Wednesday, 31 March 2010

30.03. douăzeci zece.


12.00. Ziua începe undeva pe pajişte în parc, întinsă pe iarbă alături de Anne, privindu-i picioarele lungi şi frumoase, la soare.
Cu aceeaşi pereche de căşti în urechi ascultând şi fredonând ca două nebune ''All for love'', îi fac rezumatul weekendului, povestindu-i în detaliu cum am ajuns, umblând din bar în bar, sâmbăta la 3 dimineaţa la metrou la Universitate, cu mixul de Cola + Scandic urcat la cap, făcând karaoke pe Bon Jovi şi Gloria Gaynor cu A. şi T. în timp ce V. îşi exersa talentul de fotograf cu Nikonul după el...

16.00 Sprijinită de un stâlp, îl ascult pe proful lui Teo explicându-ne, pe muzică de jazz, la toţi 5 cum se îmbracă o statuie în bronz. De ce şi cine suntem cei 5?
Corina si Sasa s-au cunoscut in Macedonia. A fost dragoste la prima vedere.
O lună mai târziu ea cobora pe peron în Belgrad, unde el o aştepta în ninsoare... A prins-o în braţe şi s-au strâns aşa, în ninsoare, oamenii trecând pe lângă ei, zăpada acoperind valiza Corinei.

Aseară l-am întâmpinat toate pe Sasa. Cred că i-am spus de 10 ori că nu-mi vine să cred că e în România! Azi, suntem din nou (în formulă aproape completă) Teo, Sasa şi Corina, Raluca şi cu mine împreună. De data asta în atelierul de sculptură, printre desene, fotografii, flexuri, sculpturi, busturi, metal şi gips.
La un moment dat, Corina scoate din geantă plicul pe care îl aşteptam de când s-a întors în România, plicul pe care Mladen i l-a dat în grabă înainte să se urce în tren, să se întoarcă acasă.
Îl deschid, le ating, le pun în jurul încheieturii şi închid ochii amintindu-mi de el... (de Struga, de râsetele din magazinul cu pălării, de vinul alb, de ultima noapte în Macedonia. O să îmi fac o poză cu ele şi i-o trimit... cine ştie când va apuca să îşi citească mesjele, e atât de departe în Egipt acum...)

18.00 Ţinând-o pe Raluca pe după gât pe bancheta din spate, printre telefoane cu Andrei, Ştefan, Agnes şi Ioana, reuşesc să-i mai strecor lui Sasa câte o descriere pe ici pe colo, în timp ce Teo înjură în româneşte traficul de ora 6 din zona Arcul de Triumf! Sasa o înţelege şi se amuză.

19.00 Parcăm. Andrei ne aştepta cu camera în mână, vis-a-vis de BNR, în lumina superbă de amurg.
Lipscani. Parcă nu sunt în Bucureşti, e superb! Cerul e violet, felinarele orange se aprind, cafenelele pline zumzăie de discuţii, clădirile sunt luminate superb. Teo se aşază şi ne aştepată în faţa bisericii din care se aud cântecele slujbei de seară. Noi mai dăm o tură pe lângă Teatrul de Comedie ca să ne terminăm ţigările înainte de a intra la Carul cu bere.
Ultima dată am fost aici cu belgienii, şi mă chinuiam să vorbesc franceză...acum suntem aici cu Sasa, vorbind relaxat engleză...şi nişte bosnică :)

21.30 Le îmbrţişez cu drag pe Ioana şi Agnes la fântâna de la Universitate în timp ce Ştefan şi Andrei se îndreaptă veseli către noi.
Avem multe de vorbit, a fost o săptămână intersantă pentru unul dintre noi.
Mă întorc pe Lipscani, nerăbdătoare acum să aflu ce efect au avut cadourile trimise de noi prin Ştefan către lituanieni.
Aventuri, întâlniri, telefoane... şi totuşi, ce e în punga cu care ai venit, Fane?
Reacţii de bucurie comparabile uşor cu cele ale ţâncilor de 3 ani la bomboane (oricum erau şi bomboane, alături de poze vesele şi bilete scrise cu drag venite tocmai din Lituania).
Discuţia alunecă uşor într-o zonă teribil de interesană, întrucât la ora 1 se opreşte muzica şi constatăm că eram ultimii în bar, prinşi între credinţă, univers, spirit, altruism egoist (da, altruism egoist, e scris bine) viaţă, moarte, filozofie... şi totuşi, hai s-o întindem că ne dau afară ăştia.

30.03. douăzeci zece.

No comments: