Wednesday, 25 May 2011

Interfon. Ora 5 dimineata.

Ok, asta NU mi se poate intampla mie!

Trebuie neaparat sa scriu o faza care i s-a intamplat prietenei mele si care mi-a dat acordul s-o scriu pe blog, pentru ca este pur si simplu criminala!!!

Dupa ce am petrecut amandoua o noapte de sambata intr-un club latino, prietena mea urma sa se intalneasca cu baiatul cu care isi daduse sms-uri toata noaptea. El, ca si ea, era in alt club. Cand la noi petrecerea se apropia de sfarsit, prietena mea ii scrie un mesaj si-i spune ca isi cheama un taxi si deci, va ajunge la el curand.

Pana si-a luat la revedere de la toata lumea, pana a gasit taxiul intrarea in club, afara incepea sa se lumineze. Cum era rupta de foame dupa o noapte de salsa pe tocuri inalte iar el ii daduse mesaj ca si lui ii este foame, prietena mea se opreste la un Drive sa ia niste junk food.

Ajunge in fata casei lui, plateste taxiul, coboara si masina pleaca.

Gagica, usor excentrica, se imbracase cu o rochie galbena mulata care incepea undeva deasupra sanilor si se termina imediat sub fund, un sacou alb, un plic ciclam si o perche de sandale cu toc inalt cu barete din jeans bleu. Cu punga de fast food intr-o mana si poseta la subrat, suna la interfonul lui.

Deodata se aude o voce de femeie: Da... Ce doriti?
Prietena mea se blocheaza. Face ochii mari, ridica o spranceana si se da usor inapoi, privind cu neincredere interfonul (cu camera video, nu oricum!)
Vocea de la interfon, politicoasa si insistenta: Cine sunteti?
Prietena mea: ...em... ma scuzati de deranj... puteti, sa-mi deschideti, va rog?
Vocea: Dar cine sunteti?

Imbracata ASA, duminica la ora 5 dimineata, putea sa spuna linistita ca este Julia Roberts intr-unul din roluri...

In schimb, prietena mea raspunde: Imi cer scuze, cred ca este o greseala.
Si pune mana pe telefon, sa-l sune pe baiat. Cu toate astea, nu are inspiratia sa se indeparteze de interfon, asa ca incepe: ,,Buna dimineata, domn' doctor! Stiti ca aveati o intalnire cu mine, nu? Spuneati ca va este foame...
El: Mmmm... nu, nu mi-e foame.
Ea: Pai si ce facem, ca am o punga de Mc in brate?!
El: Sunteti prin zona, domnisoara?
Ea: (deja o apucasera dracii!) Da, sunt FOARTE prin zona! Deschide.

Bzzzz, bzzzz.

Prietena mea intra in hol si se indreapta spre usa lui. Avea in minte un singur scenariu: el nu este singur! Inima ii batea din ce in ce mai tare. Usa lui era lasata deschisa.

Ea intra, lasa punga pe masa in bucatarie si iese pe hol sa il caute.
Undeva in semi-intunericul diminetii il vede. Singur, zambitor, calm.

Rasufla usurata, se sprijina de perete si isi desface sandalele.

Usor ametita, se indreapta spre camera lui, se aseaza pe marginea patului si incepe: Cred ca am facut o prostie...
El (calm, linistit, impasibil, aproape zen): ... ce ai facut?
Ea: Pai... cred ca am sunat la vecini...
El: (din nou, la fel de calm si impasibil): ...la care vecini?
Ea (isi rodea unghiile): Pai nu stiu, ca am apasat pe butonul de la interfon unde scrie numele tau de familie. Si mi-a raspuns o voce de femeie.
El ( LA FEL de calm si linistit): ...da, ai sunat la ai mei.
Ea face ochii mari, isi ascunde fata in palme si se ascunde sub patura de pe pat. Dupa cateva momente, sperand ca situatia nu e atat de penala pe cat pare, il intreaba: Spune-mi ca ai tai au o femeie care vine sa faca curat... la... (stia cat de aberant suna) 5 dimineata... duminica....
El (calm, linistit, impasibil): Nu, ca nu e vineri. E duminica... era mama.

CLASIC:

M-am indragostit

M-am indragostit. Este o dragoste de-a dreptul organica, pasionala, nebuna!
Si, Doamne, este perfect! E cald, e pufos, nici prea dur, nici prea slab...

Avem o relatie bazata pe incredere si sentimentul de siguranta, nu ma dezamageste niciodata, e acolo pentru mine cand am nevoie, ma satisface in fiecare zi, ma face sa gem de placere...

Este feuilletage-ul perfect! Mai precis, feuilltage-ul unei Merdenele.

N-am fost niciodata fana produselor de patiserie, nu-mi plac covrigii si pateurile insa ea... EA! Merdeneaua de la patiseria de langa birou... Mi-a taiat rasuflarea.

Este perfecta: feuilltage-ul nu se sfaramiteaza in 1000 de firmituri, este permanent calda, branza delicioasa este dispusa egal, aluatul e proaspat si elastic...

De cand ne-am cunoscut, ne intalnim zilnic. Mai exact, zilnic la ora 12:00, cand mi se face dor de ea (aka: foame).

Si cum legile lui Murphy ma urmaresc si in dragoste, azi, in drum spre rendez-vous-ul meu cu Merdeneaua, ma gandeam cum imi voi declara pasiunea pentru ea pe blog, cand imi vine o idee de fraza pe care vroiam s-o scriu: ,,cea mai mare dezamagire ar fi sa-mi traga clapa si intr-o zi sa nu gasesc merdenele''.
Ajung la patiserie, urc pe trepte si: drama! Tava cu merdenele GOALA!
Fac ochii mari, ma apropii cu precautie de geam si cu o voce tremuranda intreb:... aveti merdenele, nu-i asa...?
Vanzatoarea, sec: Nu!
Eu: Dar in cat timp aveti?
Ea: in 7 minute.
Eu, toata un zambet: ok, astept 7 minute! :D

I've been struck by feuilletage love and I don't want to snap out of it.

Wednesday, 4 May 2011

Stecker in blender = ELECTRO MUSIC

Outwork - Elektro


Ooo da! Gagicile, volanul si tehnologia. Hai baieti, zambiti ironic in coltul gurii, e voie de data asta.

In cazul asta gagica sunt eu, volanul e de la mine din masina iar tehnologia e... ei bine, boxele lipite cu poxipol de pe portiere.

Intr-o zi am zis ca nu se mai poate si ca imi schimb boxele! Gata, m-am hotarat!
Ma duc in Domo in Baneasa si iau o pereche de boxe de masina care pareau sa se potriveasca pe portierele mele. Ca sa ma asigur, sun la service-ul unde urma sa le instalez si intreb daca e ok ce am luat.

La casa intreb, ca sa stau linistita: ,,Daca nu se potrivesc, le pot aduce inapoi si returna banii?''
Raspuns: ,,Da, sigur ca da, in 24 de ore cu bonul''

Buuuuooon. Ma duc cu ele la service in celalalt capat al Bucurestiului sa le montez.
Baietii se apuca sa demonteze interiorul portierei, scot boxele din cutie si dau sa le potriveasca pe usa. Deodata se intorc la mine cu niste fetze plouate, dand din cap: ,,...sunt prea mari...''

Eu: ,,Nu puteti gaurii lacasul acolo, sa-l largiti, ca doar e un plastic nenorocit, nu-i cine stie ce...''
Ei bine, nu se putea, ca difuzorul era prea adanc, nu latimea era problema.

Nice... Du-te, Carolino, in capatul Bucurestiului si du-le inapoi.

Inapoi la Domo, cu boxele in brate, gasesc un baiat in magazin si-i spun ca vreau sa dau boxele inapoi si sa mi se returneze banii. Lasandu-ma sa astept cu ele in brate, baiatul meu pleaca sa intrebe seful de tura.

Zambitor, pustiul se intoarce la mine si-mi spune: ,,Ne pare rau, dar nu va putem returna banii. Va putem oferi orice altceva de aceeasi suma.''
Eu: ,,Daca aveti boxe originale de Ford, le schimb pe astea bucuroasa!''
El, ca sa vezi pana unde merge speechul invatat de vanzatori la training, oferind clientului alternative tentante: ,,Boxe originale de Ford nu avem... Insa avem niste oferte excelente la noi modele de blendere si aspiratoare!''

You've got to be kiddin' me.

Pappy, sa asculti tu muzica la blender...