Thursday, 15 April 2010

Când ziua începe cu Black Eyed Peas



 Polonia. Zakopane.

Dimineaţa devreme.
În cameră se aude mişcare.

Mă întorc pe partea cealaltă şi încerc să mai dorm... măcar un minut în plus.
Porneşte televizorul. B.E.P. - I gotta feeling se aude tare, şi mai tare, din ce în ce mai tare... la maxim!
Iulia e la baie iar Ştefan trage pătura de pe mine!

Îl boscorodesc în gând şi mă ascund cu totul sub perna imensă şi caldă.

''Hai! Haide băi, trezireeeeaaaaa!''

Încă mahmură din cauza nopţii trecute mă târăsc la baie, dar ''I gotta feeling'' că ziua asta o să fie demenţială!
Pantalonii de ski - check!
Fular - check!
Mănuşi - check!

Deja suntem pe pârtie. Soarele străluceşte, afară e cald, suntem echipaţi, suntem bine-dispuşi... aşa că începe distracţia!
Manu e o curajoasă: şi-a luat snowboardul sub braţ şi se avântă pe pârtia cea mai abruptă! Robert n-a mai skiat în viaţa lui dar o acompaniază pe Manu... I-am zis: ''You're insane!''
După 10 urcări mă hidratez cu zăpadă împreună cu Mareck în vârful pârtiei; ''Just take the clean one... try to avoid the yellow spots''. Da, am ''băut'' zăpadă de sete... Ne era prea lene să ieşim de pe pârtie ca să cumpărăm ceva.

Giorgios, Panos, Myrto, Anna, Polixeny şi Antonios renunţă după un sfert de oră şi se pun pe băut la terasă. Giorgios şi-a rupt 3 coaste. Dar e vesel şi zâmbăreţ, ca de obicei.

După vreo 4 ore de căzut de pe teleski şi febră musculară pe pârtie pornim, îmbujoraţi, spre centru în Zakopane. Facem stocul de Zubrowka, suc de mere şi Red Bull. Întâlnire de grup în faţă la KFC :)

Se lasă seara.
''Băi, care aveţi nişte slipi în plus?''
Costume de baie - check!
Prosoape - check!
Papuci - .... !

Krzyss conduce minibusul cu noi 7 spre ''Terma - Bukowina Tatrzanska'' (am păstrat biletul de intrare, de-aia mai ştiu cum se numea).
E o senzaţie tare ciudată: simt nodul de la costumul de baie în ceafă dar în picioare am UGG-urile iar la gât fularul.
Pe geam se văd străduţele înguste acoperite de zăpadă, globuri de Crăciun, luminiţe, brazi împodobiţi şi căsuţe ca-n poveştile cu spiriduşi.
În boxe se aud nişte melodii vesele şi bizare.



Brăţara din plastic la mână -check!
Genţile în dulapuri - check!
Părul prins - check!

Intrăm. În aer se simte o umezeală caldă şi îmi dau seama cât de albă am pielea în contrast cu negrul costumului de baie...
''Hai afară! Hai în ăla pe care l-am văzut când intram!''

Coborâm câteva trepte ude, deschidem o uşă şi ne izbeşte un frig teribil! coborâm alte trepte care intră în apa caldă, dăm la o parte fâşiile de plastic alb şi... suntem în apă!

Aburi denşi acoperă tot bazinul, felinarele albe se văd difuze prin ceaţă, lumina e obscură, obrajii ne sunt reci iar corpul cald! Cascade, o peşteră misterioasă cu lumini şi bubbles, bubbles, bubbles!
Între 30 de octogenari cu cască de cauciuc ne facem şi noi loc pe margine şi ne întindem pe spate deasupra bulelor de aer.

Privesc în stânga mea: un bătrân albit de ani cu o cască de cauciuc pe cap stă întins la jacuzzi, are ochii închişi şi pe faţă i se citeşte seninătatea. Îl privesc cum se bucură în linişte de senzaţiile oferite de apă şi mă gândesc: cine ştie câţi ani o avea bătrânul... e tare în vârstă, la anii lui nu mai are cine ştie ce scopuri măreţe de îndeplinit. Şi-a trăit viaţa... Cine ştie cum o fi fost existenţa lui şi prin ce a trecut. Acum doar se bucură de plăcerile vieţii.
Eu am 21 de ani. Sunt la început. Habar nu am cum va fi viaţa mea şi prin ce voi trece.
Şi eu şi el suntem în acelaşi loc, bucurându-ne de aceleaşi senzaţii. Doar că el e liniştit iar în mine fierbe tinereţea. El priveşte la viaţă înapoi şi ştie cum s-a derulat filmul, eu privesc la viaţă înainte şi mă întreb cum va fi filmul...
(uite că am scris pe blog ideile :) îmi sugerase cineva să le scriu când i le-am povestit, în timp ce le gândeam cu voce tare în bazin)

Gata, se termină filosofia şi urcăm în vârful topoganului.
3, 2, 1... Start! Alunec cu viteză pe apă în topoganul închis. Se face din ce în ce mai întuneric, e bezna complet şi simt cum prind viteză din ce în ce mai mare! Deodată se aprind lumini roşii şi albastre de peste tot, alunec în stânga, alunec în dreapta, apa sare peste mine şi deodată nimeresc într-un bazin cu apă joasă.
Toţi mă privesc consternaţi, nu zic nimic şi se uită chiorâş la cronometrul de pe perete.
Am avut timp bun, doar că la aterizare ar fi trebuit să se oprească ceasul. Pe mine nu m-a simţit. Sunt prea uşoară, damn it!

În timp ce noi ne dadeam pe topogane şi ne bălăceam în apă, grecii au stat în bucătărie să facă salate şi să pregătească specialităţi tradiţionale absolut delicioase... cu atât mai delicioase cu cât noi eram lihniţi după băile termale. Ouzo şi metaxa din plin, lapte gros, Syrtaki, Dinata-dinata...