Monday, 22 April 2013

Fericire eternă

Ori accentul meu de bucureșteancă rârâită și sâsâită bagă omu în ceață, ori unii pur și simplu nu prind glumele...

În urmă cu vreo două seri am coborât la buticul de la colț, împreună cu o prietenă, să-mi iau țigări urmând să mai stau cu ea la discuții nocturne.

Buticul de la colț nu se compară cu celebrul Burgis din copilărie, însă e cam aceeași chestie, găsești di tăte, iar băieții care fac turele prin rotație mă știu: cum intru pe ușă, vânzătorul deja întinde mâna spre raftul de Kent, nu mai e nevoie să mă întrebe.

Așadar intru.
Bună- bună, zâmbet - zâmbet, mâna spre Kent, scot banii și mă întreabă:
- Altceva?
- Eeeeh, niște fericire eternă...

Tipul nedumerit.
- Ce anume?

Eu, convinsă fiind că am vorbit prea încet, îi repet, în glumă:
- Pachetul de țigări și fericire eternă dacă ai, două bucăți.

El și mai confuz, se uită debusolat prin rafturi, apoi iar spre mine:
- Deci, ce anume?

Doamne.....

Mă apropii de tejghea și îi spun rar și răspicat, zâmbind, să se prindă că e o glumă:
- Fericireeeee.... E-TER-NĂ.

El mă privește de parcă vorbesc în chineză. Nu înțelege nimic.

Eu: Adică să fiu fericită mereu, bă!

El: Aaaaaaaaa...

Aha.
Taci că s-a prins.

Și continui: Totuși, dă-mi doar Kent-ul.

Mda.

Nu mai zic că prietena mea care a asistat la tot dialogul se făcuse roșie la față încercând să-și înăbușe râsul în pumni, iar când am ieșit a izbucnit în hohote.

Deh, să-mi mai ardă și altă dată să fiu spirituală.


(Teo, apropo de reacția ta când ți-am spus povestirea aia  shock acu vreo 2 ani: '' în momentul ăla tu mai erai și spirituală...''.
Poate ar trebui să mă las. )

No comments: