mei la mare.

Si iata, Carolina e mare! Nu am apucat sa ma dau toata ziua cu salupa, si nici nu am mai auzit La Bouche pe nicairei, dar you know...hope is the last to die!

Eu am fugit, trebuie sa ma dau cu crema calmanta pe umeri, ca m-am cam ars ultima data la piscina. Pana data viitoare, tineti aproape ventilatoarele sau aerul conditionat.

Bucurestiul in ploaie: altfel!

2008-06-20T14:27:00.000-07:00

The Streets - Dry your eyes

Racoare, umezeala si stropi de ploaie imi umezesc nasul si fruntea.
Soseaua e uda.
Felinarele orange stralucesc in asfaltul de pe Kiseleff.

Imi sprijin coatele pe geamul lasat al portierei din spate, si imi las barbia sa cada pe bratele incrucisate. Mirosul de piele imbibat cu tutun imi inunda narile.

Este intuneric in masina, afara miroase a ploaie, si deodata porneste motorul: la auzul zgomotului puternic, ma trece un fior rece pe sira spinarii. Nu, nu e frica, e doar foarte puternic.

Toate geamurile sunt lasate jos, vantul incepe sa bata si parul imi izbeste puternic fatza. In boxe se aude "The streets - Dry your eyes".

Pedala de acceleratie se lasa la podea si sunt impinsa brusc in bancheta din spate.
Vantul e din ce in ce mai puternic, parul mi se ciufuleste imediat, nu mai vad nimic.
Trebuie sa mi-l tin lipit de ceafa ca sa reusesc sa vad.

Celelalte masini de pe sosea raman toate in spate, felinarele alearga rapid pe langa mine, toate se duc in spate.
Si deodata incetinim.
Undeva la Piata Victoriei oprim.

Nimeni nu-mi spune nimic, muzica este foarte tare.

Deodata raman singura in masina pe bancheta din spate.

Amandoi se dau jos de pe locurile din fatza: cu tigarile in gura, cu ochii stransi de la fum prind capota neagra si o trag spre spate.

Lumina felinarelor inunda totul. Cerul negru straluceste. Mirosul de asfalt ud se simte puternic. Fumul tigarilor lor se ridica pe deasupra mea spre cer. Ma simt mica si uriasa in acelasi timp.

Imi las capul pe spate, ma uit in sus si vad totul: cerul, blocurile, cladirea guvernului, norii de ploaie, becurile portocalii, cateva stele din loc in loc....si inspir adanc...ahhh...aerul curat de dupa ploaie.
Deodata pornim din nou.
Magazinele de pe Magheru fug pe langa noi, luminile serii sunt parca mai puternice decat le stiam...

Vantul bate tare, si picaturi de ploaie incep sa-mi cada in par, pe umeri, pe bancheta.

Aha, deci despre asta e vorba intr-un "Ursulet" din '88, in pauza unei ploi din Bucuresti....

de DECOR

2008-05-28T11:19:00.000-07:00

Am observat ca exista in Bucurestiul asta mare multe multe...muuuulte specimene... a, nu ma refer acum la catzeii vagabonzi, la matze, soricei, vrabiutze sau porumbei! Ma refer la specimenul numit "animal biped fara pene" - omul. Da dom'le, oamenii pot fi incadrati in specimene, intrucat comportamentul unora nu se diferentiaza cu mult de niste dobitoace fara grai...
Bun, eu compar oamenii cu niste animale, iar un prieten ii compara cu niste plante. Amu' sa va explic, ca doar nu va las cu ochii in soare!
Hai s-o luam babeste: ce face o planta? Pey la biologie am invatat ca din seminte creste, se dezvolta, infloreste, mai trage cate-o fotosinteza, elimina oxigen si dioxid de carbon, si mh, cam atat. Ma rog, daca intrebi o persoana din afara cercului de doctori si biologi, cred ca iti va raspunde ca si mine: STA! O planta asta face: sta. Nu are puncte de vedere, nu protesteaza, tu decizi cum ii merge, ii mai dai atentie ca sa nu se ofuscheze (ca altfel iti face figura aia cu ofilitul si e pacat de banii pe care i-ai dat pe ea, zau asa). Ma rog, cam asa se prezinta o planta decorativa.
Dar stai asa, ca plantele de apartament sunt diferite: mai inalte, mai pitice, mai aratoase, mai putin aratoase, mai mandre, mai cu fizte, mai fara... Dar nimic nu intrece plantele "greu de intretinut"!
Sa luam de pilda bonsaii:
-ca sa il achizitionezi costa mult (bani, timp, energie)
-ca sa il intretii te costa si mai mult (din nou bani timp energie)
-daca te saturi de atata bataie de cap, te descotorosesti de el si il lasi altuia
Si asta pentru ce? Ca sa te mandresti o perioada cu o planta de decor...

Multumiri speciale domnului A. B., cel care mi-a inspirat acest articol prin remarca: "Da frate! Pur si smplu statea acolo...ca O PLANTA!"

1 MAI la mare? Nici vorba!

2008-05-04T14:26:00.000-07:00

Spre deosebire de majoritatea care a dat navala pe plaja, in cluburi si terase la mare, Carolina nu si-a batut capul de 1 mai absolut deloc. Ceva tipic pentru ea oricum, intrucat nu ii sta in caracter sa se cramponeze pentru nimic (well, maybe for the outfit for the next party).

1 mai. Zi nationala, sarbatoare, mici si bere in spatele blocului, puhoi de lume la mare...Carolina doarme. Pana la 2.
Asta se intampla pana ii suna telefonul.
Ma uit la ecran: Andrei calling.
Nu am nici cea mai vaga idee de ce m-ar suna asa de "dis-de-dimineata" si oricum sunt prea adormita ca sa inteleg ca lumea ce vrea sa-mi zica. De cele mai multe ori zic, da, da, da, inchid, adorm si uit ce am vorbit.
Raspund: ...mmmmmnnnnNeatzaaaahh...
Hey, neata! Te-am trezit?
...mmNuh...
Hai la munte!

SAY WHAT??? Ma opresc brusc din cascat, deschid ochii cat cepele, ma ridic in fund si zic: ACUM?
Da, acum! Hai!
Timp de 3 secunde am facut o pauza sa ma gandesc. Sa ma gandesc cu ce ma imbrac mai trendy, evident.
OK! Hai!
Bun! Ne vedem jos in juma' de ora.

Sar din pat, fug in bucatarie, ii zic mamei ca plec la munte, fug in baie, ma spal, ma imbrac, mananc si il sun pe Alex sa-l trezesc.
....mmmmnnNeatzah....
Neatza pisi! Trezeste-te, imbraca-te si mananca repede ceva. Plecam la munte cu Andrei.

PAUZA

(nu cred ca si el se gandea cu ce sa se imbrace, sincer)

Acum?
Em, intr-o juma' de ora tre sa fim jos la mine.
Ok, da' nu cred ca ajung asa de repede.
Hurry up, oricum, da?

In aproximativ 45 de minute pornim la drum.

E exact acelasi drum pe care l-am mai facut de curand cu altii, dar parca lipseste ceva.
Lipseste muzica proasta in casetofon, lipseste combinatia de parfumuri dulci date in exces venind de pe locurile din fata, lipseste intunericul din masina dat de foliile de pe geam intr-o zi cu soare...
In schimb, in boxe se aude in surdina Hotel California, Bob Marley, One Republic...
Fac fotografii la lanurile galbene de rapitza stand turceste pe bancheta din spate.
Pe la Ploiesti facem celebra oprire "de tigara" la Petrom.
Da, o sa ma dau mare si o sa spun: pentru mine a fost oprire de aer curat, intrucat nu mai tin minte ce inseamna oprire de tigara :P

Un sandwich, un BBThe, o tigara, niste fotografii si...hai la drum!

De pe prima banda ne claxoneaza dintr-o Dacie niste pusti teribili, pare-se tare grabiti. Andrei le arata ca si el are claxon in masina, si culmea, chiar si lui ii functioneaza!

Pustii ne trag niste priviri de smecheri blazati cand ajung exact in stanga noastra.

Sofer serios, Andrei ia mainile de pe volan si se uita drept la ei miscandu-si mainile ca o maimuta, tzuguindu-si buzele: cu o mana se scarpina la subrat, cu alta se scarpina in cap.

Pustii raman siderati.

Ofuscati la maxim, accelereaza si trec brusc in fata noastra. Cimpanzeul din dreapta soferului scoate mana pe geam, aratandu-ne degetul. Oricum, nimic nu ar putea concura cu expresiile de pe figurile lor, vazandu-l pe Andrei sugerandu-le foarte clar din ce se trag.

Cum intram pe centura Ploiestiului incepe sa ploua.

Vazusem de mai inainte niste monstrii de nori negri si stiam ca s-ar putea sa prindem ploaie si la Sinaia.

Pe centura, asfaltul parca ar fi fost bombardat cu ghiulele: facem stanga dreapta, stanga dreapta printre gropi, pana dam de un crater infernal, plin cu apa de nici nu stiai unde-i e fundul.

Zdrang! rotile din fata.

Zdrang! rotile din spate.

OOoooHoHOooo....Dumnezeule! Sfinte Christoase! Il aud pe Andrei spunand, cu o voce undeva intre ras si plans! Alex rade de se cracaneaza, amintindu-ne de drumul spre Vila 23 de la Snagov unde a cam rupt masina lui taica-su prin "sfintele" gropane de Ilfov.

Trecem de Ploiesti, si deja am ajuns pe serpentinele spre munte. Posada, Comarnic, Sinaia.

In Sinaia mergem direct spre drumul de cota 1400, facand glume pe seama Loganului lui Andrei.

Ma abtin de la comentarii, cred ca stiti cu totii ca DACIA sunt de fapt niste abrevieri. (Daca Ai Cap Ia-ti Alta).

Super! Drumul gol, relativ uscat, pana dam de o panta inclinata la ceva gen 80 de grade, plina de noroi. O-Oh. Hai inapoi, o luam pe celalalt drum.

Dar stai sa vezi ca celalalt drum se asfalteaza.

Si incepem: stanga-dreapta, stanga-dreapta printre gropi pe un drum de munte deja foarte ud (acum chiar ploua de-a binelea), la stanga prapastie, la dreapta padure.

Andrei zice: Fir-ar mama voastra a dreacu, astazi si maine! Acum v-a trasnit asfaltatu'!
Andrei trage de volan evitand gropile injurand, Alex se stramba de ras, Andrei incepe sa faca ca cimpanzeul dupa fiecare groapa evitata, Alex il acompaniaza, iar eu caut disperata centura!

Dupa vreo 10 minute in masina groazei ce mi s-au parut o vesnicie, ajungem aproape de cota.

Observand linistea de pe bancheta din spate, Andrei ma intreaba: mey, esti stresata?

Lipita de bancheta, alba la fata, cu pumnii stransi pe manerele usilor, gafaind de panica ii zic: nnu...nu..e ok. Inca nu ajunsesem sus.

Cum oprim motorul, ma las in fatza pe umarul lui Alex si ii ingaim la ureche: da-mi o tigara... ACUM!!!!

Andrei se uita la mine si il buseste rasul, Alex de asemenea, iar pe mine mai-mai sa ma buseasca plansul!

Dupa ce credeam ca o sa mor intr-un Logan si ca voi fi mancata de vreun urs intr-o prapastie sinistra, astia doi rad de mine...

La cota ceatza de o tai cu cutzitul! Frig de iti ingheata oasele, ploaie mocaneasca si un vant ingrozitor. Insa horrorul inca nu s-a terminat. Cabana unde vroiam sa ajungem la un mic si o chifla era mai sus. Asa ca purcedem prin noroi si pietris spre bodega.

Drumul era cam pustiu. Brazii strabatuti de vant in padure se auzeau sinistru, drumul era gol, iar daca Mos Martin gasea de cuviintza sa se arata acum, nici nu-l vedeam prin ceatza.

Cu gandul la urs, deodata incep cainii sa latre. Iar cainii de la munte latra la urs.
Ma intorc brusc in spate, ma uit atenta dreapta-stanga, iar pe Alex...din nou...il buseste rasul!

Cred ca il bat pana la urma!

Bun, ca sa nu mai lungim povestea, am ajuns la bodega, ne-am facut plinul cu mici, mustar si bere fara alcool. Dupa ce ne-am pus burta la cale am pornit spre masina.

Inainte de coborare, Andrei s-a jurat ca o sa mearga incet, evitand gropile, pe langa padure, si nu pe langa prapastie.

In sfarsit! Dar nu-ti face vise Carolino, ca pe Andrei il trasneste ca vrea sa ia curbele cu frana de mana.

O, Doamne! El se roaga de mine, eu nu si nu, Alex face misto de noi, Andrei se roaga de mine, eu ma tin tare ca nu...pana vedem o Dacie oprita in mijlocul drumului. Incetinim si Dacia ne da flashuri.

Clar, aici e ursul!

Inaintam usor, si iata, la marginea drumului, in padure, un puiandru de urs, sta in fund se uita la noi. Isi scutura urechile, se scarpina, mai rontzaie o ghinda si...face caca.

Instantaneu scoatem camerele foto. Adica, ma rog, Alex si Andrei, eu am inchis imediat geamul.

Puiul urca in padure, iar noi pornim usurel in jos. Uitandu-ma in spate spre el, vad ca se ridicase in doua labe si se sprijinea de un copac exact ca Baloo, scarpinandu-se pe spate. Vai, era criminal pentru ca tinea labele din fata ridicate inainte, si se ridica in sus si in jos pe copac! Puteai sa juri ca dansa ursul! Era absolut mortal! :)) =))

Odata ajunsi jos, in Sinaia, propun sa ne plimbam un pic prin curtea Pelesului, urmand sa trecem pe la Manastirea Sinaia inainte de plecare.

La Peles se auzea in surdina muzica venind de undeva de jos, pentru ca in curtea manastirii sa se auda foarte clar concertul din parc. Era Directia 5.
Poate sunt eu nebuna, dar am trait un feeling incredibil, inconfundabil si de nereptat, ascultand "Am nevoie de tine" la apusul soarelui in curtea linistita si pustie a manastirii...

Pentru cateva momente s-a oprit timpul, si tot ce auzeam erau chitara, pianul si vocea calda rostind "....am nevoie de tiiine..."

Directia 5 - Am nevoie de tine

Priveam in gol si ma gandeam la inceputul meu cu Alex, la zilele la mare, la mama, la apus, la rasarit, la Dumnezeu, la cer, la infinit...

Uite, ce poate sa faca o melodie care nici macar nu imi placea. Nu ascult Directia 5, dar cred ca de acum, o sa fie prezenta in winamp.

Ok, to make a long story short: am pornit spre casa, am prins drum gol, ne-a plouat din nou, am luat paine fierbinte de la Comarnic, am mancat-o pe toata in masina si am tras un somn zdravan cand am ajuns.

Voi? Ati fost la mare?

Ne vedem la Inviere, da?

2008-04-28T11:20:00.000-07:00

Normal, ca sa nu-mi compromit statutul de Dorobanti, in seara de Inviere m-am infiintat la biserica...evident, din Dorobanti!

Pe cuvantul meu, cand mergi la slujba de Inviere aici, e ca si cum ai merge la un concert rock! Ce mai, nu esti de Dorobanti daca nu iti parchezi masina proaspat spalata si data cu silicon in fata la Caragiale (chiar daca stai la 2 strazi de biserica)!
Nu, pur si simplu nu merge sa vii imbracat ca pentru biserica, pentru numele lui Dumnezeu! E musai sa-ti faci programare la un vopsit si un coafat special pentru diseara! Iar atunci, iti pui pe tine fusta cea mai scurta, sandalele cele mai inalte si cele mai decupate, bratara BVLGARI, si geanta alba al carui intreg continut il tii in mana: adik cheile si telefonul! Daca te incadrezi in categoria sexului masculin, te dai cu gel din plin, iti tragi sacoul alb Armani pe tine si scoti peste guler lantul de la gat.
Odata ajuns/a in puhoiul de oameni stransi in fata bisericii, (adica, ma rog, in curtea bisericii, pe trepetele de la posta, pe trotuarul de la Caragiale, pe trotuarul de la librarie si pe toate cele 4 benzi ale Dorobantiului) te fatzai cu telefonul la ureche strigand cat poti de tare:
Da! Am ajuns! Unde sunteti? Da, am parcat in fatza la Mario. Ce? Ce zici? Nu te aud! Zi mai tare! Da mah, am parcat deja, unde sunteti? Unde? A, bine! Venim si noi acuma!
Atunci treci nonsalant prin fata batranilor ce te privesc siderati si ingana "Hristoooos a inviat din morti..." alaturi de preot.
La ora 00:00 raspunzi "Adevarat a-nviat!" de vreo 3 ori, insa cum auzi primele 2 cuvinte ale slujbei ce continua iti iei repede talpasita, patruns adanc de...caterinca prietenilor cu care te-ai intalnit!
Ok, n-oi fi eu vreo habotnica, una d-aia care se uita fix spre preot savurandu-i fiecare cuvant si care iti arunca priviri taioase daca vorbesti, dar... de la slujba ce sarbatoreste Invierea Domnului, la parada de moda si fizte de prost gust unde iti aprinzi lumanarea cu bricheta...

Carolina caragialista

2008-04-10T16:28:00.000-07:00

De fapt, este un cuplu inseparabil 45-Caragiale. E vorba de scoala nr. 45 si Colegiul Caragiale. Ok, mai sunt si cazuri in care nu se migreaza direct din 45 in Caragiale, insa pot garanta ca majoritatea caragialistilor au fost in 45.
Acu' pe bune. Cine o poate uita pe Vaum, pe Martac, pe Radoi, pe Florei (ma refer la nefericitii care au avut "norocul" sa faca geogra cu nebuna), pe Tzicosh?

Iar din Cara, sunt generatii intregi marcate de "the one, the only" doamna Miron! Mana sus cine a luat celebrul 2!
Bey frate, ce zambet fantastic si ce candoare avea cand iti spunea: "da? nu ai citit "Razboi si Pace"? 2. Las' ca iei 10 data viitoare!"
Mamele prietenilor mei au avut-o profesoara. Sora mea a avut-o profa! (diferenta dintre mine si sor-mea e de 13 ani!) Eu am avut-o profa! Tot respectul doamna, sunteti un model si o deschizatoare de drumuri!

Ok, in ce liceu din Bucuresti mai gasesti sera, capela si solar sub acelasi acoperis?
Yes, my friend, in Caragiale faci de serviciu la cancelarie in 3 locuri: la parter, la cancelarie si...la sera!
Nu ai unde sa dai de baut de ziua ta? In Cara se rezolva! Iei sticlele de vin din Nic, le bagi pe unde apuci in geaca, iti iei 2-3 prieteni si va "impartasiti" cu totii in capela de rugaciune de la subsol!
Daca nu ai timp sa treci pe la sala, nu-i panica: ai aparate de forta in sala de sport de vis-a-vis de capela. (Da, ai citit bine, "vis-a-vis de capela" IN LICEU!)
Nu sta in clasa in pauza: coboara la subsol, si trage-ti un look de caragialista veritabila la solar!
Apoi iesi in curte si plimba-te pe motor! Ah, cum se mai uita fetele la tine...
Vrei sa inveti de la 9 la 14, sa ai o clasa numai a ta si toti profii la picioare? In Cara totul e posibil! Roaga-l pe tati sa-ti cumpere o clasa si gata, esti o diva!

Avem lucrare la geogra azi.
Ok, cine o suna pe profa s-o intrebe daca facem?
"Alo, doamna? veniti azi la ora sau putem sa plecam?"
Da, bine. Profa e la coafor(sau in Carrefour) hai acasa! Ba nu! Nu acasa.
Hai fata in Mario!

Mario Plaza a devenit o anexa la Caragiale. Chiulesti? Te gasim in Mario! Dupa ore? te gasim in Mario! Evident, la etaj, la o cafea. Se accepta si abateri in Rendez-vous sau Lavazza.

Economie.
Fata, paseaza-mi si mie ELLE-ul! Sau ai COSMOPOLITAN la tine? Daca nu,e ok, iau LIBERTATEA de la baieti.
Mai exista si optiunea cu un pui de somn cu capul pe banca. Sau: doamna, pot sa ma duc la baie?
Du-te.
Da' vine si Alina cu mine ca nu se inchide usa la fete! (a se citi: e mai misto sa fumezi in baie cu inca o fata, singura e nasol)

In acelasi timp, din Caragiale nu prea iesi daca nu i-ai citit pe Tolstoi, Gogol, Balzac, Dante, Stendhal sau Poe...
Nu e nicio clasa libera? Nu-i nimic, profa tine ora in curte, scrie lectia cu creta pe usa din tabla de la garaj, face prezenta, iar tu te impiedici si nimeresti in canalul de langa stejar (da, da, in timpul orei!)

Nu ai citit "Mizerabilii" pentru literatura universala? E ok! Ii zici profei ca Fantine (citez):
"era o tanara frumoasa si insarcinata"
"care a apelat la sevicii mai neortodoxe, intelegeti dumneavoastra, ca sa se intretina"
"Pe Fantine a tuns-o...
profa: cine a tuns-o, mah?
"nu, nu, nu! n-a tuns-o nimeni! ea s-a tuns singura!"

La fel, poti scrie in teza la romana, la "Ultima noapte..." ca personajul principal GHEORGHE GHEORGHIU DEJ o iubea pe Ela, sau ca GHEORGHE GHEORGHIU DEJ era un filosof neinteles.

Trebuie sa recunosc ca in liceu am fost o chiulangioaica notorie!
Motivul pentru care nu serveam primele 3 ore, era ca nu ma trezeam.
Tocmai din acest motiv, am sarit peste ultima teza la latina din a 12-a, preferand sa dorm. Dar ti-ai gasit! La ora 9 dimineata ma trezesc cu mesaj pe telefon: "His rebus cognitis , caesar gallorum animos confirmavit , dicens se magnam spem habere Ariovistum finem iniuriis factorum esse . Traducerea , propozitiile si confirmavit si spem d analizat . Dak nu dormi AJUTAMAAAA!" (mesaj original pastrat in telefon)

So you see, Caragiale este inconfundabil!
Sunt o mandra caragialista ce a trecut si 8 ani prin 45!Le-am facut pe toate: m-a ciupit Tzicosh de obraji, am luat 2-ul la Miron, am chiulit in Mario, am fumat in baie, am dormit la economie, am copiat si eu la latina, am citit "Suflete moarte", "Eugenie Grandet", si "Divina comedie" alaturi de ELLE si Libertatea.

Tu ce tampenii ai facut la scoala?

The commercial shooting

2008-04-02T17:41:00.000-07:00

Mana sus cine a vazut reclama la Interamerican!

Da, mah, aia cu "Viata e ca o calatorie, asigura-te ca este una frumoasa".

Vara afara, cald, inca ma mai gandesc cu drag la balul de sfarsit de a 12-a, bronzul de la mare nu mi s-a luat inca... si leneveala din-aia grava, stiti voi, ca de sfarsit de august...

Ma suna Alex: Bey, vezi ca m-a sunat Ada! Are nevoie de doi tineri frumosi si cuminti pentru nush ce reclama. (cu juma' de gura) ....vrei....?

DA!!! NORMAL!!! DA!!! Cand e? Cum? Ce trebuie sa facem? DA!!!! VREAU!!!! :D

Pey, tre' sa ne plimbam prin parc, ne filmeaza la o terasa, tre sa zambim, sa transmitem energie pozitiva... de-astea...

Super! DA! Hai sa facem!

Bun! O sunam pe Ada. Ada ne cheama la casting. Carolina si Alex se prezinta la casting. Carolina si Alex fac poze impreuna la casting. Carolina si Alex pleaca de la casting.

Peste 2-3 zile suna Ada: peste o saptamana se filmeaza! Alex si Carolina trebuie sa joace rolul de logodnici, la biserica!

WHAT??? Mire si... Mireasa?!?!?!

The commercial shooting. DAY ONE.

(Cu o zi inainte de filmarea reclamei, Ada a precizat foarte clar ca la ora 7 fix trebuie sa fim la Tribunalu' Mare.)

Ora 6 dimineata.

Carolina se trezeste obosita (n-a putut sa adorma pana la 4 de nerabdare si emotie).

Mananc ceva pe fuga, inghitind mancarea de parca as manca pamant. Ma doare burta de foame, am frisoane de nesomn, afara este inca intuneric, nu pot sa mananc si mi-e un somn de pic!

Ma dau batuta, pana la urma, si ies din bucatarie fara sa mai mananc nimic! Imi bag picioarele, poate vomit dracu' daca ma mai chinui sa bag in mine....

In camera imi ondulez repede parul, ma machiez cum stiu eu mai misto, imi pun ciorapii deschisi la culoare, tocurile argintii (teroarea picioarelor!), si rochia bleu-argintie pe care am purtat-o la bal. Da, asa mi-au zis astia, ca vor sa-mi pun rochita de la bal ca e super tare si merge perfect.

Ora 6: 30.

Imi caut telefonul in geanta in care mi-am aruncat blugii si tenisii pe care mi-i voi pune dupa ce termin de filmat, si il sun pe... Mire.

Suna. Odata.... de doua ori..... de trei ori..... de 7 ori..... de 8 ori.... (mah, ce puii mei face?)

Intr-un sfarsit se aude: .......aaallooh.......

(Dumnezeule! zi-mi ca NU DOARME!)

Pey ce faci, bey? Nu te-ai trezit!!?!! E 6 jumate!!! La 7 tre' sa fim acolo! Tre' sa vii sa ma iei!!!

....mda...da, da, dah...m-am trezit....vin...vin, acuma...

Ora 6:45

Sun din nou.

Suna. Odata.... de doua ori.... de trei ori... (frate', tu-ti bati joc de mine? intr-un sfert de ora tre' sa fim ACOLO!) .... de 4 ori.... raspunde: Aoleu! m-am trezit acu 2 minute! Baga-mi-as p**a! Nu sunt gata! Tre sa ma imbrac, sa ma spal, sa chem taxi! Baga-mi-as picioarele! Ma grabesc cat pot de tare! Iti dau bip cand plec de acasa, si vii tu la Perla, ok? Hai ca fug!

Ora 7:00

Imi trag un balon pe mine si ies din casa. Numai eu stiu cum am mers asa imbracata, pe pantofi cu toc cui argintii, cu strasuri, carand o geanta imensa pe umar, iesindu-mi de sub pardesiu tivul rochiei argintii! Doamne, ce priviri imi trageau taximetristii... Ce or fi zicand: ia uite-o mah, si p-asta, a dansat toata noaptea la bara, n-a avut timp sa se schimbe, acu' se duce acasa...

Ora 7:30

Ajungem la Tribunal.

Agitatie, camere de filmat, rulote, cameramani, machioze, tehnicieni...
Imediat intru la machiaj (cu alte cuvinte, munca mea de dimineata a ajuns pe o discheta de vata cu demachiant!!!).
Din 5 in 5 minute, regizorul venea sa intrebe: e gata? e gata? hai ca se duce lumina care ne trebuie! e gata? e gata?
In 20 de minute sunt gata, si impreuna cu Alex fug spre trepete, unde se filma. Inainte sa incepem arunc o privire in oglinda rulotei sa ma vad.
SHOCK!!! Fond de ten alb, obraji prea rosii, pleoape albastre, ruj rosu, si parul prins dupa urechi, cu carare pe mijloc! Mi-a picat fatza! Doamne, arat ca o panarama!

In fine, ma autosugestionez ca arat bine si.. SMILE, BABY!

2-3 repetari, 2-3 duble trase si gata. Intr-o ora am terminat.

Bun, ce facem acuma?

Alex zice: hai sa luam un taxi!

Carolina zice: te tzine sa mergem asa cu.... METROUL???

Alex se uita la Carolina, Carolina se uita la Alex si cei doi au ajuns deja pe jos la Unirii.
Carolina isi tine mandra buchetul de mireasa in mana si ii trage niste priviri indragostite lui Alex, deh, si-a intrat bine de tot in rol :D.

Trecatorii raman masca.

Inainte de a cobori la metrou, intram in La Fourmi.

In magazin, ne invartim nonsalantzi printre rafturi inainte sa ajungem la casa de marcat.
La casa, vanzatoarea ne priveste cu zambetul pana la urechi, ochii ii sclipesc: Vaaai...aveti cununia civila astazi?
:)))) Ma uit la Alex pe care il buseste rasul!
Nu, nu ne casatorim, ii raspund, am filmat o reclama... :))))
Vanzatoarea se desumfla toata, si zice: aaa, credeam ca va casatoriti, sunteti asa de frumosi... (mersi, madame, esti draguta!)

Pe peron , la metrou.

Toata statia se uita la noi, unii mai discret, altii mai fatzis. Ce si-or fi zicand: Saracii, se casatoresc, da' n-au nici bani de-un taxi...

Zau, ma mai imbrac in mireasa si alte dati, ca imediat am gasit loc sa stau jos in metrou.
In fatza mea: doua babe isi soptesc, uitandu-se la noi.
Ia uite-i....ce tineri sunt....si ce frumosi...Vai, da' ce costum are baiatul...da' ia uite pantofii...ptiu, sa nu-i deochi ca frumosi sunt, Doamne...

Pantofii aia care au facut furori in randul babelor mi-au nenorocit picioarele, nu m-am mai urcat pe tocuri vreo 3 saptamani dupa aceea! Girls should know!

Anyway, it was worthy! ;)

Carolina renunta la tigari

2008-03-16T16:25:00.000-07:00

....sau cel putin, INCEARCA!

Sunt 7 zile de cand m-am hotarat sa ma las de fumat.
Prima zi: horror!
A doua zi: horror!
A treia zi: mh, parca sunt mai bune bomboanele astea mentolate decat gustul de tutun, si totusi, merge o tigara...
A patra zi: pisi, da-te mai incolo cu tigara aia ca mi se face rau!
A cincea zi (la bowling, zona nefumatori, un pusti isi aprinde o tigara): auzi, e de nefumatori aici! stinge tigara aia! (vai in ce hal s-au uitat la mine prietenii pustiului fumator: ceva gen "ia uite-o si pe asta, mironosita naibii, face figuri de la fumul de tigara)
A sasea zi: nicio tigara!
A saptea zi: dupa 3 fumuri din tigarile mele preferate mi s-a facut rau , am aruncat tigara cat colo!

Ideea e ca se poate! Nu stiu ce va fi de acum inainte, dar cu putina vointa si multe, multe, MULTE bomboane se poate! De acum o saptamana am permanent geanta plina de drajeuri de menta si visine, caise deshidratate, jeleuri, biscuiti, alune in ciocolata, sticksuri etc., orice ca sa nu pun vreo tigara in gura!

Da, mi se face pofta si uneori mor sa fumez, mai ales dupa masa sau ABSOLUT DIVINA tigara "DE DUPA" (pana si pe aia am scos-o din program...), dar ma abtin. Ma gandesc la altceva, imi tin minte ocupata cu alte lucruri si imi zic: "hai, inca un pic, inca un pic! daca ajungi diseara acasa si nu vei fi fumat toata ziua, esti CEA MAI TARE!

E nevoie de putina vointa, atata tot! Trust me, I should know: toti prietenii din grupul meu, colegii de facultate, sor-mea, prietenul meu...toti sunt fumatori! iar eu fumez de 4 ani si acum ma las, inconjurata de oameni care sudeaza tigarile ca turcii...

Ce "Patimile lui Hristos"? Ce "lupta de la Termopile"? Un fumator se lasa de tigari intr-un cerc de fumatori!!!! Alea DA chinuri!

Carolina goes to college

2008-02-21T14:19:00.000-08:00

In cartea mea preferata (stay tuned, vine un articol si pe tema asta) universitatile celebre ca Yale, Harvard sau Brown sunt niste cladiri mari, elegante, impunatoare, in care studentii invata in sali de curs din mahon, in incaperi sobre si misterioase...in pauze, fetele imbracate foarte chic, (a la Audrey Hepburn) si baietii cu alura de Prince William stau pe iarba, in curtea imensa si ingrijita a facultatii, la umbra unor stejari batrani citind cartile de la biblioteca....

De mica mi-am imaginat ca si facultatea mea va fi asa, si ca perioada studentiei va fi o chestie super chic, cand te imbraci cuminte si intelectual si citesti carti de filosofie (chiar daca esti la cibernetica, politehnica sau medicina).

Na, ca a venit si facultatea! Stiam ca SNSPA nu este tocmai ca Yale sau Harvard, dar drumul pana la sediul din Povernei (unde ma gandeam io ca o sa invat) este placut, pe o straduta pavata, linistita si romantica. Cand m-am inscris, ma vedeam deja imbracata a la Audrey, cu o fusta trei sferturi plisata, balerini si o bentita cocheta, indreptandu-ma spre scoala pe straduta pitoreasca.

Da' stai asa, ca nu e chiar asa!
Cladirea eleganta si impunatoare s-a transformat in sediul din Polizu, vesnic in santier;
Salile de curs misterioase sunt de fapt amfitetrele cu banci prea inguste, cu scaune rupte, luminate de neoane reci;
Pajistea inverzita din capu' meu e de fapt asfaltul turnat in sictir, cu gropi si borduri sparte;
Pauzele dintre cursuri nu ti le petreci in gradina superba, ci pe niste bancute vechi si putrezite in care iti agati ciorapii in suruburile ruginite, contempland o fantana dezafectata, cu vopseaua cazuta si tzevi ruginite.

Poate as putea trece totul cu vederea daca macar drumul pana acolo ar fi mai placut, insa odata ce a dat frigul, prietenul meu cel mai bun a devenit R.A.T.B.-ul. Pffff....o nebunie! Straduta ingusta si pustie a fost inlocuita de inghesuiala din 634, aerul curat si razele soarelui din drumul spre facultate s-au transformat in mirosul de ceapa si transpiratie de la tziganii si batranii ce se ingramadesc in autobuz spre gara, iar pavajul romantic a fost inlocuit de podeaua umeda si jegoasa pe care esti calcat pe picioare.
Cand ma dau jos din autobuz: alte aventuri! Fac slalom printre balti, noroaie, santiere si muncitori pana ajung la coltzul strazii, unde ma feresc de cainii vagabonzi si furtunul de la spalatoria auto.
In final ajung in "fascinanata" cladire din Polizu, transpirata, ciufulita si enervata... So much for my happy dream of college!

Carolina la non-stop

2008-02-20T13:55:00.000-08:00

Nu vreau sa para ca toata ziua nu fac altceva decat sa ma plimb prin alimentare, dar faza de asta seara m-a facut sa rad cu lacrimi.

Ei bine, ma trimite maica-mea la magazinul de vis-a-vis sa iau lapte, oua, bere si zahar. Perfect, iau tot, platesc, plec.

In spatele blocului realizez ca am uitat sa iau zahar...pffff, nu mai am niciun chef sa fac iarasi drumul pana acolo asa ca dau repede o fuga la non-stopul care e mai aproape. In magazin: un tip imbracat mai zdrentzaros, cu un ghiozdan imens in spate. Intru si eu si astept la coada. Dupa mine intra si o babutza, iar dupa babutza intra o cucoana cu o haina de blana (magazinul are 2m pe 2m), imaginati-va deci cum stateam acolo in fata tejghelei toti patru! Tipul ii cere vanzatoarei 2 pachete de tigari, un suc, niste ciocolatzi, niste chipsuri, un pachet de biscuiti....(frate, mai ia asta multe?!) Cand tocmai credeam ca terminase si plateste, se apleaca spre raftul din spatele vanzatoarei si se screme sa vada cat costa un borcan mic de cafea, zicand: "120? da, 120 e asta! da-ti-mi si un Jacobs Kronung!" Vanzatoarea, noua fiind, ii spune ca nu stie cat costa nessul, si ca da, probabil e 120.
Cucoana cu haina de blana, auzind pretul sare ca arsa: "Cum dom'le sa fie 120?! Ca doar e borcan mic! E 80, uite, scrie acolo! Pey ce dracu'!"
"Da, da, 80 trebuie sa fie!"- se alatura si babutza.
Cand in sfarsit pretul borcanului de ness a fost adjudecat, tipul da sa plateasca: scoate banii din portofel cand....vede o sticla de Garrone pe raftul cel mai de sus din spatele vanzatoarei. "Vad ca aveti si Garrone, cat costa?" Dumnezeule!!!! Cucoana imblanosita pufneste exasperata, babutza incepe sa se agite.
Vanzatoarea, o grasa la vreo 50 de ani care se adreseaza tuturor (de la copii- la pensionari) cu "pusior" se uita la mine si zice: "Fetitza, ia urca-te tu aici in spate si ajuta-ma sa-i dau o sticla baiatului" Excuzes-moi?!?!
Gandindu-ma ca daca dau o mana de ajutor voi reusi sa cumpar si eu un pachet de zahar macar in urmatoarea jumatate de ora, ma apuc frumusel sa escaladez rafturile din magazin, intrucat scara disponibila era blocata sub tejgheaua grasei. Ma urc, ma tin de umarul zdravan al vanzatoarei si ma abtin cu greu sa nu-i zbor sticla de Garrone fix in mecla aluia.
Dupa ce cobor ii spun vanzatoarei sa-mi dea un pachet de zahar ca ma grabesc si nu am timp sa mai stau. "Sigur pusior, uite iti dau eu zaharul". Am uitat sa precizez, zaharul era cocotzat tot pe un raft de sus, insa acolo nu aveai pe ce sa te urci ca sa-l dai jos, deci ma gandesc ca poate are vanzatoarea niste pungi pe undeva mai jos. "Fetitza, da-mi maturica aia de dupa frigider" adauga grasa.
Ok, pana aici! Ce dracu face cu matura???? I-am cerut ZAHAR!!!!
Caut io dupa frigideru' indicat si gasesc un mop cu o coada lunga de lemn. I-l pasez vanzatoarei sub expresia indignata si shocata a cucoanei cu haina de blana.
Odata inarmata cu mopul, tanti de la tejghea incepe sa-l manuiasca spre ultimul raft, punand in miscare punga cu zahar ce se indreapta vertiginos spre capul cucoanei intzolite, care, vrand sa grabeasca procesul, intinde mana spre raft sa prinda punga de zahar.
Vanzatoarea impinge cu mopul, cucoana vrea sa prinda punga, punga ajunge pe margine, vanzatoarea intinde mana si ea....si ZDRANG!!! Zaharul cade printre mainile celor doua, se loveste de mop si aterizeaza cu o bubuitura pe tejghea in fatza mea.
Slava Domnului ca nu s-a spart dracului zaharu', ca nu mai rezistam la o a doua runda de "da-jos-punga-de-pe-raft-cu-mopul".
Apogeul a constiuit clipa in care i-am platit grasei punga de zahar: La 40 de mii trebuia sa-mi dea rest 3 mii, insa (EVIDENT) nu are marunt. Asa ca imi zice: "puisor, ia tu 3 bombonele de aici din cutie, ca nu am sa-ti dau rest. Ba nu, ia 4. Ai una de la mine! " ...suuuuper, tanti!

Carolina la o tura prin Nic

2008-02-20T13:48:00.000-08:00

Da, da, de supermarketul Nic vorbesc. Chiar ala din Dorobanti. Cine crede ca o plimbare pana la Nic ca sa iei o punga de chipsuri si doua cutii de BBThe este ceva total anost, inseamna ca nu stie cum e in Dorobati seara.
-„Pisi, hai pana la Nic sa luam ceva de rontzait pentru film....te roooog”
-„Ok, hai! Oricum aveam chef de o tigara”
Trag blugii scurti pe mine, imi leg sandalele cu nojite, caut un maieu curat prin maladarul de tzoale aruncate pe fotoliu si iesim pe usa. Pe scari imi leg parul intr-un coc lejer si imi blestem zilele ca nu mi-am luat un rucsac sau ceva la mine in care sa-mi tin telefonu’. Baga-mi-as picioarele: blugii sunt atat de stramti, iar buzunarul atat de mic incat simt cu mobilu imi face vanatai pe shold. „Pisi, poti sa-mi pui telefonu’ la tine in buzunar?”
Pe aleea din spatele blocului imi aprind o tigara. La colt, ne oprim sa ma uit in vitrina la Distinto sa vad ce au mai bagat astia ca sa ma innebuneasca de tot (inainte de balu’ de a 12-a vazusem o pereche „fabulous” de pantofi argintii, imbrcati in satin, cu cristale swarowsky. M-a pus dracu sa intru si sa intreb cat costa: 15 milioane). Ma uit cu jind la o pereche de sandale plate, aurii, care se leaga pe glezna...si niste pantofi din satin mov cu toc inalt, decupati la varf...si geanta aia neagra din lac, imensa cu manere scurte...si cizmele alea de jocheu, peste genunchi....Oftez si reusesc sa-mi dezlipesc ochii de pe vitrina stralucitoare, promitandu-mi in gand ca atunci „cand o sa fiu mare” o sa-mi iau o pereche de pantofi de aici.
Traversam. Vis-a-vis de Distinto e Flanco. Alex vede in vitrina un set de boxe din lemn, „teroarea vecinilor” le spun eu, si-mi povesteste cat de tari sunt, ca au nushtu cati wattsi, cum se simte subwooferul...In fine, el stie ce zice acolo, asa cum numai eu stiu care e diferenta dintre o pereche de pantofi mov cu toc cui si o pereche de pantofi mov cu toc bricheta (fetele stiu despre ce e vorba).
Trec de Flanco, trec de Help Net, trec si de cofetaria Ana si urmatorul stop e la magazinul ala de dupa Loto, care niciodata nu am stiut cum se numeste. In vitrina ma uit la o pereche de botine scurte negre din lac, dar de o calitate indoielnica, si arunc un ochi pe hainele de pe umerase. Mh, nimic special, niste carpe nasoale, croite cica intr-o maniera „trendy”.
Buuuun, trecem si de farmacia urmatoare (e lucru stiut ca Dorobantiul e plin de farmacii si banci: probabil iti faci credit la banca sa iti cumperi medicamente pe care le platesti cu dobanda), trecem de posta si de biserica, ei, si acu sa te tzii: am ajuns in fatza vitrinei Griffes, coltz cu Mario Plazza. Alex stie deja ca aici stau vreo 5 minute sa ma chiombesc la tzoalele de sute de milioane, dar ts! le-am vazut ieri :)
Dupa Petrom, in fatza la Mc Burger, ca de obicei: toti bashtanii din cartier s-au adunat sa-si etaleze masinile, iar vanzatoarele de la Burger, machiate ca pe centura isi dau aere de dive pe langa burtosii cu cefe de porci, intre doua chiftele prajite pe plita fumeganda din magazin.
In fine, la Iris inca e deschis si dinauntrul florariei vine un miros superb, la Meli Melo nimic nou, pe trotoarul din fatza la Raifeissen e tot timpul curat iar de aici incepe distractia: la 50 de metri e High Heels-ul. Langa trotar doar masini stralucitoare, Touareg-uri, Cayenne-uri, Mercedesuri imense, BMW-uri...ce mai, creme de la creme de Dorobanti. In High Heels numai blonde bronzate artificial, stand picior peste picior pe canapelele din piele, flirtand cu pustii de bani gata sau bosorogii cu ceasuri D&G la mana ce fumeaza trabucuri imense.
A, uite si Maybachul lui Becali parcat de-a-n pulea fix pe trecerea de pietoni in fatza bazarului Dorobanti.
In sfarsit am ajuns la Nic. Intram si luam un cos. La frigiderele cu bere niste pushtani isi umplu cosul cu Peroni, la raftul cu sucuri la cutie o „mamica” la vreo 25 de ani, bruneta, pe tocuri cui, machiata strident, cu parul intins perfect isi tine copilul de vreo 6-7 ani de mana in timp ce cauta pe raft. Nu ma mai mira nimic, am vazut din astea si mai rau aici. Bag doua BBThe in cos si ma indrept spre rafturile cu chipsuri unde, spre uimirea mea, gasesc de data asta Tortilla cu ardei iute (de obicei nu au deloc). In drum spre casa ma opresc la ciocolata de unde iau 2 batoane de twix. La coada ma izbeste un miros puternic de Gucci Rush amestecat cu Escada Magnetism si Very Irresistible: doua gagici la vreo 30 de ani, imbracate super scump si super de prost-gust chicotesc incontinuu. Una din ele isi trage bluza mai jos, lasand sa se vada si mai mult din tzatzele siliconate si bronzate din tub. Inainte sa plateasca, siliconata arunca in cos un pachet de durex, intreband-o pe cealalta daca mai are suficiente, razand cu subinteles. Cred ca vomit!
Finally, se elibereaza casa de langa, platesc si plecam. Afara imi aprind o tigara si ii propun lui Alex sa ne intoarcem spre casa pe trotuarul de la Caragiale: e mai sanatos pentru nervi!