Sunday, 22 December 2013

Karma is a bitch

Cât era ceasul când am plecat?
5 jumate dimineața să fi fost?
Nu mai știu...

Am condus spre casă cu un zâmbet amuzat, ușor ironic pe față, bufnindu-mă râsul din când în când.
Ți-am ascultat fiecare cuvânt, sprijinindu-mi cotul pe spătarul canapelei sub pătura colorată.
Puțin câte puțin am golit cana cu ceai, timp în care am privit de partea cealaltă a baricadei la tine, pentru prima oară.
Și mi-ai povestit:

Începusei să te îndrăgostești.
Era o gagică mișto și ați avut scânteia aia.
AIA.
Cuvintele curgeau, timpul nu vă ajungea, ei îi străluceau ochii, ție îți plăcea, ei îi plăcea, începea să se aprindă, tu la fel... Până când brusc: s-a retras!

A fugit.

Ai înțeles ceva?
N-ai înțeles nimic.

Cum. De ce. Ce s-a întâmplat. Nu înțelegi de ce.

Te gândești la ea. Verifici facebookul. Interpretezi ce postează. Numeri zilele de când nu ați vorbit. Te gândești la ea. Ai vrea să insiști dar nu știi dacă are rost. Vrei s-o surprinzi cu ceva mișto. Vrei s-o faci să se răzgândească. Vrei s-o faci să creadă în ,,What if” cu tine.
Ai câteva zile libere și ar fi fost atât de mișto să le petreceți împreună, însă ea și-a făcut alte planuri fără tine.
Sucks, doesn't it?

Empatizez cu tine și îmi este cunoscut ce ți se întâmplă. E nasol. Bulversant și frustrant.
Sunt un ascultator bun și am un umăr pe care poți să îți așezi ofurile, te încurajez și te îmbărbătez, îți spun cum gândim noi femeile însă... dă-mi voie, acolo ascuns sub un zâmbet înțelegător și compătimitor să îmi bată inima un singur beat mai tare, pentru o secundă. O singură secundă, când nu te uiți la mine, lasă-mă să te privesc cu colțurile buzelor arcuite în sus și dă-mi voie să gândesc asta, numai pentru o secundă:

,,Vezi cum e?”

No comments: