Friday, 17 January 2014

Untitled - Pilot




În sfârşit a plecat şi John.
M-a salutat pe fugă, şi-a pus pălăria pe cap şi a ieşit.
Cine se crede cu pălăriile alea?

E linişte.

Mă ridic şi sting neoanele în tot biroul. Singura lumină e cea de la monitorul meu, în spate, printre dosare şi planuri întinse pe mese.
Mă întorc la birou şi deschid sertarul. Sub agenda din piele şi contractele cu Steinhardt e pachetul de ţigări de urgenţă.
Gauloises.
Sunt tari iar tutunul s-a uscat. L-am cumpărat în aeroport din Belgia.

Ştiu, am zis că mă las, dar mirosul de ţigară proaspăt aprinsă îmi place.
Iar acum am nevoie.

Trag primul fum şi suflu spre ecran.

Îmi frec palmele de barbă şi îmi dau seama că nu m-am bărbierit de o săptămână iar tuleiele încep să mă înţepe.
O secundă mă gândesc dacă nu o fi montat administratorul detectoare de fum în birou cât am fost plecat în Belgia. Mă uit spre tavan, încercând să disting în întuneric vreun dispozitiv cu potenţial să-mi strice zen-ul.
Neah. Nu l-a dus capul la atâta lucru.

Aş putea să dau foc la tot şi să se aleagă praful de toate nopţile nedormite, cafelele băute la 4 dimineaţa şi nervii cu planurile astea pentru nişte idioţi. Până ar veni pompierii ar dura cel puţin un sfert de oră.
Suficient.

Gata, iar mi-o iau gândurile razna.

Trebuie să mă adun.
Deschid folderul cu nenorocitul ăsta de proiect şi îmi concentrez ochii pe liniile negre şi roşii. Dacă termin centrul ăsta de afaceri la timp, îmi iau liber o săptămână şi mă duc la dracu' în munţi să nu mai ştiu de nimeni şi nimic. Îmi sparg creierii şi mi-i înec în ceaţă.

Închid ochii şi într-o clipă văd derulat tot filmul de azi-noapte. Demenţial...

De-aia am şi cearcănele astea... O urăsc pe recepţionistă, mereu face câte un comentariu acid dimineaţa. Nu face nimic toată ziua la parter. Are timp să observe oameni şi să comenteze.

Azi-noapte. Cum a fost azi-noapte... Poate dacă n-aş fi fost atât de beat mi-aş aminti mai multe decât gălăgia din bar când am ieşit cu Hellen.
Puloverul ei negru aruncat mai târziu pe scaunul meu din piele şi vocea şoptită când şi-a chemat un taxi spre dimineaţă. Credea că dorm.
De ce a plecat? De ce o fi plecat? Care a fost faza de la  Harper's?
În fine, nu contează. Hai să termin odată cu proiectul ăsta până nu-mi iau câmpii!

Aud liftul pe palier.
Mă uit la ceas: 23:05.

În clădire nu mai e nimeni.
Portarul a plecat acum o oră şi ştie că rămân să lucrez noaptea.

...............................................................................................


No comments: