Monday, 5 December 2011

Adorm pe hol

Dupa mai bine de un an de la absolvire, ma mobilizez intr-un final sa-mi iau diploma de licenta de la facultate. Cat de complicat poate fi?
Te duci la scoala, intri la secretariat, ceri diploma si pleci.
Teoretic...

Pe la 11 ma duc la secretariat. Bilet pe usa, scris cu pixu': PROGRAM CU PUBLICUL 12:00 - 14:00
Dinauntru aud voci de femei si rasete.
Cioc-cioc la usa si apas pe clanta. Usa inchisa cu cheia.

Inauntru se face brusc liniste si se aude: ''Shh!! Shh..Shh! Ssst!''
Un-fucking-believable...
Ma duc la decanat, unde era usa deschisa si o cucoana la birou.

Cu cel mai dulce zambet si ochi de Puss-in-Boots ii zic ca am nevoie de diploma de licenta. Femeia imi zice sa intreb la secretariat.
Ii zic ca e cineva inauntru dar e usa inchisa cu cheia.
Ridica din umeri si imi zice: ''Inseamna ca nu e in timpul programului cu publicul''.

Ok. Ma duc acasa.
La 12 ma intorc la facultate.
Intru la secretariat, unde cele 3 individe ma privesc iscoditor, ca niste lei in cusca.

Cu adeverinta aia in mana, valabila 12 luni, le zic ca am nevoie de hartia originala.
Secretara sefa, aia cea mai dezlanata si ciufulita imi zice, taios: ''Pai si aia din mana, ce e?!?''
''Asta e valabila 12 luni...'' ii raspund.
''A!!! Deci ai nevoie de diploma!!!''
''Pai da, asta am zis. De original.''
''MAI SUS!!! La diplome, la 3'' zbiara toate 3 in cor.
(fix ca in faza din B.D. in Alerta cand Capsuna suna la usa la o gagica ciufuta si aste le zice, adormita:
''Mai sus...!''
''Ce e mai sus?''
''Tipul care vine mereu beat... Ce dracu' de nimeriti toti la mine???'')

(minutul: 18:40)


Urc la 3... Rectorat, Decanat, Mastere, Casierie si vreo 20 de studenti la coada la casierie
Diplome nema!
Bag capul intr-un birou si intreb o tanti: Nu va suparati, biroul diplome unde e?
Ea: Pai ce cautati aici???? Coborati un etaj, intrati prin usile maro si urcati pe scara circulara pana la 3.
Doamne, impusca-ma!
Ies din birou, gesticualnd cu mainile traseul geografic descris de individa si repetand directiile: Cobor un etaj...usi maro, scara circulara..3. Cobor un etaj....usi maro...scara circulara 3...
Probabil aratam ca o nebuna, vorbind de una singura cand treceam pe langa coada de studenti care ma priveau cu multa neincredere.

Urc la diplome.
In fata usii, un individ astepta plictisit pe un scaun.
Ma uit la el...ma uit la usa: PROGRAM CU PUBLICUL 13:00-15:00.
Mor.

Cobor in curte, fumez o tigara si ma duc in holul facultatii, acolo unde sunt fotoliile si canapelele alea maaaaari si pufoase din piele.
Ma prabusesc pe unul din ele si astept pana la 1.
Dupa ce am blocat si deblocat tastatura de a luat-o naiba, dupa ce m-am uitat de 3 ori la toate pozele din Gallery (cu zoom, fara zoom, mai din stanga, mai din drepata) m-am uitat la ceas 12:20...
In gandul meu:'' Doamne, daca ti-am gresit cu ceva in viata asta, te rog razbuna-te altfel pe mine DAR NU MA LASA SA ADORM AICI!!!'' Eram franta de oboseala, adormisem cu chiu cu vai noaptea trecuta, cu tot cu extraverale si ceaiuri de iasomie, cu tot cu bagat in pat la ora 00:00...am adormit la 6 dimineata si m-am trezit la 8... Eram praf!
Ma si imaginam dormind acolo in holul facultatii, cu capul cazut intr-o parte, cu mainile atarnand pe langa mine, cu gura deschisa (eventual si o dara de saliva), sforaind de zor in sacou alb si pantofi cu toc in fotoliu... Imi ajunge ca am o poza de genu in aeroportul din Italia...

Ca sa nu mai zic ca in poza de pe dilpoma arat ca John Travolta cu peruca...

Sunday, 13 November 2011

Utopie sau nu?


Dă ''PLAY'' şi uită-te la clip înainte să citeşti.



Hai să fim serioşi!

Pe bune...nu, pe bune acum, câţi dintre voi aveţi ca prietenă o starletă porno???
Sau câte dintre voi aveţi ca prieten un gagiu înalt care se dă cântăreţ şi căruia părul întins cu placa îi stă mai ceva ca lui Prince Charming din Shrek 2???

Pe ce planetă o gagică doarme singură cuc într-o cabană din vârful muntelui, în chiloţi??? Iar el...pfff, EL, adică Prince Charming priveşte prin zăpada care cade des spre geamu' ei şi îi dă mesaj la mişto că o lasă singură de sărbători? (mesaj în care îi spune ''Babe'' dar în care e neapărat nevoie să se semneze cu prenumele la sfârşit...să se ştie de la cine e, da? Că poate fata n-are numărul lui în telefon, deh...)

Dar vai! Ce se aude-n geam? Un bulgăre de zăpadă! Cine o fi oare??? Şi deodată zăpada se opreşte şi apare...EL (el care n-are nici măcar un fulg de nea în pleată) şi cu mâinile reci (ţineţi minte bulgărele de mai devreme, nu? şi nu, să nu v-aud că avea mănuşi şi le-a dat jos că nu avea!) o ia în braţe pe donşoara în chiloţi.

Şi pentru ca utopia să fie maximă, evident că şemineul mergea de unu' singur în sufragerie. Eeee?
Şi colac peste pupăză, normal, ca dimineaţa mamzelei (care între noi fie vorba, îşi câştigă pâinea făcând vânătăi în genunchi în timp ce îşi vâră diverse chestii în ea) să fie total fantezistă, deodată dau buluc în cabană nişte snowboarderi şi începe pupăceala generală!!!
Vai tu, ce mă bucur că te văăăăd, tu, fată!

Na poftim că începe zăpada să pice din nou (aşa din senin) şi începe săpuneala în curte.
Şi băieţii se săpunesc la cel mai gay mod posibil iar fetele ţopăie ca nişte capre în cerdac.
Apoi toată trupa se bagă sub brad şi cu nişte expresii isterico-extaziate pe feţe încep să arunce cu hârtii de împachetat în toate direcţiile, evident în slow-motion!

Şi ce primeşte ea? Ei bine... ei bine... un costum de baie roşu!!! Că asta îi lipsea fetei la cabana de la Pocreaca din deal în toiu' iernii!
Prietenii lui îşi muşcă degetele când ea coboară în chiloţii roşii pe scări, fac un fel de hi5 cu pumnii, îşi arată pătrăţelele în jacuzzi-ul din curte şi fac ''pase'' cu o căciulă de Moş Crăciun prin apă! 
Apoi cabana din lemn se umple de fotomodele şi ''fotomodeli'' care dansează cu lumina aprinsă a giorno mai ceva ca-n club şi pentru că se presupune că e party-ul de Rev', el şi ea se pupă (unde altundeva???) sub vâsc!!!

Ooooo, ce frumos!

Bun. Aşa ceva nu există. Calmaţi-vă.
Punct.

Thursday, 10 November 2011

Dă-mi şi mie picu'



Da, picu' ăla de şters cerneala... numai că în cazul ăsta nici un bax de picuri nu ajungeau să şteargă capodopera mea făcută pe la 7 ani.

Mai ţineţi minte guma de şters, penarul, stiloul Pelikan, rezervele? Şi pixurile?
Pe vremea aia, să scrii cu pixul era cea mai tare chestie, că învăţătoarele nu te lăsau să scrii cu pixu' că îţi strici scrisul (cel puţin învăţătoarea mea aşa zicea). Deh, aşa că scriam cu stiloul.

Şi iată-mă cândva prin clasa I, vin acasă cu ghiozdanul care era cît mine şi mă pun pe teme, la birou. Şi scriu, şi scriu, şi fac S S S S-uri frumoase şi - - - - - ţe (adică liniuţe) şi . . . . . . punctuleţe cu stiloul până mi se blochează stiloul.
Mă uit la el: mai avea cerneală!
Îl scutur un pic şi dau să scriu din nou. Merge!
Aha! Deci dacă agiţi un pic stiloul, scrie! Bun. De reţinut.

Scriu, scriu şi scriu. Iar se blochează!
Ridic stiloul, îl scutur puternic şi deodată: fleaşc! Numai stropi albaştri pe perete. Exact ca în faza aia din 101 Dalmaţieni când Cruella îl împroaşcă pe Roger cu cerneală pe faţă. Doar că la mine era pe peretele alb!

Oooops!
Am tăcut mâlc şi am lăsat o zi, două, trei să văd dacă ai mei văd ce am făcut pe perete, dar nimic.
Eu veneam acasă, făceam temele cuminte iar când stiloul se bloca...FLEAŞC pe perete!
După câteva săptămâni de ''pictură murală impresionistă'', peretele îmbibat cu Pelikan cam bătea la ochi pe o suprafaţă de 1m pătrat.....

Ai mei nu ziceau nimic.

Până într-o zi când vin acasă de la şcoală şi intru în cameră. În faţa capodoperei mele, aşezat pe scaunul de la birou, tata cu o lamă în mână: ce făcea? Râcâia centimetru cu centimetru toată capodopera mea albastră.

Încremenesc. Nici nu vroiam să-mi imaginez ce scandal monstru mă aşteaptă.
Tata în schimb nu zicea nimic. Nici nu se uita la mine.
Îmi las ghiozdanul pe jos, îmi scot caietele şi îi zic: Bună tati..... Em... Mă duc în bucătărie să-mi fac lecţiile....

Tata, scenograf de meserie, care înţelege arta în toată esenţa sa, se întoarce la mine, super amuzat, şi-mi zice: Spune-mi şi mie, cum ai reuşit???
Eu mă prind că tata probabil îmi aprecia ''pornirile artistice'' aşa că îi răspund, ca o maestră în pictură: Păi, să vezi, când mi se blochează stiloul îl scutur!
Tata: Pe perete?!?
Eu: Păi.... da!
Tata: Aha. Am înţeles.
Şi continuă să cureţe peretele.

(Probabil aşa se explică şi caii verzi pe pereţi desenaţi de sor-mea la ea în cameră. Bine, caii nu mai sunt pentru că am zugrăvit, însă se înţelege de unde ni se trage spiritul artistic, da?)

Monday, 7 November 2011

Ce se intampla in masina?

Am 2 prietene care de fiecare data cand urca in dreapta mea au cate o reactie misto legata de parfumul din masina.

Prima imi spune: ‘’Mmmm… cum miroase la tine in masina. E exact parfumul din vara in care ti-ai luat-o. Miroase a barbat sexy… Deja imi vin imagini in minte de atunci cand ne dadeam pe Magheru cu geamurile deschise si eram incinse de caldura… Si…
Eu o intreb: Si mai ce?
Ea: Si de iarna trecuta cand dadeam ceruclete cu muzica tare si vantul iti batea prin par si fumul de la tigara iesea pe geam si iti luceau ochii de la farurile masinilor…

A doua imi spune: Maaaaama, cum miroase la tine in masina!
Eu: Cum miroase?
Ea: Este…cum sa zic, the epiphany of clubbing!!!
Eu (cu zambetul pana la urechi): Ce??? Cum adica? A ce miroase, ma?
Ea: Mai, miroase a club!
Eu: A club?
Ea: Da! Miroase a parfum barbatesc, a nebunie amestecata cu hormoni, un pic de fum de tigara… Auzi, de-aia esti tu asa! Ia baga un parfum de vanilie, o iasomie ceva, sa vezi cum te linistesti.

Mda.
Astia au bagat feromoni in Paloma Anti Tabac de mi-au innebunit fetele.


(Nu, nu conduc Golf GTI)

Thursday, 20 October 2011

Am omorat-o pe ma-ta!

Mi s-ar parea nedrept sa pagubesc pe cineva de placerea lecturii unei intamplari de coma de care a avut parte prietena mea si care si-a dat acordul pentru a-i publica pataniile pe Carolina in Oras, asa ca iata mai jos mailul pe care mi l-a trimis gagica, inainte de a ajunge la turci.

"Stau in acelasi loc de unde am plecat spre Vietnam.
- In barul asta nenorocit din Otopeni de unde acum un an incepeam cea mai grozava aventura din viata mea de pana acum, stau cu un barbat care era sa mi dea cea mai mare tzeapa din viata mea de pana acum.
- Da ok, au mai intarziat tipi la intalniri, au mai uitat sa-i ia flori maica-mii sau mie de cine stie ce sarbatori...dar asta le intrece pe toate!
- ( Doamne cat imi doresc sa fie niste turbulente maaaari sa se scape domnul meu pe el!!! Domn care e acum zambitor si vorbeste ca o floricica despre follow me car )
- Domnul acesta acum doua ore nu era in peisaj.

- Trebuia sa ma trezeasca la 5 :30 ( pentru ca incompetenta de mine nu se poate trezi singurica :)
- Nu am dormit deloc, am motzait vreo juma de ora cu gatul sucit, cu bigudiurile in cap
- La 5:25 am zis sa-l sun
- Nu a raspuns.

- NU A RASPUNS!!!! trebuia sa fie treaz deja si gata sa plece spre mine dar el dormea.

- Panica
- S-a trezit si mama si am luat-o, isterica, cu: MIHAI NU RASPUNDE!!!
- Mama avea masca cu hello kitty stramba pe un ochi, parul zburlit, pijamaluta sifonata si nu intelegea ce-i comunicam.
-Pana la urma a zis: tu ia ti banii si adu-ti bagajul jos si sun eu la Mihai.

-Mihai nimic!
- Deja incepusem sa tremur ( cacaaaaat singura in Istanbul!!! I didn' t sign up for this shit!!!!! )
-Trebuia sa fiu calma pt k mama la randul ei incepuse sa tremure ( tremuratu' ala pe sistem nervos care vine cu palpitatii si stari de voma)

- Bun, mi-a chemat un taxi si am hotarat sa ma duc la Mihai sa bat la usa zece minute sau cat imi permitea timpul pana distrugeam usa...
- I-am luat cablul de la iPad :(
- Am plecat timp in care sunam pe telefonul Alinei ( sotia lui Alex, prietenii si vecinii lui) sa incerce si ei sa-l trezeasca, dar nu raspundeau nici ei!!!!

-Pana la urma a raspuns Alex, buimac si adormit. I-am strigat ca o nebuna in telefon: Alex, plec cu Mihai la Istanbul!!! La care el ce-mi zice: Ei, bravo voua...Felicitari...
Ma busea rasul... Nu, nu, nu! Nu te-am sunat la 5 dimineata pentru asta ci sa te rog sa-l trezesti tu ca pierdem avionul, el doarme inca!
-L-am implorat sa se duca pana la Mihai si a reusit sa sune la interfon sa-l trezeasca. Am ajuns cu taxiul si Mihai a aterizat in el somnoros, nu stia ce i se intamplase. Intre timp mama il suna disperata pana cand el i-a raspuns alintat, crezand ca-s io: ,,mmmmneatza mutza...''
''Trezeste-te ACUM!!!! Pierzi avionul! I-a zbierat mama pana cand adormitul meu a sarit din pat ca ars si a coborat la taxi.

-Taximetristul cu care ma coalizasem tot pufnea dar a trecut pe toate semafoarele cu rosu si a bagat blana o suta pana in aeroport astfel incat am ajuns la 7 fara un sfert cum promisese.
-I-am lasat un bacsis mai mult decat generos si un gand de sanatate si binetze si am intrat in aeroport.
-Jur ca in secunda in care am ajuns aproape de aeroport, am vazut avioanele pe dreapta si DEPARTURES/PLECARI in fata in timp ce soarele rasarea l-am vazut pe Dumnezeu.... A fost unul din acele momente ... Ceasul era exact cum promisese 6:45!
-S-a deschis poarta ... Am avut timp sa ne infoliem bagajele
-Am fost primii la ghiseul de check in
-Am trecut mai departe si am sunat-o pe mama sa-i zic ca suntem ok. Era 7:33. La 8 mama avea programare la doctor, pentru problemele la inima.
Nu raspunde.

-E 7:45 mama nu raspunde.
-E 8:05 mama tot nu raspunde.

-Ma intorc spre el, care stia de problemele maica-mii: Mihai, mama nu mai raspunde la telefon, ii zic, alba la fatza.
-Mihai face ochii cat cepele si zice panicat: ''Am omorat-o pe ma-ta! Aoleu... Am omorat-o pe ma-ta!!!! Vai de capul meu...am omorat-o pe ma-ta acum...''

-Termina ba, cu tampeniile astea. Incercam sa fiu calma.
O sun pe prietena lu maica-mea, ii zic sa se duca la mine acasa sa vada daca e masina acolo. In vreo juma de ora ma suna inapoi si imi zice ca era, dar nu raspundea la usa, nu raspundea la telefon. Am incercat sa ma calmez, din nou.
-Ne-am urcat in avion si am ajuns in Istanbul.

-Pe la 12 ma suna mama. Luase vreo doua somnifere si a adormit tun, n-a mai auzit nici usa, nici alarma, nici telefon, nici nimic, a dat-o dracu' si de programare la medic.

-In Instanbul am nimerit intr-o camera fara geamuri. L-am alergat pe Mihai ca pe hotzii de cai, am scos sufletu din el, am batut la picior tot orasul, era sa ramanem pierduti pe o insula cand nu mai aveam cu ce sa ne intoarcem..."

Numai genul asta de discutii am cu ea la o cafea, cand barmanii si clientii casca ochii la noi cand bufnim in ras ca nebunele, ne ascundem hohotele in palme si radem pana ne dau lacrimile si ne curge rimelul.

Ii multumesc lui Dumnezeu ca am prieteni care aduc culoare in viata mea :)

Saturday, 3 September 2011

Excerpt from Chapter No. 2

ianuarie 2010. Macedonia.

''Mi-aduc aminte foarte bine clipele din taxi, in drum spre gară cu mama. Am strâns-o tare de mână şi i-am spus că de-abia aştept să plec de aici.
Priveam afară prin geamurile loganului galben şi simţeam cum mi se umezesc ochii de emoţie. Priveam zăpada murdară de pe Iancu de Hunedoara şi pentru prima dată nu mă mai întrista. Asta pentru că o lăsam în urmă pentru o vreme.
Măcar o vreme uitam de tot. Mă rupeam de România, de Bucureşti, care devenise ca scena unui război ce abia se încheiase. În loc de tunuri fumegînde şi cadavre pline de sînge lăsate sub vînt şi ninsoare, fiecare bloc gri mă întrista, fiecare petec de zăpadă îmi aducea aminte copilărie când aveam prieteni şi nu eram singură, fiecare maşină de pe şosea îmi aducea aminte de plimbările făcute cu el, fiecare pală de vânt parcă îmi trecea prin haine şi prin oase mai rece ca în orice altă iarnă şi îmi aduceam aminte cum el venea şi mă lua de la şcoală cu maşina în zilele ploioase. Orice, absolut orice mă întrista: locuri, imagini, sunete, culori, forme, mirosuri, cuvinte, expresii.
Intrasem într-o depresie adâncă, aşa că vedeam călătoria asta ca pe o scăpare din chinul psihic din care nu mă puteam scoate orice aş fi făcut, de 3 luni.
Ştiam că urma să fiu înconjurată de tineri permanent, că vom dormi împreună şi nu voi mai fi singură nicio clipă. Tânjeam după prezenţa altor oameni înafară de ai mei. Îi iubesc, evident, dar simţeam că mă izolez, că mi s-a dus de râpă viaţa socială (ceea ce, în parte, nu era departe de adevăr) şi aveam nevoie de prieteni noi şi de tineri ca mine.

Am mers pentru prima dată la cuşetă. În tren nu se mai fumează de câţiva ani, aşa că 10 ore fără nicio ţigară în compania lui Tea si a fetelor din proiect, ar fi fost de-a dreptul sadice.
Drumul prin Bulgaria, până la Sofia l-am făcut noaptea, în mijlocul iernii.
Atmosfera de tabără a început când Tea a scos din ghiozdan o sticlă fără etichetă, pe jumătate plină cu suc. Adică suc de portocale şi vodka.
Catalina a conectat laptopul la priză şi a pus episoade din Sex and The City. Tolănite unele peste altele în cuşetă, ne uitam la film, beam bere şi vodka cu suc, şi încercam să nu adunăm furnici cu firmiturile de la chipsuri pe care le făcusem pe aşternut.

Radu intră să vadă dacă e totul în regulă, şi dă cu ochii de sticla lui Tea. Un moment ne-am privit toate, complice, aşteptând reacţia lui Radu care luase sticla în mână şi o ducea spre gură, întrebând: tu ai suc aici?
După o duşcă zdravănă, zâmbind spre Tea, îi spune: Buuuuuun sucul tău!
Dintr-una în alta, de la suc cu vodka la o bere, de la o bere la mai multe beri, s-a împrăştiat zvonul în vagon că la noi în compartiment e party, aşa că ne-am pricopsit cu 2 canadieni care traversau Bulgaria cu trenul ca sa ajunga în Grecia.
Ce să facă în Grecia in luna ianuarie? Ei bine, să viziteze! a venit răspunsul lor promt. Am încercat să le explicăm că Grecia este frumoasă, într-adevăr, dar vara este mult mai atrăgătoare şi o înţelegi mai bine, îi poţi surprinde spiritul ăla vesel şi petrecăreţ scăldat în Metaxa pe malul mării.

Deja trecuseră cîteva ore, cîteva cutii de bere erau golite şi acum se auzeau deschizându-se capacele de la alte cutii şi... nicio ţigară. Iar canadienii noştrii erau şi ei fumători, aşa că am început să facem mişto.uri, în engleză, cum să-l mituim pe conductor să ne lase să fumăm în compartiment.

Conductorul, agasat de gălăgia noastră noaptea tîrziu, a tot încercat să-i expedieze pe băieţi în compartimentul lor, dar fără succes. Prinzând, probabil, frânturi din conversaţia noastră, a înţeles că vrem să fumăm şi s-a dovedit foarte maleabil şi înţelegător, şi ne-a promis că putem fuma în compartimentul lui dacă îi trimitem pe băieţi la culcare.
Auzind că e rost de fumat, in câteva secunde ni s-a făcut brusc somn la toate trei, ne-am luat la revedere politicos de la canadieni şi am pus mâna pe ţigări. Eu şi Tea adică... Catalina e nefumătoare.
Înainte să ieşim pe culoar, o opresc pe Tea şi îi spu: ''Băi, mor să fumez, însă uite cât e omul... Noi două singure în cămăruţa lui, în capătul culoarului... ia, te rog, briceagul tău cu tine. Putem să ţipăm noi cât om vrea, că zgomotul trenului acoperă tot...''
Tea îşi vâră briceagul în buzunar şi ieşim...''

Să continui?

Thursday, 2 June 2011

Incaltatorul de pantofi

(Inainte sa incep, trebuie sa mentionez ca nu am facut neaparat un pleonasm scriind ,,Incaltator de pantofi'' in titlu. Dati search pe Google ,,incaltator'' si sa nu va mirati cand o sa va apara ,,incaltator de ciorap'' si chiar ,,incaltator scarpinator''. Asadar, ca sa fie clar: e vorba de un incaltator de pantofi!)

Intr-o dupa-amiaza de mai ies ies cu bicicleta pe strazi.
Si dai si dai si dai...si dai la pedale pana la Herastrau, pe pista de biciclete din jurul parcului, pe Kiseleff.

Cu excesul de energie pe care il aveam in ultima vreme, bagasem in viteza a sasea si dadeam la pedale ca nebuna, cu muzica la maxim in casti, cand, vad ca ma apropii de una din stradutele care ies dinspre Muzeul Satului, de unde mai ies masini, de obicei.

Frana brusca! Si simt cu roata din fata mi se blocheaza si ditai bicicleta vine toata peste mine, din spate. Sar de pe sha, iau tot cadrul de fier intre picioare, simt ca vad stele verzi, ma zgarii cu pedalele si trantesc bicicleta pe jos.

Cu picioarele stranse de durere, muscandu-mi buzele sa nu urlu langa bicicleta lesinata langa mine, aud ca ma intreaba o fata: ,,Te-ai lovit? Ai patit ceva?''
Eu: ,,Nu, nu stai linistita... Sunt ok. Mi s-a blocat roata din fata, nu stiu de ce''
Las privirea in jos si ma uit la bicicleta, cand vad langa ea un incaltator de pantofi din metal.

Am uitat si de durere si de tot.

Ma aplec, il ridic, ma uit la el cu neincredere si ii zic fetei care oprise cu bicicleta langa mine: ,,Asta e un incaltator de pantofi? In mijlocul Kiseleffului?''
Ea rade si zice: ,,Aaaa, probabil de asta te-ai impiedicat. Arunca-l la gunoi sa nu se mai impiedice si altii''

Privesc cu ura incaltatorul din cauza caruia era sa-mi rup gatul si jap! in primul cos de gunoi cu el.

Ma scutur, imi ridic bicicleta, pornesc muzica si continui in acelasi stil vreo 2 ore, pana ajung acasa.

Acasa, in bucatarie, stateam cu mama de vorba la masa, cu televizorul pornit.
Deodata, il aud pe tata ca aprinde lumina pe holul de la intrare, si aud labele lui Ron lipaind pe jos, dandu-i tarcoale lui tata ca sa-l scoata afara, la plimbare.
Tata se aseaza pe cuier, sa-si puna pantofii, ca de obicei, cand, deodata il aud de pe hol: ,,Unde-i incaltatorul?''
Pauza.

Eu si mama ne oprim din vorbit. Brusc imi aduc aminte faza cu bicicleta si ma buseste un ras incontrolabil...
Tata vine in bucatarie si, printre sughituri de ras ii zic... ,, Em... Pai... Incalatorul e intr-un cos de gunoi pe Kiseleff''
Tata se uita la mine perplex si zice: ,,...Unde???''

Eu: ,,Intr-un cos de gunoi pe Kiseleff''

El: ,,...De ce?''

Eu:,, Pai stii... ma dadeam cu bicla... si am pus frana... si mi s-a blocat roata... si era sa-mi rup gatul, si m-am uitat pe jos si am vazut un incaltator, si din cauza lui era sa cad... si l-am aruncat la gunoi''

El: ,,Dar era incaltatorul meu!''

Eu: ,,Cum dracu' a ajuns acolo, mai tata?''

El: ,,L-am agatat sub şa! Ca il iau mai usor de acolo cand ma incalt... daca iti lasi bicicleta pe hol, e exact in fata mea.''

Nu cred ca mai e nevoie de explicatii...

Wednesday, 25 May 2011

Interfon. Ora 5 dimineata.

Ok, asta NU mi se poate intampla mie!

Trebuie neaparat sa scriu o faza care i s-a intamplat prietenei mele si care mi-a dat acordul s-o scriu pe blog, pentru ca este pur si simplu criminala!!!

Dupa ce am petrecut amandoua o noapte de sambata intr-un club latino, prietena mea urma sa se intalneasca cu baiatul cu care isi daduse sms-uri toata noaptea. El, ca si ea, era in alt club. Cand la noi petrecerea se apropia de sfarsit, prietena mea ii scrie un mesaj si-i spune ca isi cheama un taxi si deci, va ajunge la el curand.

Pana si-a luat la revedere de la toata lumea, pana a gasit taxiul intrarea in club, afara incepea sa se lumineze. Cum era rupta de foame dupa o noapte de salsa pe tocuri inalte iar el ii daduse mesaj ca si lui ii este foame, prietena mea se opreste la un Drive sa ia niste junk food.

Ajunge in fata casei lui, plateste taxiul, coboara si masina pleaca.

Gagica, usor excentrica, se imbracase cu o rochie galbena mulata care incepea undeva deasupra sanilor si se termina imediat sub fund, un sacou alb, un plic ciclam si o perche de sandale cu toc inalt cu barete din jeans bleu. Cu punga de fast food intr-o mana si poseta la subrat, suna la interfonul lui.

Deodata se aude o voce de femeie: Da... Ce doriti?
Prietena mea se blocheaza. Face ochii mari, ridica o spranceana si se da usor inapoi, privind cu neincredere interfonul (cu camera video, nu oricum!)
Vocea de la interfon, politicoasa si insistenta: Cine sunteti?
Prietena mea: ...em... ma scuzati de deranj... puteti, sa-mi deschideti, va rog?
Vocea: Dar cine sunteti?

Imbracata ASA, duminica la ora 5 dimineata, putea sa spuna linistita ca este Julia Roberts intr-unul din roluri...

In schimb, prietena mea raspunde: Imi cer scuze, cred ca este o greseala.
Si pune mana pe telefon, sa-l sune pe baiat. Cu toate astea, nu are inspiratia sa se indeparteze de interfon, asa ca incepe: ,,Buna dimineata, domn' doctor! Stiti ca aveati o intalnire cu mine, nu? Spuneati ca va este foame...
El: Mmmm... nu, nu mi-e foame.
Ea: Pai si ce facem, ca am o punga de Mc in brate?!
El: Sunteti prin zona, domnisoara?
Ea: (deja o apucasera dracii!) Da, sunt FOARTE prin zona! Deschide.

Bzzzz, bzzzz.

Prietena mea intra in hol si se indreapta spre usa lui. Avea in minte un singur scenariu: el nu este singur! Inima ii batea din ce in ce mai tare. Usa lui era lasata deschisa.

Ea intra, lasa punga pe masa in bucatarie si iese pe hol sa il caute.
Undeva in semi-intunericul diminetii il vede. Singur, zambitor, calm.

Rasufla usurata, se sprijina de perete si isi desface sandalele.

Usor ametita, se indreapta spre camera lui, se aseaza pe marginea patului si incepe: Cred ca am facut o prostie...
El (calm, linistit, impasibil, aproape zen): ... ce ai facut?
Ea: Pai... cred ca am sunat la vecini...
El: (din nou, la fel de calm si impasibil): ...la care vecini?
Ea (isi rodea unghiile): Pai nu stiu, ca am apasat pe butonul de la interfon unde scrie numele tau de familie. Si mi-a raspuns o voce de femeie.
El ( LA FEL de calm si linistit): ...da, ai sunat la ai mei.
Ea face ochii mari, isi ascunde fata in palme si se ascunde sub patura de pe pat. Dupa cateva momente, sperand ca situatia nu e atat de penala pe cat pare, il intreaba: Spune-mi ca ai tai au o femeie care vine sa faca curat... la... (stia cat de aberant suna) 5 dimineata... duminica....
El (calm, linistit, impasibil): Nu, ca nu e vineri. E duminica... era mama.

CLASIC:

M-am indragostit

M-am indragostit. Este o dragoste de-a dreptul organica, pasionala, nebuna!
Si, Doamne, este perfect! E cald, e pufos, nici prea dur, nici prea slab...

Avem o relatie bazata pe incredere si sentimentul de siguranta, nu ma dezamageste niciodata, e acolo pentru mine cand am nevoie, ma satisface in fiecare zi, ma face sa gem de placere...

Este feuilletage-ul perfect! Mai precis, feuilltage-ul unei Merdenele.

N-am fost niciodata fana produselor de patiserie, nu-mi plac covrigii si pateurile insa ea... EA! Merdeneaua de la patiseria de langa birou... Mi-a taiat rasuflarea.

Este perfecta: feuilltage-ul nu se sfaramiteaza in 1000 de firmituri, este permanent calda, branza delicioasa este dispusa egal, aluatul e proaspat si elastic...

De cand ne-am cunoscut, ne intalnim zilnic. Mai exact, zilnic la ora 12:00, cand mi se face dor de ea (aka: foame).

Si cum legile lui Murphy ma urmaresc si in dragoste, azi, in drum spre rendez-vous-ul meu cu Merdeneaua, ma gandeam cum imi voi declara pasiunea pentru ea pe blog, cand imi vine o idee de fraza pe care vroiam s-o scriu: ,,cea mai mare dezamagire ar fi sa-mi traga clapa si intr-o zi sa nu gasesc merdenele''.
Ajung la patiserie, urc pe trepte si: drama! Tava cu merdenele GOALA!
Fac ochii mari, ma apropii cu precautie de geam si cu o voce tremuranda intreb:... aveti merdenele, nu-i asa...?
Vanzatoarea, sec: Nu!
Eu: Dar in cat timp aveti?
Ea: in 7 minute.
Eu, toata un zambet: ok, astept 7 minute! :D

I've been struck by feuilletage love and I don't want to snap out of it.

Wednesday, 4 May 2011

Stecker in blender = ELECTRO MUSIC

Outwork - Elektro


Ooo da! Gagicile, volanul si tehnologia. Hai baieti, zambiti ironic in coltul gurii, e voie de data asta.

In cazul asta gagica sunt eu, volanul e de la mine din masina iar tehnologia e... ei bine, boxele lipite cu poxipol de pe portiere.

Intr-o zi am zis ca nu se mai poate si ca imi schimb boxele! Gata, m-am hotarat!
Ma duc in Domo in Baneasa si iau o pereche de boxe de masina care pareau sa se potriveasca pe portierele mele. Ca sa ma asigur, sun la service-ul unde urma sa le instalez si intreb daca e ok ce am luat.

La casa intreb, ca sa stau linistita: ,,Daca nu se potrivesc, le pot aduce inapoi si returna banii?''
Raspuns: ,,Da, sigur ca da, in 24 de ore cu bonul''

Buuuuooon. Ma duc cu ele la service in celalalt capat al Bucurestiului sa le montez.
Baietii se apuca sa demonteze interiorul portierei, scot boxele din cutie si dau sa le potriveasca pe usa. Deodata se intorc la mine cu niste fetze plouate, dand din cap: ,,...sunt prea mari...''

Eu: ,,Nu puteti gaurii lacasul acolo, sa-l largiti, ca doar e un plastic nenorocit, nu-i cine stie ce...''
Ei bine, nu se putea, ca difuzorul era prea adanc, nu latimea era problema.

Nice... Du-te, Carolino, in capatul Bucurestiului si du-le inapoi.

Inapoi la Domo, cu boxele in brate, gasesc un baiat in magazin si-i spun ca vreau sa dau boxele inapoi si sa mi se returneze banii. Lasandu-ma sa astept cu ele in brate, baiatul meu pleaca sa intrebe seful de tura.

Zambitor, pustiul se intoarce la mine si-mi spune: ,,Ne pare rau, dar nu va putem returna banii. Va putem oferi orice altceva de aceeasi suma.''
Eu: ,,Daca aveti boxe originale de Ford, le schimb pe astea bucuroasa!''
El, ca sa vezi pana unde merge speechul invatat de vanzatori la training, oferind clientului alternative tentante: ,,Boxe originale de Ford nu avem... Insa avem niste oferte excelente la noi modele de blendere si aspiratoare!''

You've got to be kiddin' me.

Pappy, sa asculti tu muzica la blender...

Friday, 14 January 2011

THE day

Cum iti dai seama ca in ziua care tocmai incepe vei dori sa te impusti de 3 ori?

Sa fie ceasul de la alarma care e pe snooze de o ora?
Sa fie ochii umflati de somnul de numai 3 ore de azi-noapte?
Mh... ar putea fi.

Si totusi te trezesti, mananci pe fuga, te urci pe tocuri, iei sacoul pe tine si pleci. Inainte sa te urci in masina observi cu exaltare janta indoita si roata semi-desumflata. Iti zici: asta e, si pornesti.
Ajungi la birou si intri direct in sedinta.

Eh, lasa, e inca devreme, poate nu te-ai trezit bine inca. Se termina prima sedinta si sari in taxi pentru a ajunge la deja a doua intalnire.
O doamna imbracata in uniforma te roaga frumusel sa te dezbraci, sa scoti obiectele din metal si sa le pui pe masa, iti intoarce toata geanta pe dos si totul se termina apoteotic cand trebuie sa treci prin dispozitivul de detectare de metale ca la aeroport ca sa poti intra in cladire.

Se termina si a doua intalnire de care incerci sa te bucuri pentru ca a mers neasteptat de bine insa te trezesti brusc sub un dus rece cand ti se spune, din senin, ca parca traiesti pe alta lume, urmat de alt dus rece cand ti se ofera perspectiva de a face productie de reclama cu zero buget.
Aliatii tai raman tigarile.
Te uiti la ceas este ora 13:30.
Programul se termina la 18:00.
Urmeaza o gura de aer: o cafea si cea mai dulce companie din lume. Apoi te trezesti sub alt dus rece care iti reaminteste ca pozitia ta nu este in top-of-mind in urmatoarele 2 zile.
Inghiti in sec si te urci la volan pentru ca ziua nu s-a terminat.

Ah...dulcele trafic de ora 6...
Poate n-ar fi atat de odios daca te-ai putea pierde in muzica ta pe care o asculti in boxe. Doar ca stickul de muzica s-a ars. Merge si radio, nu-i nimic. Doar ca odata cu schimbarea bateriei s-a resetat codul audio de la casetofonul masinii. Nu-i nimic, se poate afla: se afiseaza pe display apasand concomitent tastele 1 si 6. Dar displayul este bulit.
Mmm...ce dulce se aude difuzorul de la telefon cand cade sub scaun in curba.

Ajungi la facultate. Pasesti pe holurile pustii si intri intr-o sala de clasa luminata de neoane acide care se reflecta in negrul geamurilor. Evident, este deja noapte.
Si te apuci sa lucrezi la un powerpoint pentru prezentarea de a doua zi dimineata, adica pentru sambata la ora 9.
Buuuun....avem toate informatiile pentru slide-uri?
Da! Ne lipseste doar bugetul, pe care o sa-l avem de la A.
Ok. Cand vine A.?
Dupa 11 jumate. Azi dupa 11 jumate. Adica 23:30.
Am mentionat ca e de-abia 20:25?
Iesi pe hol, fumezi o tigara si te indrepti spre baia semi-insalubra din facultate.
Oglinzi murdare, dotari "turcesti", ce mai... o nebunie!
Si constati cu extaz ca a inceput si acea perioada a lunii...

Who has a shotgun?