Sunday, 20 January 2013

Ghipsul prietenei mele

Eeeee, şi uite aşa era cât pe ce să-mi încep anul 2013 cu un ghips montat obligat-forţat pe un membru mai puţin norocos, însă lenea din dotare de care dispun m-a salvat de o întâlnire care se anunţa departe de a fi prietenoasă.

Nu vă închipuiţi că sunt vreo bravă şi că m-am apucat să iau la târşâit pârtiile mioritice, pentru că aşa cum am menţionat acişilea la început, în binecuvântata-şi-binevenita-Doamne-de-nu-s-ar-termina vacanţă de iarnă am fost la munte, dar lenea a fost mai fioroasă decât cheful meu de a mă urca pe schiuri şi m-a ţintuit de pat.

Aşa că mi-am lăsat cea mai bună prietenă să-şi belească mâna stângă fără s-o acompaniez în băltoacele cu noroi, aparent oaze de odihnă pentru snowboarderi mai puţin iniţiaţi în tainele pârtiei cu gheaţă.
Doar am ajutat-o să-şi dea jos nădragii decoraţi în stil ART-NoroiVEAU că săraca mieuna şi chiţăia de mama focului cu lăbuţa stângă umflată ca un caltaboş, atârnată de-o curea verde trecută pe după gât.

Întorşi în Bucureşti, bine ''aerisiţi'' (vorba vine, că numa' aer de munte n-o fost acolo) şi intraţi în noul an cu gânduri mari, prietena mea se gândeşte c-ar fi bine să-şi monteze mâna la loc.
Eventual.

De aceea mă sună într-o dimineaţă, tot să fi fost trecut de orele 14, şi mă invită cu dumneaei la urgenţă să-şi repare aripioara.
Lenea de care vă vorbeam îşi face acum intrarea în scenă şi cum abia făcusem ochi şi încercam să-mi aduc aminte în ce zi suntem, o refuz galant pe motiv de lipsă chef şi îi urez petrecere frumoasă alături de amicul ei cu dread-uri ce urma s-o însoţească. Viitor medic, de altfel.

Spre seară ne hotărâm că ghipsul proaspăt montat e motiv de bucurie şi tre' sărbătorit cum se cuvine, aşa că ne adunăm câte unul, câte doi, până am umplut vreo 3 mese într-un club din Centrul Vechi să udăm ghipsul fetii cu vodka şi voie-bună până dimineaţă.
O clipă mi-am făcut griji pentru sănătatea prietenei mele să nu păţească, Doamne fere', ceva în club da' de unde? A avut coana un succes fantastic cu ghipsul, că s-a-ntors acasă cu 4 numere de telefon iscălite cu carioca pe faşă (unul scris de două ori, iar altul mai zelos care n-a mai avut loc pe faşă şi-a scris numărul pe cealaltă mână a fetii, aia bună, să fie sigur că nu e mai prejos).

A doua zi mă păleşte pe mine un gând, amintindu-mi că la urgenţă la ortopedie activează cu spor o doamnă doctor care nu cred că mă are la inimă. Dacă aş fi dânsa nici eu nu m-aş avea la inimă.
Motivul? În urmă cu câţiva anişori (nu foarte mulţi) iubitul dânsei a hotărât că ceva nou nu strică niciodată.
Şi cum dânsul şi cu mine ne cunoscusem recent, elementul de noutate era reciproc şi interesant.

Ghinionul face ca doamna doctor să fie nevoită să plece din capitală circa jumătate de anişor, lăsându-l neconsolat pe domnul iubit care s-a reorientat rapid spre subsemnata.
N-ar fi fost nimic ieşit din comun dacă domnul nu ar fi stat cu fundu'-n două luntre vreo două luni, până mi-am ieşit din pepeni şi i-am spus: ''ori laie ori bălaie, amigo!''
Şi el a zis: ''gata cu laie!''
Tiiiiii, fericire maximă pe mine.
Apoi mi-a zis: ''bălaie dragă, gata şi cu tine!''
Tiiiii, că pe-asta n-o calculasem....

În fine, povestea-i veche.
Lacrimi şi suspine or fi fost la momentul respectiv, dar îs vremuri demult apuse.

Între timp domnul iubit şi-a găsit o duduie şi e bine-mersi la casa lui pare-se, om aşezat şi cu scaun la cap, iar doamna doctor s-a întors în Bucureşti şi repară ce unii mai puţin norocoşi au binevoit să-şi rupă.

Acum mie mi-a şoptit o păsărică cum că doamna doctor a aflat despre episodul în care am fost protagonistă, tocmai de la păsărica ce mi-a şoptit şi mie. Răspândacă a naibii, păsărica asta... şi nu doar că păsărica i-a şoptit cu ce s-a îndeletnicit domnul iubit prin preajma plecării dânsei din capitală, dar i-a mai şi trimis profilul de facebook al subsemnatei, ca să se delecteze cu figura-mi.
Acum nu pot decât să sper că moaca mea n-a fost printată şi dusă la vreo vrăjitoare să-mi toarne cine ştie ce prafuri şi cloruri pe nas şi să-mi descânte ''de bine'' în miez de noapte...

Tabloul e complet, legăturile dintre personaje sunt clare.

Revin la a doua zi după băută şi-mi întreb prietena:
Eu: ''Auzi mă, cine ţi-a pus ghipsul?''
Prietena: ''Vaaaai, o doamnă doctor aşa de drăguuuuuţă''
E: ''Ai idee cum o cheamă?''
P: ''Habar n-am. De ce?''
E: ''E cumva aşa şi pe dincolo (aici urma descrierea fizică completă a doamnei doctor, pe care şi eu o ştiam, bineînţeles, tot graţie reţelei de socializare albastre)
P: ''Ăăăă, da! Cine-i domne'???''
E: ''Draga mea, îl mai ţii tu minte pe domnul X? Care era aşa şi aşa cu aşa când aşa...?
P: ''Da!''
E: ''Ei bine, doamna doctor e ''aşa''... îţi dau profilul de facebook, să-mi zici dacă mă-nşel''
Prietena, după câteva momente de pauză şi vreo două clickuri, văd că-mi scrie:
P: ''Hai să-mi f*t doo! Da, chiar ea mi-a pus ghipsul''
Eu: ''E vezi...dacă veneam şi eu cu tine, îmi puneam şi eu ghips! GARANTAT! Noroc că-s leneşă dată naibii şi te mai las baltă la ananghie, că altfel mă şi vedeam mâncând supă cu paiu' pe motiv de probleme în amor... ''




No comments: