Thursday, 20 October 2011

Am omorat-o pe ma-ta!

Mi s-ar parea nedrept sa pagubesc pe cineva de placerea lecturii unei intamplari de coma de care a avut parte prietena mea si care si-a dat acordul pentru a-i publica pataniile pe Carolina in Oras, asa ca iata mai jos mailul pe care mi l-a trimis gagica, inainte de a ajunge la turci.

"Stau in acelasi loc de unde am plecat spre Vietnam.
- In barul asta nenorocit din Otopeni de unde acum un an incepeam cea mai grozava aventura din viata mea de pana acum, stau cu un barbat care era sa mi dea cea mai mare tzeapa din viata mea de pana acum.
- Da ok, au mai intarziat tipi la intalniri, au mai uitat sa-i ia flori maica-mii sau mie de cine stie ce sarbatori...dar asta le intrece pe toate!
- ( Doamne cat imi doresc sa fie niste turbulente maaaari sa se scape domnul meu pe el!!! Domn care e acum zambitor si vorbeste ca o floricica despre follow me car )
- Domnul acesta acum doua ore nu era in peisaj.

- Trebuia sa ma trezeasca la 5 :30 ( pentru ca incompetenta de mine nu se poate trezi singurica :)
- Nu am dormit deloc, am motzait vreo juma de ora cu gatul sucit, cu bigudiurile in cap
- La 5:25 am zis sa-l sun
- Nu a raspuns.

- NU A RASPUNS!!!! trebuia sa fie treaz deja si gata sa plece spre mine dar el dormea.

- Panica
- S-a trezit si mama si am luat-o, isterica, cu: MIHAI NU RASPUNDE!!!
- Mama avea masca cu hello kitty stramba pe un ochi, parul zburlit, pijamaluta sifonata si nu intelegea ce-i comunicam.
-Pana la urma a zis: tu ia ti banii si adu-ti bagajul jos si sun eu la Mihai.

-Mihai nimic!
- Deja incepusem sa tremur ( cacaaaaat singura in Istanbul!!! I didn' t sign up for this shit!!!!! )
-Trebuia sa fiu calma pt k mama la randul ei incepuse sa tremure ( tremuratu' ala pe sistem nervos care vine cu palpitatii si stari de voma)

- Bun, mi-a chemat un taxi si am hotarat sa ma duc la Mihai sa bat la usa zece minute sau cat imi permitea timpul pana distrugeam usa...
- I-am luat cablul de la iPad :(
- Am plecat timp in care sunam pe telefonul Alinei ( sotia lui Alex, prietenii si vecinii lui) sa incerce si ei sa-l trezeasca, dar nu raspundeau nici ei!!!!

-Pana la urma a raspuns Alex, buimac si adormit. I-am strigat ca o nebuna in telefon: Alex, plec cu Mihai la Istanbul!!! La care el ce-mi zice: Ei, bravo voua...Felicitari...
Ma busea rasul... Nu, nu, nu! Nu te-am sunat la 5 dimineata pentru asta ci sa te rog sa-l trezesti tu ca pierdem avionul, el doarme inca!
-L-am implorat sa se duca pana la Mihai si a reusit sa sune la interfon sa-l trezeasca. Am ajuns cu taxiul si Mihai a aterizat in el somnoros, nu stia ce i se intamplase. Intre timp mama il suna disperata pana cand el i-a raspuns alintat, crezand ca-s io: ,,mmmmneatza mutza...''
''Trezeste-te ACUM!!!! Pierzi avionul! I-a zbierat mama pana cand adormitul meu a sarit din pat ca ars si a coborat la taxi.

-Taximetristul cu care ma coalizasem tot pufnea dar a trecut pe toate semafoarele cu rosu si a bagat blana o suta pana in aeroport astfel incat am ajuns la 7 fara un sfert cum promisese.
-I-am lasat un bacsis mai mult decat generos si un gand de sanatate si binetze si am intrat in aeroport.
-Jur ca in secunda in care am ajuns aproape de aeroport, am vazut avioanele pe dreapta si DEPARTURES/PLECARI in fata in timp ce soarele rasarea l-am vazut pe Dumnezeu.... A fost unul din acele momente ... Ceasul era exact cum promisese 6:45!
-S-a deschis poarta ... Am avut timp sa ne infoliem bagajele
-Am fost primii la ghiseul de check in
-Am trecut mai departe si am sunat-o pe mama sa-i zic ca suntem ok. Era 7:33. La 8 mama avea programare la doctor, pentru problemele la inima.
Nu raspunde.

-E 7:45 mama nu raspunde.
-E 8:05 mama tot nu raspunde.

-Ma intorc spre el, care stia de problemele maica-mii: Mihai, mama nu mai raspunde la telefon, ii zic, alba la fatza.
-Mihai face ochii cat cepele si zice panicat: ''Am omorat-o pe ma-ta! Aoleu... Am omorat-o pe ma-ta!!!! Vai de capul meu...am omorat-o pe ma-ta acum...''

-Termina ba, cu tampeniile astea. Incercam sa fiu calma.
O sun pe prietena lu maica-mea, ii zic sa se duca la mine acasa sa vada daca e masina acolo. In vreo juma de ora ma suna inapoi si imi zice ca era, dar nu raspundea la usa, nu raspundea la telefon. Am incercat sa ma calmez, din nou.
-Ne-am urcat in avion si am ajuns in Istanbul.

-Pe la 12 ma suna mama. Luase vreo doua somnifere si a adormit tun, n-a mai auzit nici usa, nici alarma, nici telefon, nici nimic, a dat-o dracu' si de programare la medic.

-In Instanbul am nimerit intr-o camera fara geamuri. L-am alergat pe Mihai ca pe hotzii de cai, am scos sufletu din el, am batut la picior tot orasul, era sa ramanem pierduti pe o insula cand nu mai aveam cu ce sa ne intoarcem..."

Numai genul asta de discutii am cu ea la o cafea, cand barmanii si clientii casca ochii la noi cand bufnim in ras ca nebunele, ne ascundem hohotele in palme si radem pana ne dau lacrimile si ne curge rimelul.

Ii multumesc lui Dumnezeu ca am prieteni care aduc culoare in viata mea :)

No comments: