Sunday, 5 August 2012

Am obosit. Vreau altceva.



Uite ce s-a întâmplat: am fost la mare, în Mamaia şi am avut un deja-vu destul de neplăcut.
Nimic nu e nou, nimic nu s-a schimbat, nu am simţit că mă reînnoinesc, aşa cum se întâmpla până acum de fiecare dată când veneam de la mare. Un fel de ''toate-s noi şi vechi sunt toate''.

Nu voi fi ipocrită să mă plâng că nu mi-a plăcut, pentru că mă bucur de fiecare dată când mă întâlnesc cu marea. Simt că îi aparţin, cumva...

Însă nu m-a surprins nimic: nici gălăgia, nici muzica de pe plajă, nici gagicile opulente, nici nisipul năpădit până la refuz de şezlonguri , nici aglomeraţia, nici terasele care încearcă să adopte o alură mediteraneană.

Cineva ar putea spune: ''Te-ai dus în Mamaia, e normal să fie aşa. Du-te în Vamă. Sau cu cortul.''
Am fost în Vamă. Nu mă număr printre vamaioţii care au prins Vama de acum câţiva ani când liniştea şi naturalul domneau cu glorie, aşa că am prins Vama de acum în care cluburile rock şi vedetele autohtone sunt la putere. Vama e acum o harcea-parcea în care hotelurile de 4**** se îmbină nefiresc cu paturile cu baldachine de pe plajă şi băieţii cu dread-uri care beau bere în nisip, lângă cort. Parcă nu merge.

Iar acum voi ajunge la subiectul ''cu cortul''. E simplu, am nevoie de un refugiu cu acoperiş şi ziduri din lemn sau beton în care să mă adăpostesc câteva ore de soare şi frig. Nu mă încălzeşte cu nimic un cearceaf pe beţe. Punct.
A, şi o budă. Normală.

Tânjesc la un rendez-vous cu marea în care să mă întind pe spate şi să văd sus albastru dintr-un capăt în celălalt al orizontului, nu umbrele cu Carlsberg şi Vodafone, să aud foşnetul ăla inconfundabil al valurilor, nu Pirupa - Party Non-Stop la boxele 2/2 pe care dansează fete cu meşe de păr la plajă, să zâmbesc câte unui pescăruş gălăgios care a aterizat în nisip şi se plimbă ţanţoş, la prânz să mă ascund de soare într-o terasă decentă cu feţe de masă în carouri albastre şi albe fără muzica Innei sau fum de iarbă.
Să pot dormi câteva ore după-amiaza fără piesa lui Connect-R (e treaba lui că vara nu doarme) pe care puştii de 17 ani fac karaoke în camera de alături, şi să mă pot bucura de muzică bună într-un club sau o terasă în aer liber care să mă facă să simt că sunt în vacanţă la mare. Ceva care să difere de Bucureşti.
În capitală am auzit Nicolas Jaar, Michel Telo, Shana, Avicii, David Guetta, Flo Rida şi Bon Jovi încât le recunosc de la primele beat-uri mixate de dj...
Ce s-a întâmplat cu Chris Rea? Cu Julio Iglesias? Cu Chris Isaak?
Aş da orice să mă prindă de talie un băiat bronzat şi să mă învârtă pe un ponton de lemn, şoptindu-mi la ureche ''baila morena, baila que tu lo bailas como ninguna'' în ritmul piesei.
Dacă tot vrem să facem litoralul post-comunist un fel de Saint-Tropez, păi hai să învârtim pe platanele alea nişte seturi din Ibiza care sună un pic a nou.

Vreau ceva diferit.

De aceea mi-e greu să-mi dau numărul de telefon unui străin care zâmbeşte frumos şi să ieşim într-o seară la un suc în care să vorbim despre noi, să ne vindem cât mai bine. Am făcut-o şi pe asta...
De aceea mi-am scos tocurile din picioare şi m-am aruncat într-o piscină din Bucureşti noaptea, şi acolo am stat îmbrăţişată cu cineva până în zori, vara asta.
Mi-e greu să mai vorbesc despre mine cu un străin rece, încercând s-o las mai moale cu glumele ca să par feminină, normală şi citită. De aceea am stat o noapte întreagă îmbrăţişată cu cineva într-un topogan pentru copii acoperit, prinzându-ne 8 dimineaţa cu sufletele puse pe tavă vorbind despre fericire, în timp ce prietenii beau vin pe băncuţele de lângă.

Am nevoie de ceva diferit.
Am nevoie de ceva sincer, neconstrâns de tipare, vârstă sau prejudecăţi.



No comments: