Thursday, 2 June 2011

Incaltatorul de pantofi

(Inainte sa incep, trebuie sa mentionez ca nu am facut neaparat un pleonasm scriind ,,Incaltator de pantofi'' in titlu. Dati search pe Google ,,incaltator'' si sa nu va mirati cand o sa va apara ,,incaltator de ciorap'' si chiar ,,incaltator scarpinator''. Asadar, ca sa fie clar: e vorba de un incaltator de pantofi!)

Intr-o dupa-amiaza de mai ies ies cu bicicleta pe strazi.
Si dai si dai si dai...si dai la pedale pana la Herastrau, pe pista de biciclete din jurul parcului, pe Kiseleff.

Cu excesul de energie pe care il aveam in ultima vreme, bagasem in viteza a sasea si dadeam la pedale ca nebuna, cu muzica la maxim in casti, cand, vad ca ma apropii de una din stradutele care ies dinspre Muzeul Satului, de unde mai ies masini, de obicei.

Frana brusca! Si simt cu roata din fata mi se blocheaza si ditai bicicleta vine toata peste mine, din spate. Sar de pe sha, iau tot cadrul de fier intre picioare, simt ca vad stele verzi, ma zgarii cu pedalele si trantesc bicicleta pe jos.

Cu picioarele stranse de durere, muscandu-mi buzele sa nu urlu langa bicicleta lesinata langa mine, aud ca ma intreaba o fata: ,,Te-ai lovit? Ai patit ceva?''
Eu: ,,Nu, nu stai linistita... Sunt ok. Mi s-a blocat roata din fata, nu stiu de ce''
Las privirea in jos si ma uit la bicicleta, cand vad langa ea un incaltator de pantofi din metal.

Am uitat si de durere si de tot.

Ma aplec, il ridic, ma uit la el cu neincredere si ii zic fetei care oprise cu bicicleta langa mine: ,,Asta e un incaltator de pantofi? In mijlocul Kiseleffului?''
Ea rade si zice: ,,Aaaa, probabil de asta te-ai impiedicat. Arunca-l la gunoi sa nu se mai impiedice si altii''

Privesc cu ura incaltatorul din cauza caruia era sa-mi rup gatul si jap! in primul cos de gunoi cu el.

Ma scutur, imi ridic bicicleta, pornesc muzica si continui in acelasi stil vreo 2 ore, pana ajung acasa.

Acasa, in bucatarie, stateam cu mama de vorba la masa, cu televizorul pornit.
Deodata, il aud pe tata ca aprinde lumina pe holul de la intrare, si aud labele lui Ron lipaind pe jos, dandu-i tarcoale lui tata ca sa-l scoata afara, la plimbare.
Tata se aseaza pe cuier, sa-si puna pantofii, ca de obicei, cand, deodata il aud de pe hol: ,,Unde-i incaltatorul?''
Pauza.

Eu si mama ne oprim din vorbit. Brusc imi aduc aminte faza cu bicicleta si ma buseste un ras incontrolabil...
Tata vine in bucatarie si, printre sughituri de ras ii zic... ,, Em... Pai... Incalatorul e intr-un cos de gunoi pe Kiseleff''
Tata se uita la mine perplex si zice: ,,...Unde???''

Eu: ,,Intr-un cos de gunoi pe Kiseleff''

El: ,,...De ce?''

Eu:,, Pai stii... ma dadeam cu bicla... si am pus frana... si mi s-a blocat roata... si era sa-mi rup gatul, si m-am uitat pe jos si am vazut un incaltator, si din cauza lui era sa cad... si l-am aruncat la gunoi''

El: ,,Dar era incaltatorul meu!''

Eu: ,,Cum dracu' a ajuns acolo, mai tata?''

El: ,,L-am agatat sub ┼ča! Ca il iau mai usor de acolo cand ma incalt... daca iti lasi bicicleta pe hol, e exact in fata mea.''

Nu cred ca mai e nevoie de explicatii...