Saturday, 3 September 2011

Excerpt from Chapter No. 2

ianuarie 2010. Macedonia.

''Mi-aduc aminte foarte bine clipele din taxi, in drum spre gară cu mama. Am strâns-o tare de mână şi i-am spus că de-abia aştept să plec de aici.
Priveam afară prin geamurile loganului galben şi simţeam cum mi se umezesc ochii de emoţie. Priveam zăpada murdară de pe Iancu de Hunedoara şi pentru prima dată nu mă mai întrista. Asta pentru că o lăsam în urmă pentru o vreme.
Măcar o vreme uitam de tot. Mă rupeam de România, de Bucureşti, care devenise ca scena unui război ce abia se încheiase. În loc de tunuri fumegînde şi cadavre pline de sînge lăsate sub vînt şi ninsoare, fiecare bloc gri mă întrista, fiecare petec de zăpadă îmi aducea aminte copilărie când aveam prieteni şi nu eram singură, fiecare maşină de pe şosea îmi aducea aminte de plimbările făcute cu el, fiecare pală de vânt parcă îmi trecea prin haine şi prin oase mai rece ca în orice altă iarnă şi îmi aduceam aminte cum el venea şi mă lua de la şcoală cu maşina în zilele ploioase. Orice, absolut orice mă întrista: locuri, imagini, sunete, culori, forme, mirosuri, cuvinte, expresii.
Intrasem într-o depresie adâncă, aşa că vedeam călătoria asta ca pe o scăpare din chinul psihic din care nu mă puteam scoate orice aş fi făcut, de 3 luni.
Ştiam că urma să fiu înconjurată de tineri permanent, că vom dormi împreună şi nu voi mai fi singură nicio clipă. Tânjeam după prezenţa altor oameni înafară de ai mei. Îi iubesc, evident, dar simţeam că mă izolez, că mi s-a dus de râpă viaţa socială (ceea ce, în parte, nu era departe de adevăr) şi aveam nevoie de prieteni noi şi de tineri ca mine.

Am mers pentru prima dată la cuşetă. În tren nu se mai fumează de câţiva ani, aşa că 10 ore fără nicio ţigară în compania lui Tea si a fetelor din proiect, ar fi fost de-a dreptul sadice.
Drumul prin Bulgaria, până la Sofia l-am făcut noaptea, în mijlocul iernii.
Atmosfera de tabără a început când Tea a scos din ghiozdan o sticlă fără etichetă, pe jumătate plină cu suc. Adică suc de portocale şi vodka.
Catalina a conectat laptopul la priză şi a pus episoade din Sex and The City. Tolănite unele peste altele în cuşetă, ne uitam la film, beam bere şi vodka cu suc, şi încercam să nu adunăm furnici cu firmiturile de la chipsuri pe care le făcusem pe aşternut.

Radu intră să vadă dacă e totul în regulă, şi dă cu ochii de sticla lui Tea. Un moment ne-am privit toate, complice, aşteptând reacţia lui Radu care luase sticla în mână şi o ducea spre gură, întrebând: tu ai suc aici?
După o duşcă zdravănă, zâmbind spre Tea, îi spune: Buuuuuun sucul tău!
Dintr-una în alta, de la suc cu vodka la o bere, de la o bere la mai multe beri, s-a împrăştiat zvonul în vagon că la noi în compartiment e party, aşa că ne-am pricopsit cu 2 canadieni care traversau Bulgaria cu trenul ca sa ajunga în Grecia.
Ce să facă în Grecia in luna ianuarie? Ei bine, să viziteze! a venit răspunsul lor promt. Am încercat să le explicăm că Grecia este frumoasă, într-adevăr, dar vara este mult mai atrăgătoare şi o înţelegi mai bine, îi poţi surprinde spiritul ăla vesel şi petrecăreţ scăldat în Metaxa pe malul mării.

Deja trecuseră cîteva ore, cîteva cutii de bere erau golite şi acum se auzeau deschizându-se capacele de la alte cutii şi... nicio ţigară. Iar canadienii noştrii erau şi ei fumători, aşa că am început să facem mişto.uri, în engleză, cum să-l mituim pe conductor să ne lase să fumăm în compartiment.

Conductorul, agasat de gălăgia noastră noaptea tîrziu, a tot încercat să-i expedieze pe băieţi în compartimentul lor, dar fără succes. Prinzând, probabil, frânturi din conversaţia noastră, a înţeles că vrem să fumăm şi s-a dovedit foarte maleabil şi înţelegător, şi ne-a promis că putem fuma în compartimentul lui dacă îi trimitem pe băieţi la culcare.
Auzind că e rost de fumat, in câteva secunde ni s-a făcut brusc somn la toate trei, ne-am luat la revedere politicos de la canadieni şi am pus mâna pe ţigări. Eu şi Tea adică... Catalina e nefumătoare.
Înainte să ieşim pe culoar, o opresc pe Tea şi îi spu: ''Băi, mor să fumez, însă uite cât e omul... Noi două singure în cămăruţa lui, în capătul culoarului... ia, te rog, briceagul tău cu tine. Putem să ţipăm noi cât om vrea, că zgomotul trenului acoperă tot...''
Tea îşi vâră briceagul în buzunar şi ieşim...''

Să continui?

No comments: