Wednesday, 25 September 2013

”Ca o bilă roșie pe o tablă de șah” sau ”3d vs. 2d”


 Când eram în școală uram din tot sufletul caietele de matematică, din simplul motiv că dungile alea întretăiate de pe pagini mă enervau cumplit și ideea de a mă încadra în pătrățelele alea drepte și înguste mă limita îngrozitor.

Conformismul, liniile drepte, tiparele, standardele, tipicul... 

Mi-e ușor să înțeleg că niște băieți deștepți le impun și asta cu scopul general de a ține sub control, dar să îți găsești zona de comfort în conformism, să te faci una cu liniile drepte, să iubești tiparele, să te agăți cu disperare de ele... mă depășește și mă seacă.

Nu sunt o rebelă, mi-a plăcut cartea și școala, că altfel mă rădeam în cap pe o parte, mă vopseam roz și ajungeam barmaniță în Vamă, dar de ce un costum negru sau un toc de 4 centimetri e un must pentru seriozitate?
De ce linii drepte? De ce gri? De ce neoane? De ce ventilație artificială?

Hai să rotunjim un pic pătratele astea în care ne baricadăm! Hai să facem conturul cu mov!

De ce să îmi prind părul? De ce să nu port cizme plate înalte? De ce să nu port pălărie?

Limbajul oficial, de lemn, zâmbetele reci și politețurile în exces, lipsa de înflorituri și colorit în exprimare... astea sunt cheile către succes??? Asta trebuie să mâncăm pe pâine ca să ajungem sus?

Și ce înseamnă cu adevărat SUS? 

Un birou cu linii drepte, rece, formal, cu oameni formali, îmbrăcați în linii la fel de drepte? Steaguri pe bețe drepte? Clădiri înalte cu lifturi metalice, izolații fonice și un zgomot surd de la ventilația din tavan în care se pompează aer circulat prin țevi drepte???
Și chit că nu ești un pion în costum negru pe o tablă de șah ci ești ăl mare care ține biciul în mână, TOT o tablă de șah cu pătrate albe și negre ai sub tine... și ghici ce? Ești într-un costum cu linii drepte! Monocrom.
Rece.
Formal.

Spre asta tindem? Asta înseamnă bunăstare și fericire? Asta ne dorim???

Ăsta e modelul???

No comments: