Wednesday, 11 April 2012

Clint Eastwood mai lipsea la Burgis

Movie Soundtrack - The Good the Bad and the Ugly

Ce e Burgis?
Şi de ce Clint Eastwood? 

Amu' să vă zic...

Ergoline-ul din Dorobanţi unde alde Lesko, Zăvoranu sau Anda Adam îşi bronzează acum dosul, ascunde secrete pe care doar generaţiile din '90 le ştiu...

Cândva demult... în vremuri îndepărtate, când guma Turbo şi Tang (sucul ăla care se făcea din prafuri la plic) erau la putere, în inima Dorobanţiului post-comunist unde copiii băteau mingea în spatele blocului cu cheia la gât...acolo era Burgis.

Burgis... un spaţiu greu de descris şi de înţeles dacă nu ai fost acolo să vezi cu ochii tăi...
Ce făcea Burgisul să fie un spaţiu mitic nu erau nici geamurile murdare şi prăfuite, nici frigiderele branduite Coca-Cola, nici vecinii din bloc sprijiniţi pe ele, cu ochii mijiţi de la fum, cu o sticlă de bere în mână şi ţigara în colţul gurii care te priveau pe sub sprâncene când intrai să-ţi cumperi 5 râme de 10 mii (nu de pescuit, ci jeleuri)... Nici candelabrele prăfuite şi afumate cu o lumină chioară ce aduceau a vestul sălbatic, nici posterele cu reclame la bere lipite pe pereţi, nici fumul de ţigară permanent sau mirosul de prenadez...nu.

Ceea ce făcea Burgisul special era sentimentul ăla de plăcere pe care îl ai când eşti copil şi îţi dă mama bani de prostii. Îţi luai prietena de mână şi spărgeaţi toţi banii (adică vreo 20 mii de fiecare) pe ce aveaţi chef atunci.
Ca să mergi la Burgis era o experienţă în sine! 
Mai întâi trebuia să traversezi strada (adică fix 3 paşi, distanţa de la un trotuar la altul, pe Washington). Odată trecută prima probă, trebuia să intri în fumul dens de ţigară, în lumina obscură, care era MEREU aceeaşi, indiferent că afară era zi cu soare puternic, seară, noapte, ploaie, zăpadă...nu conta! Înăuntru era exact ca într-un bar din vestul sălbatic, mai că lipseau uşile alea rotative din lemn şi un cowboy cu pinteni la cizmele din piele.
Salutai bărbaţii din bloc adunaţi acolo la o bere (tot timpul se găseau acolo vreo 2-3), treceai pe lângă scările din lemn care duceau undeva spre un etaj cu balustradă unde se zărea un pat dezordonat şi nişte postere cu gagici goale lipite pe pereţi. Acolo se zvonea că ar fi cizmărie (de unde şi mirosul de prenadez). Cizmărie şi camera patronului.
Treceai pe lângă tejgheaua cu sticlă prăfuită în care zăreai burduşite deodorante Impulse, spumă de ras, şampon, lame, săpunuri, detergenţi, bureţi...în fine, tot tacâmu' de produse de ''alimentară'' şi ajungeai în capăt.
Te ridicai pe vârfuri şi te ţineai cu degetele de tejghea ca să te vadă Raul.
Invariabil, proprietarul cu început de chelie se ridica de pe scaunul de unde privea la meci şi te întreba ce pofteşti.
Îţi roteai ochii de la pungile de Star Chips (actualele Lays), la popcorn, la râmele sau broştele care se vindeau la bucată şi erau puse strategic fix pe marginea tejghelei, la nasul tău, la frigiderul cu îngheţată Recital (Dumnezeule, cât de bună era!!!), la ciocolata cu caramel, Center Shock sau Chupa-Chups sau gumele Turbo, îţi alegeai ceva şi Raul te servea. Niciodată nu te păcălea la bani, mereu era zâmbitor şi drăguţ şi ştia că de Halloween îi făceam vânzare mereu.

De Halloween ne adunam câte vreo 6-7 fete costumate la mine, apindeam lumânări în cameră, aprindeam felinarul făcut dintr-un dovleac scobit de tata, ascultam Aqua şi apoi plecam pe scări în bloc, la speriat vecinii. 
Ăia mai dezgheţaţi ne dădeau bani sau...mere. Alţii (de obicei babele care nu ştiau ce e aia Halloween) ne întrebau cu ce am venit (gen: cu capra, cu ursu, cu colindul...) iar noi răspundeam: ''cu mătura!'', zbieram la babe şi apoi fugeam.
Aşa costumate, mergeam toate la Burgis, ne admirau moşii adunaţi la bere şi cheltuiam ce strânsesem pe toate tâmpeniile alea care se zicea că îţi fac carii. Nu ne păsa! 
Mai târziu am descoperit că de la Burgis puteai cumpăra ţigări la bucată...
Şmecherie, tată!