Wednesday, 1 February 2012

Din tocatorul de carne curg bani

În cafeneaua aia întunecată, sub perdelele roşii şi candelabrele cu zorzoane asiatice, eram numai noi două, întinse peste pernele şi tabureţii din piele neagră indiană.
Liniştea se lăsase între noi.
Mi-am aprins o ţigară şi am suflat fumul albstru în sus, în întuneric.
Am lăsat ţigara în scrumieră, m-am întors spre ea şi i-am cuprins mâinile în palmele mele, spunându-i:

''Aşadar, după tot ce ţi-am povestit, scumpa mea, ascultă-mă bine. Ascultă-mă acum, pentru că ceea ce îţi spun este adevărat. Nu voi reveni niciodată asupra spuselor de acum, nu mi le voi retrage niciodată pentru că vor fi mereu adevărate...''

M-a privit calmă, aşa cum o face de obicei, aşteptând ce aveam de zis.

''Scumpa mea, te implor: nu intra în sistem. Fă artă!
Fă artă şi stai departe de sistemul ăsta împuţit.
Fă artă şi lucrează cu copiii, trăieşte-ţi viaţa simplu şi frumos, cu lutul şi culorile în mâini, aşa cum o faci cel mai bine.Fă artă şi simte că trăieşti viaţa aşa cum ar trebui trăită: natural, cu natura în mâini, aproape de oameni.
Pentru numele lui Dumnezeu, nu intra în sistem.
E un malaxor jegos decorat cu zâmbete prefăcute si ochi de cadavru care nu ai crede că te privesc, însă fiecare mişcare îţi este urmărită... E un malaxor infect care miroase a halenă, îţi strânge stomacul şi al cărui sunet de fier ruginit frecat pe alt fier ruginit îl auzi în fiecare dimineaţă devreme.
Frumuseţea, bunătatea, nobleţea, bunul-simţ nu încap în tocătorul ăsta de carne... Intri naiv cu zâmbetul pe buze, ca un copil prima dată în parcul de distracţii, cu obrajii proaspeţi, părul strălucitor şi ochii luminoşi, însă când te-ai urcat în montagne-rousse-ul care s-a desprins de pe şine deja este prea târziu să te mai dai jos... Eşti mutilat, din ochi ţi s-a şters bucuria pe care o aveai odată, acum se citeşte groaza şi resemnarea, mâinile îţi tremură, obrajii, gâtul şi pieptul îţi sunt albe...''

''Nu ştiu cum reuşeşti...'' mi-a spus.

''N-a fost mereu aşa. Însă şi cu un an în urmă îţi spuneam aproape aceleaşi lucruri.
Încă de atunci am simţit presiunea tocătorului de fier în coloană, împingându-mă alături de alte suflete descompuse spre grilajul murdar, urmând ca pe partea cealaltă să curgă bani din noi''

Iar ea mi-a spus o scurtă povestioară:

,,Intr-o zi un pescar statea intins pe o plaja insorita,cu undita infipta in nisip aruncand o dara subtire de umbra peste valurile linistite si sclipitoare. El se bucura de caldura soarelui de dupa-amiaza si de ideea ca ar putea prinde un peste.

Cam in acel timp,un om de afaceri se plimba pe plaja,incercand sa re elibereze de stresul acumulat peste zi.
Observa pescarul care satea pe plaja si se decise sa afle de ce acesta pescuia in loc sa munceasca pentru a-si face un trai mai bun alaturi de familia lui.

- Nu vei prinde multi pesti in felul acesta,a spus omul de afaceri. Ar trebui mai degraba sa muncesti decat sa stai intins pe plaja.

Pescarul s-a uitat catre intreprinzator, a zambit si l-a intrebat:

- Si care va fi rasplata?
- Pai,poti lua navoade mari si sa prinzi mai mult peste,a venit raspunsul omului de afaceri.

- Si apoi care va fi rasplata mea,a intrebat pescarul,inca zambind.

Omul i-a raspuns:

- Vei face bani si vei putea sa iti cumperi o barca,ce va avea ca rezultat o cantitate mai mare de peste prins.

- Bine,dar apoi care va fi rasplata mea,a intrebat din nou pescarul.

Omul de afaceri incepuse sa devina un pic iritat de aceasta intrebare repetitiva:

- Iti poti cumpara o barca mai mare si sa iti angajezi niste oameni.

- Si care va fi rasplata mea? a repetat pescarul.

Intreprinzatorul devenea furios.

- Nu intelegi? Iti cumperi apoi o flotila intreaga pentru pescuit,navighezi peste tot prin lume si ii lasi pe angajati sa prinda peste pentru tine.

Inca o data pescarul a replicat:

- Bine bine,dar care va fi rasplata mea?

Omul de afaceri devenise rosu de furie si a inceput sa urle la pescar:

- Tu chiar nu intelegi ca poti deveni intr-atat de bogat incat nu va mai trebui sa muncesti vreodata? Nu vei mai avea nici o grija pe lumea asta. Iti poti petrece restul zilelor relaxandu-te pe plaja asta,privind apusul si ascultand marea!

Pescarul,inca zambind se uita in sus catre om si ii spuse:

- Dar tu ce crezi ca fac chiar acum?''

No comments: