Wednesday, 30 January 2013

Declaraţii de dragoste în baie

O bună parte din orele unei zile le petrec departe de casă, în spaţii destinate publicului larg şi mai puţin larg, şi îmi este dat să fiu martoră la tot felul de ''evenimente'' mai mult sau mai puţin mondene.

În ultima perioadă, nu ştiu cum s-a făcut, dar s-au aglomerat în câteva zile îngrijorător de multe ''evenimente'' cu copii. Şi când spun ''evenimente'' mă refer strict la faze cu părinţi şi copii în băile din spaţiile publice de care vorbeam mai sus.

Simt nevoia să fac o mică precizare: nu am fost niciodată genul ĂLA de femeie care se topeşte toată şi scoate sunete de leşin de plăcere când îi intră în raza vizuală vreun copil: ''Awwww...uită-te la el cât de duuuulce eee...''. 
Nu. 
Mă lasă rece. 
Orice copil.

A nu se înţelege greşit, voi fi cea mai grozavă mamă din lume şi îmi voi iubi puiul ca pe ochii din cap şi-l voi alinta şi-l voi pupa şi-l voi plimba şi-l voi răsfăţa şi va fi puiul mamei şi nimeni şi nimic nu se va atinge de ce-i al meu, că dracu' l-a luat pe ăla care-mi supără puiul.
Însă momentan nu ticăie niciun ceas, nu sună nicio alarmă... aşadar pietonii de-a buşilea, călătorii de cărucior şi în general toţi stimaţii reprezentanţi ai dinţilor de lapte nu mă excită de nicio culoare.

Aşadar, iată-mă în ultimele zile, mânată de nişte presante nevoie fireşti (pipi, mai exact) în baie, şi din păcate nu acasă. 

Din cabina de alături se aude o voce de femeie uşor isterizată:
''Stai, mamă! Ţine-te de mine şi hai fă mai repede''
Voce de copil: ''Maaaami dar nu-mi mai vine!''
Mama (deja crizată): ''păi şi de ce ai mai zis că vrei la pipi????''
Trosc, poc, zdrang, fâş... Pot doar să sper că ăsta era plodul cocoţat pe toaletă, dat jos de mă-sa şi îmbrăcat la loc.

Altă dată, de data asta o mamă cu doi plozi.
''Ştefănuţ! Ştefănuţ, stai aici şi nu te mişti cât timp face Andrei şuşu, m-ai înţeles? Aici stai!''

Am bănuit că mama a intrat cu unul din băieţi în cabină, celălalt fiind lăsat liber prin toaleta femeilor. Din cabina mea unde mă credeam ferită de orice pericol, un spaţiu propice pentru un ''şuşu'' liniştit, deodată văd pe uşa din geam mat o siluetă cam de un metru agăţându-se de clanţă şi încercând să intre peste mine.

Momentul ăla când tre' să te opreşti la jumate şi simţi că-ţi bubuie vezica şi te uiţi cu groază la uşă dacă ai închis-o şi te gândeşti că intrusul găseşte vreo metodă să dea buzna peste tine şi că dă uşa de perete şi zbiară: ''haHAA!! Faci pipi! Te-am prins!''

Aşa că strig: ''E ocupat!''
Degeaba. Clanţa rotundă a uşii de la cabina mea e mega interesantă, iar Andrei cu mami încă nu au terminat şuşu în cabina de lângă.
Doamne, de ce mi se întâmplă asta mie?

Slavă cerului, mami iese şi îi strigă: ''Ştefănuţ! N-ai voie acolo! Nu ţi-am zis să stai aici? De ce nu m-asculţi?''
Şi deodată silueta de-un metru se dezlipeşte de uşa mea şi pleacă la mă-sa întrucât era rândul lui.

Altă dată am nimerit în baie într-un moment cât se poate de greşit unde două mame posesoare fiecare de câte un copil...îşi...ăăăăm, cum să zic... finalizau întregul ritual de ştergere-copil-la fund în afara cabinelor destinate acestui eveniment. 
Amândouă. 
În acelaşi timp. 
Da, pe hol. Nădragi în vine şi de toate.

M-am blocat.

Efectiv m-am blocat. 

Enervată la culme de întâlnirile dese şi, ce-i drept, nedorite cu personajele astea, când în sfârşit am crezut că le-am văzut şi le-am auzit pe toate în ceea ce priveşte discuţii mame-copii în toaletă, iată-mă din nou în acelaşi spaţiu destinat uşurării vieţii când prind cea mai originală discuţie de genu':

mama: - ''  Nu pui mâna pe vas, da?''

copilu':  - '' Nu mami. Mă ţii bine, da?

 -''Da, da''

pşşşşşşşşşş....şşşşş....

copilu': ''Mami?''

- ''Da''

şşşşşşş...pşşşşş.şşşşşş......

copilu': ''Mami, te iubesc''

pşşşşşş...şşş.şşşşş.......

- ''Şi eu te iubesc! Ai terminat?''

....şşşşş...ş..ş...ş.

Soundtrackul susurător se opreşte şi 
copilu' strigă vesel: ''Da!! Hai să ne splălm pe mâini mami!''

Nah, când te taie s-o spui, o spui, nu te mai ţii!

No comments: