Wednesday, 22 January 2014

Untitled - Episodul 3

....................................................................

Pentru o clipă îmi pierd răsuflarea.

Privesc la petele roşii din lift şi hotărăsc să sun la poliţie.
Ba nu. Mai bine îl sunt pe Frank, şeful meu.
E 23:30.
Nu.
Cum să-l sun pe Frank la ora asta? Să îi spun ce?
Că sunt prins într-o scenă din "Gothika" la firmă? Că a avut loc o crimă la birou?
Nu. Nu, nu.

Îmi sună telefonul: Hellen.

- Tim Cassidy, trebuie să vorbim!
- Hellen, crede-mă, e un moment prost. Foarte prost.
- Tot timpul e un moment prost pentru tine, Tim! urlă ea în telefon. Sunt jos, în maşină, coboară să vorbim!

Isteriile ei sunt tot ce-mi lipsea.

Cobor pe scări, gândindu-mă că dacă într-adevăr s-a petrecut ceva înfiorător în firmă e mai bine să nu intru în lift. Voi suna la poliţie imediat ce termin cu Hellen.
Dumnezeu ştie cât va dura show-ul cu ea...

Ies din clădire, cobor treptele şi intru în maşină.

Hellen mă aşteaptă bătând cu degetele în volan, nu mă priveşte, se uită drept prin parbriz.

Se pregăteşte să urle. Presimt. E liniştea aia dinainte de...

- Tim!!!

...să înceapă show-ul.

- Tim, ascultă-mă bine!
- Hellen... înainte de orice, vreau să...
- Nu, Tim! Nu mă întrerupe!

...n-am nicio şansă.

- Tim, într-o zi vor începe să se petreacă lucruri ciudate în jurul tău şi nu vei înţelege de ce!
- Cum adică?
- Tim, nu mai putem continua aşa. E ca şi cum nu aş exista! Nu mă vezi, nu mă observi, nu îţi pasă de mine, nici măcar nu ştii dacă sunt în casă sau nu!
- Hellen, dacă te referi la faptul că azi-noapte ai plecat de la mine la ora 5 de nebună, exagerezi...
- Ştii măcar de ce am plecat?
- Fii bună, te rog, şi privilegiază-mă cu un motiv cvasi-raţional pentru care ai gândit că e o idee deşteaptă să pleci pe furiş, mahmură, la 5 dimineaţa...
- Vezi? Vezi? Nici nu m-ai sunat să mă întrebi! Nici nu-ţi pasă. Niciodată nu te gândeşti la mine! Ai spus că mă suni când termini. E 23:30!!!
- Înseamnă că nu am terminat. Apropo, de unde ştiai că sunt la birou?

Hellen mă priveşte speriată, îşi muşcă buzele şi lasă privirea în jos.
De ce se poartă ciudat?

- Nu conteză asta! Hai să-ţi spun de ce am plecat de la tine. Vrei să ştii? Te interesează măcar? Am făcut-o ca să îţi atrag atenţia. Ca să văd dacă îţi pasă dacă sunt acolo sau nu.
- Tu te auzi? Realizezi ce spui?
- Da, Tim. Şi voi face tot ce e posibil şi imposibil ca să mă vezi, să mă auzi, să ştii că sunt în  viaţa ta. Nu poţi să mă ignori aşa! Sunt în stare de orice. Dacă te porţi în continuare aşa, vor începe să se petreacă lucruri ciudate.
- Ce e asta, mă ameninţi? Nu ţi-e bine? Ce-i cu tine?

Nu îmi răspunde. Strânge tare volanul cu mâinile, făcând mânuşile de piele să scrâşnească.

Vor începe să se petreacă lucruri ciudate? Ce vrea să spună cu asta? Doar nu are ceva de-a face cu întâmplările stranii din firmă...
A mai făcut scene şi înainte, la un moment dat a ameninţat că îmi inundă apartamentul dacă nu mă întorc mai repede din delegaţie pentru că îi era dor de mine...
Cel mai curajos act de rebeliune a fost când mi-a aruncat la ghenă ghiveciul cu flori de care se tot împiedica pe balcon.
Altfel nu am luat-o niciodată în serios.
Recunosc, m-am întors atunci din delegaţie cu o zi mai devreme.
Cu femeile ca ea nu ştii niciodată...

- Hellen, uită-te la mine. Fii raţională şi înţelege că de îndată ce termin proiectul ăsta voi avea mai mult timp.
Deja se întâmplă lucruri stranii în jurul meu. Ai ceva să-mi spui?
- Nu am ce să-ţi spun... îmi răspunde privind pe geam, în cealaltă parte.
- Te mai întreb odată: ai să îmi spui ceva?
- Nu, Tim...
- S-a întâmplat ceva la birou. Te sun imediat cum termin. Crede-mă, abia aştept să plec de aici.
- Mhm. Bine.
- De data asta vorbesc serios. Nici nu ştii... îi spun coborând din maşină.
În timp ce închid uşa, îmi spune răspicat:
- Ba poate că ştiu.

Accelerează şi pleacă în trombă, lăsându-mă bulversat în mijlocul aleii.

............................................................................................

No comments: