Thursday, 1 March 2012

Ăăăuu!!!

SMOKIE - Who The Fuck Is Alice

Când creşti la bloc ai parte de o copilărie veselă şi foarte colorată, presărată cu julituri în genunchi (că deh, spaţii verzi şi moi...mai puţin), chiuituri pe aleea din spatele blocului, pungi cu apă aruncate pe geam de la etajul 10, vecini ursuzi şi veşnica problemă a locurilor de parcare ocupate de câte un tălâmb care nu ştie că a nimerit pe teritoriu păzit viguros.
Se înţelege că tălâmbul va pleca spăşit, cu coada ''între roţi'' cu tot cu ştergătoarele răsucite (la mine la bloc nu se rup ştergătoarele, ci se răsucesc în stilul tirbuşon, semn că nea' Tilică e foc şi pară pentru că i-ai ocupat locul de parcare pentru Dacia 1300 roşie).

Copilăria la bloc te căleşte de mic, mai ales când creşti într-o generaţie de fete, una mai afurisită şi mai zvăpăiată ca alta. Probabil că unii îşi imaginează că atunci când fetiţele ies la joacă în spatele blocului, îşi iau păpuşelele în hăinuţe roz şi se joacă frumos, cuminţele cu ele.
Nţ! Nu şi noi.
Cu fetele din generaţia mea ieşeam afară, ne puneam rolele în picioare (din alea de plastic cu rulmenţi zgomotoşi, înainte să apară Roxa cu roţi de silicon, mişto), luam o sticlă de plastic de 2L, goală şi...să te ţii tată! Ce făceam era un fel de hockey/ football pe role, fără poartă, în care toată ideea era să pasăm de la una la alta nenorocirea aia de sticlă pe care o târşâiam pe asfalt şi o loveam cu patinele fix sub geamul doamnei Ţane. Cucoana în cauză avea o ureche fină şi sensibilă nevoie-mare la zgomot (de orice fel), aşa că în mai puţin de 5 minute o vedeam cum dă la o parte perdeaua de la bucătărie, deschide geamul şi îşi întinde gâtul afară să zbiere la noi.
Cam ăsta era punctul culminant: dacă a ieşit Ţane, ne-am atins scopul.

Pentru că am prins generaţia cu cheia de gât când mamele nu ne sunau pe mobil, negocierile de venit acasă se purtau pe geam, ora aproximativă: 11PM şi se derulau cam aşa:
(de la etajul 6, tatăl Anei:) ''Anaaaaa!!!! Hai acasă!''
(din părculeţul din spatele blocului, Ana:) ''Mai stau un pic!''

După vreo doi ani de ''Ana hai sus - Tata, mai stau un pic'', părinţii Anei, oameni aşezaţi, cu scaun la cap, s-au prins că degeaba negociază cu puştoaica, că ea tot n-o să vină acasă. Aşa că dialogul s-a deformat un pic, luând forma următoare:
''Anaaaaaaaaaa! Hai sus! ACUM!!!!''
''Mai stau 10 minute!''
''Niciun 10 minute! Ana, ACUM vii acasă!''
''Haide tatiiiiii, 5 minute!'' (tot dialogul se purta ca şi până acum, de la etajul 6 via părculeţ)
''Ana, ACUM vii acasă!''

...ca în cele din urmă să ia următoare formă:
''Ana, vino acasă!''
''...10 minute!''
''Ana, dacă nu vii acum umblu la heblu!''

Nu mi-e foarte clar la ce umbla domnul B., cert e că atunci când ''heblul'' intra în scenă, Ana pleca urgent acasă, pentru că altfel tatăl ei tăia curentul. Nu ştim dacă pe scară, pe bloc, sau doar la ei... În fine.

Şi pentru că nu de puţine ori am primit reacţii de genul: ''Aaaa, eşti fiţoasă'' sau ''Mhm, acolo la fiţe, la cafenelele de pe Beller'' când am menţionat că locuiesc în Dorobanţi, iată cam cum se derulează viaţa la bloc, în buricul Bucureştiului, la fiţe, în Dorobanţi:

În scara mea, la etajul 4 a locuit ani de zile o familie de ''munteni'' zdraveni, că altfel nu pot să-i numesc: el-soţul, bine legat, cu burtă, guşă şi fălci sănătoase, ea-nevasta, aidoma, iar flăcăii: 2 vlăjgani tuciurii, bine făcuţi, crescuţi bine, dospiţi şi învăţaţi să dea cu pumnul la nevoie.

Într-o zi de vară, vine Nelu (ăl mai tânăr dintre băieţi) acasă, intră binişor în spatele blocului cu Dacia Nova din dotare şi o parchează pe locul (proprietate personală) de sub corcoduş.
Pesemne anunţase că vine acasă, că tac-su era pe geam, la 4, şi îl aştepta atent.

Geamul de la 4 se deschide...
Nelu trage frâna de mana...
Tac-su iese pe geam, la bustul gol...
Nelu opreşte motorul, când deodată de la 4 se aude: ''Neluleeeee...!!!'' din toţi rărunchii...
Nelu, în timp ce deschide portiera, răspunde ca din butoi: ''Ăăăăuuuu!!!''
-''Să cobor jos, băăă?'
- ''Daaaa!!!''

Şi iată-l pe vecinul de la 4 cum iese din scară, în izmene şi şlapi, târşâindu-şi papucii până la maşină.
Nelu deschide portbagajul şi-mi scoate un porc cât toate zilele, înjunghiat, numa' bun de sarmale. Nea' Mitică apucă porcul de picioare şi mi-l învîrte hâţ-hâţ repede în aer, îl aruncă pe-un umăr şi porneşte cu el pe alee, spre scară, cu sângele animalului întinzându-i-se pe spate.
Zdrang portbagajul!
Zdrang uşa de la scară!
Zdrang uşa de la lift şi de-acu', femeie, pune-te pe gătit porcu'!


Christian Louboutin la THE PLACE? Frappe la PASCUCCI? Sobranie la HIGH HEELS?
Mă laşi....

No comments: