Monday, 14 October 2013

Tu hotărăști

Mă aflam undeva prin România cu Teo într-un restaurant, ne pregăteam să comandăm.
Tocmai ne așezasem și răsfoiam nehotărâtă meniul, nu știam încă ce vreau când îmi sună telefonul.
Mama.
Răspund și mă întind cu ea la vorbă minute în șir, vorbind relaxat despre tot felul de chestii, ca între mamă și fiică plecată la drum

În timp ce discutam cu mama chelnerița vine să ne ia comanda. Eu continui să vorbesc la telefon.
Teo  vorbește ceva cu chelnerița, însă nu mă întrerupe nici măcar o secundă și mă lasă în discuția mea în continuare.

Câteva minute mai târziu închid telefonul și iau din nou meniul la răsfoit, dar chelnerița sosise și îmi așeza deja  în față un capucino și un suc de portocale.

Uimită, ridic ochii la Teo care își aprinsese o țigară și o întreb, zâmbind din toată inima: ”Ai comandat tu și pentru mine?”
Ea suflă fumul și îmi răspunde nonșalant: ”Da, că îmi imaginam ce vrei. E ok ce am cerut?”

Dacă era ”OK”???

Era perfect.

Era perfect pentru că a hotărât ea și pentru mine. Era perfect pentru că a luat de pe umerii mei presiunea unei decizii. Era perfect pentru că s-a gândit ce mi-ar plăcea. Era perfect pentru că PUR ȘI SIMPLU m-a scutit de încă o decizie pe care trebuia s-o fac. Era perfect.

M-am uitat la ea și în clipa aia am iubit-o mai mult decât am iubit-o vreodată.
..........................................................................................

Iau decizii în fiecare secundă a zilei, de când mă trezesc până adorm cu gândurile aiurea.
Decid ce să port pe mine, dacă mă machiez sau nu, ce traseu să iau, ce să discut la telefon și la ce oră, stabilesc programe, decid ore, locații, bugete, aleg ce mănânc în pauză, ce aromă să îmi fac ceaiul, în orice context am mereu cel puțin 3 opțiuni din care să aleg, le cântăresc, le analizez și hotărăsc singură ce cred că e mai bine. Decid locuri și ore de întâlnire, activități, subiecte de discuție...

Libertatea de decizie e un lux, însă vine la pachet cu asumarea responsabilității pentru decizia luată. Așa că de fiecare dată când aleg o opțiune iar celelalte pică, am o ușoară strângere de inimă, sperând că am făcut cea mai bună alegere și nu o voi da în bară. Iar asta se întâmplă de când mă trezesc până pun capul pe pernă.

Așa că un gest atât de simplu, într-un context potrivit cântărește mai greu decât orice....

Ia-mi presiunea deciziei de pe umeri.

Hotărăște TU la ce oră ne întâlnim. Hotărăște TU unde mergem. Alege TU masa la care să stăm. Alege TU și pentru mine din meniu. Nu fac nazuri, promit, nu sunt genul. Alege TU un subiect de discuție care să îmi placă. Alege TU un film pe care să îl vedem.
Dă TU telefon pentru rezervare. Vorbește TU cu personalul din baruri, restaurante sau cluburi.

Poate nu toate deodată, dar măcar O DECIZIE, ia-o tu. Ia-mi asta de pe umeri.

Nu mai vreau să o fac eu. O fac tot timpul. Tot timpul. Zilnic. Peste tot.
Nu mai vreau să aleg.
Nu mai vreau să aleg nici măcar pentru mine, darămite ȘI pentru tine.
Nu.
Alege TU.

No comments: